What do you think?
Rate this book
Greu de pătruns în pădurea de mesteceni
Un roman despre prețul pe care îl plătești ca să scapi din iad — și despre ce mai rămâne din tine după asta.
Un cadavru pe Dunăre. Un oraș mic care știe să tacă. Și o poveste construită în straturi — o copilărie flămândă din anii 1940, o vară sufocantă din anii 1980, în care doi frați învață devreme că lumea nu iartă, și o Românie a anilor 2000, unde totul s-a schimbat și nimic nu s-a schimbat. Lucian Cernat — omul care trage sforile orașului de la Dunăre — descoperă că trecutul știe să aștepte.
„Lucian Cernat este cel mai carismatic antierou al literaturii postdecembriste, un politician manipulativ, lipsit de scrupule, periculos de simpatic și îngrijorător de actual, un pumn de fier într-o mănușă de catifea ce controlează toate pârghiile puterii. Trăind în lumea creată de el, unor personaje ca Nadia și Sebastian nu le rămâne decât să aleagă cât vor să vadă din realitate și cât de aproape vor să fie de Lucian. Deopotrivă social și psihologic, construit în jurul unor întrebări etice privind vinovăția și responsabilitatea, romanul ia cele mai întunecate fenomene ale perioadei de tranziție, le examinează în lumină și le organizează într-o poveste captivantă despre mecanismele corupției, pierderea inocenței și modurile în care trecutul supraviețuiește în prezent.“ - Cristina Chira
„Pădurea mirosea a pământ răscolit și a lemn ud. După ce au trecut de rândurile de mesteceni, poteca a devenit moale, simțea cum îi iese noroiul printre degete atunci când pășea. Nu mai fusese niciodată atât de adânc în pădure, dar nu îi era frică. Se ținea după ea privind în jur și ascultând foșnetele din tufișuri. La un moment dat, femeia s-a oprit și i-a făcut semn să tacă. Au stat nemișcați câteva momente, ascultând, până când, dintr-o încrengătură cu ierburi înalte, a țâșnit un mistreț. S-a oprit la câțiva metri de ei, fornăind. Au stat nemișcați, mama și fiul pe de o parte și mistrețul, de cealaltă, apoi animalul s-a întors și a luat-o la fugă în direcția opusă. Ea s-a întors la el și i-a zâmbit. Îi lipseau deja câțiva dinți, dar zâmbetul îi era luminos, un zâmbet de femeie tânără pe chipul îmbătrânit înainte de vreme. Trebuie că nu avea mai mult de douăzeci și ceva de ani atunci, dar era deja bătătorită de viață.“ - Ruxandra Burcescu
Un cadavru pe Dunăre. Un oraș mic care știe să tacă. Și o poveste construită în straturi — o copilărie flămândă din anii 1940, o vară sufocantă din anii 1980, în care doi frați învață devreme că lumea nu iartă, și o Românie a anilor 2000, unde totul s-a schimbat și nimic nu s-a schimbat. Lucian Cernat — omul care trage sforile orașului de la Dunăre — descoperă că trecutul știe să aștepte.
