What do you think?
Moartea și busola: proză completă 1
Evaristo Carriego (1930) • Istoria universală a infamiei (1935) • Istoria eternității (1936) • Ficțiuni (1944)
„Fanteziile lui Borges au ceva de utopii logice cu infiorari de tip Edgar Poe. Borges e un magician al ideilor. Transforma toate motivele pe care le atinge si le duce la un alt registru mental. Pina si titlurile cartilor lui te fac sa reflectezi la o noua dimensiune a lucrurilor si parca te lanseaza intr-o plimbare prin stratosfera: Marimea sperantei mele, Istoria eternitatii, Istoria universala a infamiei.
Ba inventeaza un tarim inedit si uitat al lumii, unde se gindeste in alt fel: Tlon, Uqbar, Orbis Tertius; ba inventeaza un scriitor francez care-si propune sa rescrie textul romanului Don Quijote folosind aceleasi cuvinte ca si Cervantes si gindind pur si simplu cu mintea lui si in modul in care se gindeste astazi (fertilizind astfel anacronismul) fiecare cuvint al cartii clasice; ba isi imagineaza o biblioteca in care se afla toate cartile existente si toate cartile posibile.“ (Alfonso Reyes)
„Pentru Borges, cartea e in principiu lumea, iar lumea e cartea. Din aceasta tautologie decurg consecinte nelinistitoare. Una dintre ele este aceea ca sintem lipsiti de puncte de referinta. Lumea si cartea trimit in mod etern si infinit la imaginile lor reflectate reciproc. Aceasta putere nelimitata de reflectare, aceasta multiplicare scinteietoare si nesfirsita – un labirint de lumina care, totusi, nu e neantul –, este tot ce avem si poate fi gasita, ca intr-un virtej, in adincul dorintei noastre de a intelege lumea.“ (Maurice Blanchot)
„Scriitorul autentic foloseste aluzii si metafore. Functia eliberatoare a artei rezida in capacitatea sa deosebita de a visa in pofida lumii, de a structura lumi intr-un mod diferit. Marele scriitor e anarhist si arhitect in acelasi timp. Visurile lui darima si construiesc din nou peisajul provizoriu al realitatii. In 1940, Borges se adresa unei «anumite umbre» a lui Thomas De Quincey cu indemnul: «Tese, in chip de bastion al insulei tale, plase de cosmaruri». Opera lui Borges insusi a tesut cosmaruri in multe limbi, dar mult mai frecvent a tesut vise elegante si ingenioase. Toate aceste vise ii apartin, desigur, in mod inalienabil, dar noi toti ne trezim din ele imbogatiti.“ (George Steiner)
„Cind Borges a impartit cu Samuel Beckett Premiul international al editorilor (1961), eu nu citisem decit Gradina cu carari ce se bifurca. Desi e o povestire de o tensiune intelectuala care depaseste exigentele genului politist, poate fi citita fara sa fim pe deplin constienti ca autorul ei e un gigant al literaturii universale. O imprejurare favorabila m-a indemnat sa-l citesc pe Borges cu seriozitate: o observatie facuta in Romania, unde Borges a fost elogiat de un tinar critic pe un ton pe care tot el, putin mai inainte, il rezervase lui Kafka.“ (John Updike)
„Fanteziile lui Borges au ceva de utopii logice cu infiorari de tip Edgar Poe. Borges e un magician al ideilor. Transforma toate motivele pe care le atinge si le duce la un alt registru mental. Pina si titlurile cartilor lui te fac sa reflectezi la o noua dimensiune a lucrurilor si parca te lanseaza intr-o plimbare prin stratosfera: Marimea sperantei mele, Istoria eternitatii, Istoria universala a infamiei.
