Jurnalul secret scris de arhitectul Gheorghe Leahu în anii 1985-1989, ultimii ani ai "epocii de aur", când Bucureştiul era mutilat de giganticele şantiere ale noului centru civic, iar viaţa de zi cu zi era un coşmar
O carte ce trebuie citita indiferent daca ai trait sau nu acele vremuri. Cei nostalgici au nevoie sa isi aminteasca. Cei care nu au trait acele vremuri ar trebui sa afle ce a insemnat comunismul. Poate asa vor sti ce sa evite in viitor.
Ce e trist este ca in ultima vreme incepem sa revedem o parte din situatiile din acea perioada. Politisti disperati sa elibereze intersectia pentru ca trec "ei", dezinformare si minciuna nerusinata despre realizarile regimului prin majoritatea mijloacelor de comunicare controlate, mizerie in zonele prin care nu circula persoanele importante si gazon perfect in calea lor.
In domeniul constructiilor nu avem acelasi ritm de distrugere a constructiilor emblematice insa vedem in continuare multe cladiri lasate sa se prabuseasca incet. S-a construit in multe cazuri cu aceeasi lipsa de interes pentru estetica si armonizare cu restul cladirilor. Se aleg in continuare solutii halucinante pentru intersectii si drumuri in general.
M-am uitat cu uimire si curiozitate pe fereastra catre trecut deschisa de acest jurnal. Pentru autor a fost important sa nu uite, pentru noi, oamenii altor timpuri, e important sa aflam.