„Lucian Cernat este cel mai carismatic antierou al literaturii postdecembriste, un politician manipulativ, lipsit de scrupule, periculos de simpatic și îngrijorător de actual, un pumn de fier într-o mănușă de catifea ce controlează toate pârghiile puterii. Trăind în lumea creată de el, unor personaje ca Nadia și Sebastian nu le rămâne decât să aleagă cât vor să vadă din realitate și cât de aproape vor să fie de Lucian. Deopotrivă social și psihologic, construit în jurul unor întrebări etice privind vinovăția și responsabilitatea, romanul ia cele mai întunecate fenomene ale perioadei de tranziție, le examinează în lumină și le organizează într-o poveste captivantă despre mecanismele corupției, pierderea inocenței și modurile în care trecutul supraviețuiește în prezent.“ - Cristina Chira
„Pădurea mirosea a pământ răscolit și a lemn ud. După ce au trecut de rândurile de mesteceni, poteca a devenit moale, simțea cum îi iese noroiul printre degete atunci când pășea. Nu mai fusese niciodată atât de adânc în pădure, dar nu îi era frică. Se ținea după ea privind în jur și ascultând foșnetele din tufișuri. La un moment dat, femeia s-a oprit și i-a făcut semn să tacă. Au stat nemișcați câteva momente, ascultând, până când, dintr-o încrengătură cu ierburi înalte, a țâșnit un mistreț. S-a oprit la câțiva metri de ei, fornăind. Au stat nemișcați, mama și fiul pe de o parte și mistrețul, de cealaltă, apoi animalul s-a întors și a luat-o la fugă în direcția opusă. Ea s-a întors la el și i-a zâmbit. Îi lipseau deja câțiva dinți, dar zâmbetul îi era luminos, un zâmbet de femeie tânără pe chipul îmbătrânit înainte de vreme. Trebuie că nu avea mai mult de douăzeci și ceva de ani atunci, dar era deja bătătorită de viață.“ - Ruxandra Burcescu
336 pages, Paperback
Published April 14, 2026
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
April 26, 2026
Muuch better than her first book. E totul atat de viu si de palpabil ca m-am asezat in cada cu gandul sa citesc cateva pagini si m-am ridicat patru ore mai tarziu dupa ce terminasem. Merge bine la pachet cu Sunt oare un calau? de Lilia Calancea si pt ca la un moment dat se vorbeste si desprea foametea din 46 merge si cu Hora infometatilor.
May 5, 2026
Mi-a plăcut foarte mult romanul Ruxandrei! Aștept cu mare interes (și) următoarele scrieri (acesta fiind al doilea roman al său).
“Sebastian a înțeles că viața era doar un șir de întâmplări fără sens, că unii câștigă fără s-o merite, iar alții pierd fără să fi greșit. Că dreptatea e la fel de importantă precum existența vreunei divinități, iar iertarea e doar cearșaful alb pe care îl pui peste mort ca să nu fii obligat să-l privești.”
“Tot ce vrei să afli despre umanitate afli când dezbraci un om de tot ce are și de tot ce are impresia că este.”
“Sebastian a înțeles că viața era doar un șir de întâmplări fără sens, că unii câștigă fără s-o merite, iar alții pierd fără să fi greșit. Că dreptatea e la fel de importantă precum existența vreunei divinități, iar iertarea e doar cearșaful alb pe care îl pui peste mort ca să nu fii obligat să-l privești.”
“Tot ce vrei să afli despre umanitate afli când dezbraci un om de tot ce are și de tot ce are impresia că este.”
May 30, 2026
"Greu de pătruns în pădurea de mesteceni" este un roman despre trecutul care refuză să rămână îngropat și despre prețul pe care îl plătesc generații întregi pentru alegerile celor dinaintea lor. Povestea pornește de la descoperirea unui cadavru pe malul Dunării și se desfășoară pe mai multe planuri temporale, de la anii ’40 și comunismul târziu până în România postdecembristă, dezvăluind treptat secrete de familie, abuzuri de putere și compromisuri morale.
Prima jumătate am parcurs-o destul de greu, ritmul mi s-a părut lent, iar multitudinea de fire narative și salturile în timp m-au făcut să intru mai greu în poveste. Simțeam că autoarea construiește ceva important, dar încă nu vedeam imaginea de ansamblu. Totul s-a schimbat însă în a doua parte. Pe măsură ce piesele au început să se lege, am devenit tot mai prinsă de atmosferă, de personaje și de secretele care ies la suprafață dintr-un trecut pe care nimeni nu pare dispus să-l lase în urmă. Din acel moment nu am mai putut lăsa cartea din mână.