Ba inventeaza un tarim inedit si uitat al lumii, unde se gindeste in alt fel: Tlon, Uqbar, Orbis Tertius; ba inventeaza un scriitor francez care-si propune sa rescrie textul romanului Don Quijote folosind aceleasi cuvinte ca si Cervantes si gindind pur si simplu cu mintea lui si in modul in care se gindeste astazi (fertilizind astfel anacronismul) fiecare cuvint al cartii clasice; ba isi imagineaza o biblioteca in care se afla toate cartile existente si toate cartile posibile.“ (Alfonso Reyes)
„Pentru Borges, cartea e in principiu lumea, iar lumea e cartea. Din aceasta tautologie decurg consecinte nelinistitoare. Una dintre ele este aceea ca sintem lipsiti de puncte de referinta. Lumea si cartea trimit in mod etern si infinit la imaginile lor reflectate reciproc. Aceasta putere nelimitata de reflectare, aceasta multiplicare scinteietoare si nesfirsita – un labirint de lumina care, totusi, nu e neantul –, este tot ce avem si poate fi gasita, ca intr-un virtej, in adincul dorintei noastre de a intelege lumea.“ (Maurice Blanchot)
„Scriitorul autentic foloseste aluzii si metafore. Functia eliberatoare a artei rezida in capacitatea sa deosebita de a visa in pofida lumii, de a structura lumi intr-un mod diferit. Marele scriitor e anarhist si arhitect in acelasi timp. Visurile lui darima si construiesc din nou peisajul provizoriu al realitatii. In 1940, Borges se adresa unei «anumite umbre» a lui Thomas De Quincey cu indemnul: «Tese, in chip de bastion al insulei tale, plase de cosmaruri». Opera lui Borges insusi a tesut cosmaruri in multe limbi, dar mult mai frecvent a tesut vise elegante si ingenioase. Toate aceste vise ii apartin, desigur, in mod inalienabil, dar noi toti ne trezim din ele imbogatiti.“ (George Steiner)
„Cind Borges a impartit cu Samuel Beckett Premiul international al editorilor (1961), eu nu citisem decit Gradina cu carari ce se bifurca. Desi e o povestire de o tensiune intelectuala care depaseste exigentele genului politist, poate fi citita fara sa fim pe deplin constienti ca autorul ei e un gigant al literaturii universale. O imprejurare favorabila m-a indemnat sa-l citesc pe Borges cu seriozitate: o observatie facuta in Romania, unde Borges a fost elogiat de un tinar critic pe un ton pe care tot el, putin mai inainte, il rezervase lui Kafka.“ (John Updike)
520 pages, Paperback
First published January 1, 1974
About the author
Jorge Luis Borges
1,635 books15.1k followersJorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo was an Argentine short-story writer, essayist, poet and translator regarded as a key figure in Spanish-language and international literature. His best-known works, Ficciones (transl. Fictions) and El Aleph (transl. The Aleph), published in the 1940s, are collections of short stories exploring motifs such as dreams, labyrinths, chance, infinity, archives, mirrors, fictional writers and mythology. Borges's works have contributed to philosophical literature and the fantasy genre, and have had a major influence on the magic realist movement in 20th century Latin American literature.
Born in Buenos Aires, Borges later moved with his family to Switzerland in 1914, where he studied at the Collège de Genève. The family travelled widely in Europe, including Spain. On his return to Argentina in 1921, Borges began publishing his poems and essays in surrealist literary journals. He also worked as a librarian and public lecturer. In 1955, he was appointed director of the National Public Library and professor of English Literature at the University of Buenos Aires. He became completely blind by the age of 55. Scholars have suggested that his progressive blindness helped him to create innovative literary symbols through imagination. By the 1960s, his work was translated and published widely in the United States and Europe. Borges himself was fluent in several languages.
In 1961, he came to international attention when he received the first Formentor Prize, which he shared with Samuel Beckett. In 1971, he won the Jerusalem Prize. His international reputation was consolidated in the 1960s, aided by the growing number of English translations, the Latin American Boom, and by the success of Gabriel García Márquez's One Hundred Years of Solitude. He dedicated his final work, The Conspirators, to the city of Geneva, Switzerland. Writer and essayist J.M. Coetzee said of him: "He, more than anyone, renovated the language of fiction and thus opened the way to a remarkable generation of Spanish-American novelists."
Born in Buenos Aires, Borges later moved with his family to Switzerland in 1914, where he studied at the Collège de Genève. The family travelled widely in Europe, including Spain. On his return to Argentina in 1921, Borges began publishing his poems and essays in surrealist literary journals. He also worked as a librarian and public lecturer. In 1955, he was appointed director of the National Public Library and professor of English Literature at the University of Buenos Aires. He became completely blind by the age of 55. Scholars have suggested that his progressive blindness helped him to create innovative literary symbols through imagination. By the 1960s, his work was translated and published widely in the United States and Europe. Borges himself was fluent in several languages.