Unul dintre cele mai reușite aspecte ale cărții este construcția personajelor. Lucian Cernat este genul de antagonist care te fascinează și te neliniștește în același timp: carismatic, calculat și obișnuit să controleze totul și pe toți. Puterea lui nu se manifestă doar în spațiul public, ci și în viețile celor apropiați, iar consecințele deciziilor sale se întind pe generații. Dintre toate personajele, povestea Adelei m-a impresionat cel mai mult. Destinul ei este unul dintre cele mai dureroase din roman, iar felul în care este sacrificată și redusă la tăcere de propriul tată spune multe despre abuzul de putere și despre cât de departe poate merge cineva pentru a-și proteja imaginea și influența. Nadia este, într-un fel, cea care încearcă să adune fragmentele unui trecut ascuns și să înțeleagă adevărul despre propria familie. Mi-a plăcut evoluția ei și felul în care devine puntea dintre generațiile marcate de secrete, vinovății și tăceri.
Finalul m-a surprins, a dat sens multor detalii presărate de-a lungul romanului și mi-a lăsat sentimentul că tocmai am terminat o poveste care va continua să mă urmărească o vreme.
Prima jumătate am parcurs-o destul de greu, ritmul mi s-a părut lent, iar multitudinea de fire narative și salturile în timp m-au făcut să intru mai greu în poveste. Simțeam că autoarea construiește ceva important, dar încă nu vedeam imaginea de ansamblu. Totul s-a schimbat însă în a doua parte. Pe măsură ce piesele au început să se lege, am devenit tot mai prinsă de atmosferă, de personaje și de secretele care ies la suprafață dintr-un trecut pe care nimeni nu pare dispus să-l lase în urmă. Din acel moment nu am mai putut lăsa cartea din mână.
Unul dintre cele mai reușite aspecte ale cărții este construcția personajelor. Lucian Cernat este genul de antagonist care te fascinează și te neliniștește în același timp: carismatic, calculat și obișnuit să controleze totul și pe toți. Puterea lui nu se manifestă doar în spațiul public, ci și în viețile celor apropiați, iar consecințele deciziilor sale se întind pe generații. Dintre toate personajele, povestea Adelei m-a impresionat cel mai mult. Destinul ei este unul dintre cele mai dureroase din roman, iar felul în care este sacrificată și redusă la tăcere de propriul tată spune multe despre abuzul de putere și despre cât de departe poate merge cineva pentru a-și proteja imaginea și influența. Nadia este, într-un fel, cea care încearcă să adune fragmentele unui trecut ascuns și să înțeleagă adevărul despre propria familie. Mi-a plăcut evoluția ei și felul în care devine puntea dintre generațiile marcate de secrete, vinovății și tăceri.
Finalul m-a surprins, a dat sens multor detalii presărate de-a lungul romanului și mi-a lăsat sentimentul că tocmai am terminat o poveste care va continua să mă urmărească o vreme.
Read
May 20, 2026Sunt foarte confuz și nu știu ce rating ar fi corect, pentru că există o idee de poveste, dar și multe aspecte care nu funcționează. Sau funcționează dacă ești confortabil cu povestirea ca o trecere în revistă, la care nu participi propriu-zis, ci ești doar un martor asistent. Ceea ce poate fi legitim pentru o romanele cu spioni sau cu polițiști, dar Greu de pătruns în pădurea de mesteceni nu intră în aceste categorii.
Teoretic, povestea e despre Nadia, doar ca nu e despre Nadia. E despre toți cei din jurul Nadiei, dar nu despre acest personaj. Poate că povestea e despre Lucian Cernat? Mai degrabă, da, întrucât aparent toate personajele ni se dezvăluie prin raportare la antierou. Și atunci mă întreb de ce a fost nevoie de Nadia? De bunica Nadiei? De iubitul Nadiei și de istoria lui tragică? Vreau să spun, de ce a fost nevoie să insiste autoarea asupra lor, dacă e despre antierou?
Personajele sunt vii, în sensul că le poți vedea, le poți identifica în jurul tău, de la primul la ultimul, dar nu au niciun fel de profunzime și mi se pare că nu au pentru că efectiv nu le poți descoperi. Ele îți sunt explicate (uneori chiar de mai multe ori) și se trădează singure prin dialoguri prea puțin naturale. Am încercat să le citesc cu voce tare și n-a sunat pe măsura a ceea ce voiau să transmită.
N-am înțeles de ce sentimentele și trăirile personajelor au fost explicate prin trimiteri la amintiri. E în regulă să nu te poți ține mereu de principiul show, don’t tell, însă principiul ăsta e încălcat atât de des încât a fost obositor.
Singurul moment de tensiune veritabilă a fost scurt, a fost întrerupt de o amintire detaliată, apoi îngropat definitiv, fără să te temi o clipă că s-ar putea totuși să fi fost atras într-o capcană literară de autoare.
In final, penultimul capitol m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva acest roman a ieșit astfel ca sumă a mai multor povestiri legate unele de altele pentru că singure nu s-ar fi susținut.
Mărturisesc, am văzut câteva aprecieri ale acestui roman care spuneau că e o capodoperă. Prin urmare, faceți dvs. o medie și probabil că pe-acolo e.
Teoretic, povestea e despre Nadia, doar ca nu e despre Nadia. E despre toți cei din jurul Nadiei, dar nu despre acest personaj. Poate că povestea e despre Lucian Cernat? Mai degrabă, da, întrucât aparent toate personajele ni se dezvăluie prin raportare la antierou. Și atunci mă întreb de ce a fost nevoie de Nadia? De bunica Nadiei? De iubitul Nadiei și de istoria lui tragică? Vreau să spun, de ce a fost nevoie să insiste autoarea asupra lor, dacă e despre antierou?
Personajele sunt vii, în sensul că le poți vedea, le poți identifica în jurul tău, de la primul la ultimul, dar nu au niciun fel de profunzime și mi se pare că nu au pentru că efectiv nu le poți descoperi. Ele îți sunt explicate (uneori chiar de mai multe ori) și se trădează singure prin dialoguri prea puțin naturale. Am încercat să le citesc cu voce tare și n-a sunat pe măsura a ceea ce voiau să transmită.
N-am înțeles de ce sentimentele și trăirile personajelor au fost explicate prin trimiteri la amintiri. E în regulă să nu te poți ține mereu de principiul show, don’t tell, însă principiul ăsta e încălcat atât de des încât a fost obositor.
Singurul moment de tensiune veritabilă a fost scurt, a fost întrerupt de o amintire detaliată, apoi îngropat definitiv, fără să te temi o clipă că s-ar putea totuși să fi fost atras într-o capcană literară de autoare.
In final, penultimul capitol m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva acest roman a ieșit astfel ca sumă a mai multor povestiri legate unele de altele pentru că singure nu s-ar fi susținut.
Mărturisesc, am văzut câteva aprecieri ale acestui roman care spuneau că e o capodoperă. Prin urmare, faceți dvs. o medie și probabil că pe-acolo e.
May 8, 2026
Nu am ezitat sa cumpar romanul cand l-am zarit, avand in vedere ca “Instabil” este, din punctul meu de vedere, cea mai buna carte din literatura romaneasca contemporana. Am plecat la drum cu asteptari mari.
Mi-a placut, l-am citit intr-o zi, dar nu se ridica la nivelul primei lucrari. Personajele mi s-au parut slab conectate, greu de integrat in realitate, fara corespondent. Legatura dintre Nadia si Sebastian este fortata, superficiala si nu isi arata sensul in firul narativ. Adela este un personaj promitator, dar pare lenes creionat, mi-as fi dorit mai multe relatari din trecutul ei.
Cu toate acestea, povestea are zvac, te prinde, te captiveaza. Limbajul este impecabil dezvoltat si unul dintre cele mai revelatoare dovezi ale talentului Ruxandrei. Stie sa alcatuiasca o fraza, sa introduca elemente stilistice si mai ales, sa pastreze acuratetea stilului de dialog al unor oameni de varsta si conditia respectiva.
Mi-a placut, l-am citit intr-o zi, dar nu se ridica la nivelul primei lucrari. Personajele mi s-au parut slab conectate, greu de integrat in realitate, fara corespondent. Legatura dintre Nadia si Sebastian este fortata, superficiala si nu isi arata sensul in firul narativ. Adela este un personaj promitator, dar pare lenes creionat, mi-as fi dorit mai multe relatari din trecutul ei.