In 1961, he came to international attention when he received the first Formentor Prize, which he shared with Samuel Beckett. In 1971, he won the Jerusalem Prize. His international reputation was consolidated in the 1960s, aided by the growing number of English translations, the Latin American Boom, and by the success of Gabriel García Márquez's One Hundred Years of Solitude. He dedicated his final work, The Conspirators, to the city of Geneva, Switzerland. Writer and essayist J.M. Coetzee said of him: "He, more than anyone, renovated the language of fiction and thus opened the way to a remarkable generation of Spanish-American novelists."
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 10 of 10 reviews
October 1, 2019
Nu mă miră deloc reacțiile negative ale unor cititori. Moda prozei scurte a trecut. Va reveni, probabil, cîndva. Ne turmentează doar romanele interminabile, Confiteor este numai un exemplu, cel mai recent.
Dificultatea cea mai mare pe care o ridică povestirile lui Borges este, desigur, factura lor. Țin de proza speculativă, ilustrează o ipoteză (o teorie, un sofism, o abstracțiune, un paradox) și, adeseori, au un substrat ludic. Trebuie să ai oarece umor ca să pricepi „Pierre Menard, autor del Quijote” (nu e nevoie să traduc titlul), o povestire sub forma unei recenzii despre un autor inexistent. Ideea subiacentă a acestui mult discutat text e că lectura are o istorie, că citim diferit în vremuri și împrejurări diferite. Între contemporanii lui Cervantes care făceau haz de Cavalerul Tristei Figuri și noi (care vedem în Don Quijote un „Christ gotic, cu angoase moderne”, cu expresia lui Ortega y Gasset) diferența e uimitoare.
Puțini acceptă că Jorge Luis Borges a inaugurat un stil, un fel particular de a povesti și că, prin asta, a renovat profund literatura spaniolă. Mario Vargas Llosa afirmă că proza lui se ilustrează printr-o „originalitate violentă”. În Jumătate de secol cu Borges (Humanitas, 2022), am găsit cea mai temeinică explicație a acestui fenomen. De felul ei, limba spaniolă este grandilocventă, sonoră, țipătoare, spune Llosa. Borges a șocat prin simplitate, limpezime și măsură: „În cadrul acestei tradiții, proza literară creată de Borges este o anomalie, întrucît nu se supune lăuntric predispoziției limbii spaniole spre exces, optînd pentru cea mai strictă sobrietate” (Llosa, p.73). Probabil că în traducere acest lucru nu e sesizabil. Sau nu e sesizabil imediat. Borges trebuie citit în original, sugerează prozatorul peruan.
Mulți cred că Borges a devenit Borges abia prin volumul din 1944, Ficțiuni. Recitesc traducerea de la Polirom și observ că Borges era deja Borges cu un deceniu mai devreme, cînd a tipărit (în 1936) Istoria universală a infamiei. „Profetul mincinos Hakim din Merv” este, neîndoielnic, o capodoperă de care doar Borges era în stare.
Și mai e ceva. E greu să identifici genul literar al textelor lui Borges. Sînt ficțiuni sau eseuri? Poți spune despre „Apropierea de Almotásim / El acercamiento a Almotásim” că este cu adevărat o povestire? E, mai degrabă, o ironie, o „notă speculativă”, un joc. (7.11.22, luni)
Dificultatea cea mai mare pe care o ridică povestirile lui Borges este, desigur, factura lor. Țin de proza speculativă, ilustrează o ipoteză (o teorie, un sofism, o abstracțiune, un paradox) și, adeseori, au un substrat ludic. Trebuie să ai oarece umor ca să pricepi „Pierre Menard, autor del Quijote” (nu e nevoie să traduc titlul), o povestire sub forma unei recenzii despre un autor inexistent. Ideea subiacentă a acestui mult discutat text e că lectura are o istorie, că citim diferit în vremuri și împrejurări diferite. Între contemporanii lui Cervantes care făceau haz de Cavalerul Tristei Figuri și noi (care vedem în Don Quijote un „Christ gotic, cu angoase moderne”, cu expresia lui Ortega y Gasset) diferența e uimitoare.