Cu toate acestea, povestea are zvac, te prinde, te captiveaza. Limbajul este impecabil dezvoltat si unul dintre cele mai revelatoare dovezi ale talentului Ruxandrei. Stie sa alcatuiasca o fraza, sa introduca elemente stilistice si mai ales, sa pastreze acuratetea stilului de dialog al unor oameni de varsta si conditia respectiva.
This entire review has been hidden because of spoilers.
May 5, 2026
Aș vrea să spun că îmi place mult cum scrie Ruxandra Burcescu, debutul ei mi s-a părut grozav și așteptam cu sufletul la gură noua ei carte.
Am terminat ieri „Greu de pătruns în pădurea de mesteceni” și mi-a rămas gândul la carte: începe excelent și pare, în prima jumătate, că va dezvolta teme care „colonizează” imaginarul ultimilor 20 de ani: parvenitismul, provincialismul, corupția în micile orașe (eventual de graniță), banalitatea răului, abuzul împotriva celor vulnerabili, tarați, favoritismele, fanatismul partinic, frica și servilismul conex, dar și renegocierea valorilor asociate feminității, aparentul „feminism” al începuttului anilor 2000.
Din rațiuni care seamănă a „temă dată”, autoarea adaugă un plan narativ care are rolul de a desăvârși portretul deja monstruosului Lucian Cernat, demascat ca fost torționar.
A fost frustrant să văd abandonate firele extrem de interesante și angajante ale romanului de până la momentul Dinu și să citesc, în schimb, o mărturie deloc diferită de atâtea altele (autentice) din gulagul românesc. Cu toate că Ruxandra Burceascu redă credibil trauma Jilava, acest plan este superfluu, nu funcționează la nivel de tramă, rezolvă facil dilema morală a personajelor, grăbește și maculează finalul, care e poetic, dar deloc satisfăcător.
Mă tot gândesc, așadar, la ce ar fi putut să fie acest roman fără reverența anticomunistă - căreia nu-i contest importanța, dar care, cu atâtea probleme sociale deja grave, conturând deja elocvent portretul-robot al unui psihopat (aparent) înalt funcțional- pare cu adevărat din alt film. (Oare doar crimele împotriva elitei te fac cu adevărat impardonabil?)
Am terminat ieri „Greu de pătruns în pădurea de mesteceni” și mi-a rămas gândul la carte: începe excelent și pare, în prima jumătate, că va dezvolta teme care „colonizează” imaginarul ultimilor 20 de ani: parvenitismul, provincialismul, corupția în micile orașe (eventual de graniță), banalitatea răului, abuzul împotriva celor vulnerabili, tarați, favoritismele, fanatismul partinic, frica și servilismul conex, dar și renegocierea valorilor asociate feminității, aparentul „feminism” al începuttului anilor 2000.
Din rațiuni care seamănă a „temă dată”, autoarea adaugă un plan narativ care are rolul de a desăvârși portretul deja monstruosului Lucian Cernat, demascat ca fost torționar.
A fost frustrant să văd abandonate firele extrem de interesante și angajante ale romanului de până la momentul Dinu și să citesc, în schimb, o mărturie deloc diferită de atâtea altele (autentice) din gulagul românesc. Cu toate că Ruxandra Burceascu redă credibil trauma Jilava, acest plan este superfluu, nu funcționează la nivel de tramă, rezolvă facil dilema morală a personajelor, grăbește și maculează finalul, care e poetic, dar deloc satisfăcător.
Mă tot gândesc, așadar, la ce ar fi putut să fie acest roman fără reverența anticomunistă - căreia nu-i contest importanța, dar care, cu atâtea probleme sociale deja grave, conturând deja elocvent portretul-robot al unui psihopat (aparent) înalt funcțional- pare cu adevărat din alt film. (Oare doar crimele împotriva elitei te fac cu adevărat impardonabil?)
This entire review has been hidden because of spoilers.
Displaying 1 - 6 of 6 reviews