Puțini acceptă că Jorge Luis Borges a inaugurat un stil, un fel particular de a povesti și că, prin asta, a renovat profund literatura spaniolă. Mario Vargas Llosa afirmă că proza lui se ilustrează printr-o „originalitate violentă”. În Jumătate de secol cu Borges (Humanitas, 2022), am găsit cea mai temeinică explicație a acestui fenomen. De felul ei, limba spaniolă este grandilocventă, sonoră, țipătoare, spune Llosa. Borges a șocat prin simplitate, limpezime și măsură: „În cadrul acestei tradiții, proza literară creată de Borges este o anomalie, întrucît nu se supune lăuntric predispoziției limbii spaniole spre exces, optînd pentru cea mai strictă sobrietate” (Llosa, p.73). Probabil că în traducere acest lucru nu e sesizabil. Sau nu e sesizabil imediat. Borges trebuie citit în original, sugerează prozatorul peruan.
Mulți cred că Borges a devenit Borges abia prin volumul din 1944, Ficțiuni. Recitesc traducerea de la Polirom și observ că Borges era deja Borges cu un deceniu mai devreme, cînd a tipărit (în 1936) Istoria universală a infamiei. „Profetul mincinos Hakim din Merv” este, neîndoielnic, o capodoperă de care doar Borges era în stare.
Și mai e ceva. E greu să identifici genul literar al textelor lui Borges. Sînt ficțiuni sau eseuri? Poți spune despre „Apropierea de Almotásim / El acercamiento a Almotásim” că este cu adevărat o povestire? E, mai degrabă, o ironie, o „notă speculativă”, un joc. (7.11.22, luni)
April 7, 2020
Pare că Borges a scris tot.
September 7, 2022
Prozele din acest volum sînt pur și simplu perfecte. Mi-au arătat fără îndoială că Jorge Luis Borges este cel mai mare prozator modern, cel puțin din umila mea experiență de cititor de pînă acum.
Povestirile lui sînt presărate cu istorie, filosofie, trimiteri literare, realism, (științifico-)fantastic, matematică și... cu siguranță multe alte detalii și legături care mi-au scăpat la prima lectură.
Iar peste toate, cireașa de pe tort este faptul că, în ciuda erudiției impresionante pînă la intimidare a scriitorului, povestirile sînt foarte ușor de citit. Chiar dacă nu la fel de ușor de „înțeles“ (orice ar însemna asta), uneori ai impresia că asiști la un curs predat de un profesor fascinant, alteori, că citești o pagină de ziar cum nu se (mai) găsesc ori pur și simplu asculți vrăjit un povestitor... cum numai în povești există.
Și totuși, JLB a existat, există încă prin noi și prin volumele de critică și... literatură secundară (pun intended) la care voi ajunge cît de curînd.
Povestirile lui sînt presărate cu istorie, filosofie, trimiteri literare, realism, (științifico-)fantastic, matematică și... cu siguranță multe alte detalii și legături care mi-au scăpat la prima lectură.
Iar peste toate, cireașa de pe tort este faptul că, în ciuda erudiției impresionante pînă la intimidare a scriitorului, povestirile sînt foarte ușor de citit. Chiar dacă nu la fel de ușor de „înțeles“ (orice ar însemna asta), uneori ai impresia că asiști la un curs predat de un profesor fascinant, alteori, că citești o pagină de ziar cum nu se (mai) găsesc ori pur și simplu asculți vrăjit un povestitor... cum numai în povești există.
Și totuși, JLB a existat, există încă prin noi și prin volumele de critică și... literatură secundară (pun intended) la care voi ajunge cît de curînd.
August 22, 2015
Biblioteca Babilon este, probabil, una dintre cele mai dezvoltate și mai frumoase metafore despre un Univers locuit de oameni, mult prea umani.
May 1, 2021
Dintre textele volumului Moartea şi busola, Borges e autentic doar in „Istoria eternităţii”, ca eseist, paginile de reflecţie filosofică aşternându-se armonios, natural şi cu evidentă plăcere. Ca narator e steril, ratat, dar pe deplin conştient de această ratare. Personajul Pierre Ménard îl reprezintă perfect în efortul de a reface, nu fidel, operele altor scriitori. Deşi lipsite de ingeniozitate şi emoţie, aceste scrieri de grad secund ale lui Borges sunt valoroase tocmai prin luciditatea cu care îşi privesc identitatea. În jocurile şi labirinturile pe care scriitorul încearcă să le construiască se ascunde neîmplinirea, aceasta fiind şi principala senzaţie transmisă: povestea este neterminată, incompletă, nesatisfăcătoare, un palimpsest. Tonul livresc ne îndeamnă să căutăm sensurile în altă parte, la gânditorii din trecut, dar este acesta un procedeu ce conferă valoare textului borgesian, aşa cum unii critici susţin? Luate în sine, naraţiunile lui Borges nu sunt impresionante, dar au devenit astfel prin faptul că se justifică singure ca variante, ca oglinzi ce multiplică şi distorsionează
May 22, 2019
Da da, nu-l înțeleg pe Borges.
I-am dat 2 stele (care înseamnă "it was ok") pentru că primele lui scrieri le-am citit cu ochii parcă agățați de bolovani, sunt fără direcție sau sunt scrise prea obscuro-scolastic. Poate traducerea e de vină, deși nu cred.
Tot ce e informat de obsesia lui cu timpul, eternitatea, curgerea timpului și când își găsește vocea suprarealistă - da! Aici simți că citești ceva demn de laudele revărsate asupra lui, și sunt câteva astfel de povestiri printre care și cea care dă titlul volumului, dar cea mai cunoscută, pentru că mușcă cu voluptate din teoria timpului ciclic, sau mai bine zis a "nesfârșitelor serii de timpuri" este Grădina cu cărări ce se bifurcă.
Pe scurt, jumătate din carte e pasionantă în povestirile ei induse de explorarea timpului și a literaturii.
Bănuiesc că multe comori sunt abia în volumul doi.
I-am dat 2 stele (care înseamnă "it was ok") pentru că primele lui scrieri le-am citit cu ochii parcă agățați de bolovani, sunt fără direcție sau sunt scrise prea obscuro-scolastic. Poate traducerea e de vină, deși nu cred.
Tot ce e informat de obsesia lui cu timpul, eternitatea, curgerea timpului și când își găsește vocea suprarealistă - da! Aici simți că citești ceva demn de laudele revărsate asupra lui, și sunt câteva astfel de povestiri printre care și cea care dă titlul volumului, dar cea mai cunoscută, pentru că mușcă cu voluptate din teoria timpului ciclic, sau mai bine zis a "nesfârșitelor serii de timpuri" este Grădina cu cărări ce se bifurcă.
Pe scurt, jumătate din carte e pasionantă în povestirile ei induse de explorarea timpului și a literaturii.
Bănuiesc că multe comori sunt abia în volumul doi.
April 14, 2021
"Omul, imperfectul bibliotecar, poate fi opera hazardului sau a demiurgilor răuvoitori; universul, cu eleganța lui zestre de rafturi, de tomuri enigmatice, de scări fără odihnă pentru călător şi de latrine pentru bibliotecarul aşezat, nu poate fi decât opera unui zeu. Pentru a percepe distanţa care există dintre divin şi uman, este suficient să comparăm aceste stângace simboluri ezitante pe care failibila mea mână le mâzgăleşte pe coperta unei cărți cu literele armonioase din interior: sigure, delicate, negre, inimitabil simetrice."
May 9, 2022
I love it-oxymoron, paratext, symbols, the way Borges plays with time and space, a world of fantasy, illusion, narrative techniques and much more... A dictionary of symbols and internet are useful tools while reading Borges. I've always loved the way he writes, his characters, but mostly I love Borges because he challanges the reader to read more, to know more
March 21, 2026
Această carte oferă o incursiune în universuri paradoxale și cât se poate de enigmatice.
Personajele și intrigile sunt construite cu precizie și cu o imaginație debordantă.
Fiecare poveste ridică întrebări existențiale, iar textul combină, cu o sensibilitate literară rar întâlnită, erudiția și pofta de cunoaștere tipică lui Borges.
Personajele și intrigile sunt construite cu precizie și cu o imaginație debordantă.
Fiecare poveste ridică întrebări existențiale, iar textul combină, cu o sensibilitate literară rar întâlnită, erudiția și pofta de cunoaștere tipică lui Borges.
Read
January 17, 2019oglindă în oglindă în oglindă până când nu mai știi la ce te uiți în afară de oglinzi
Displaying 1 - 10 of 10 reviews