What do you think?
Greu de pătruns în pădurea de mesteceni
Un roman despre prețul pe care îl plătești ca să scapi din iad — și despre ce mai rămâne din tine după asta.
Un cadavru pe Dunăre. Un oraș mic care știe să tacă. Și o poveste construită în straturi — o copilărie flămândă din anii 1940, o vară sufocantă din anii 1980, în care doi frați învață devreme că lumea nu iartă, și o Românie a anilor 2000, unde totul s-a schimbat și nimic nu s-a schimbat. Lucian Cernat — omul care trage sforile orașului de la Dunăre — descoperă că trecutul știe să aștepte.
„Lucian Cernat este cel mai carismatic antierou al literaturii postdecembriste, un politician manipulativ, lipsit de scrupule, periculos de simpatic și îngrijorător de actual, un pumn de fier într-o mănușă de catifea ce controlează toate pârghiile puterii. Trăind în lumea creată de el, unor personaje ca Nadia și Sebastian nu le rămâne decât să aleagă cât vor să vadă din realitate și cât de aproape vor să fie de Lucian. Deopotrivă social și psihologic, construit în jurul unor întrebări etice privind vinovăția și responsabilitatea, romanul ia cele mai întunecate fenomene ale perioadei de tranziție, le examinează în lumină și le organizează într-o poveste captivantă despre mecanismele corupției, pierderea inocenței și modurile în care trecutul supraviețuiește în prezent.“ - Cristina Chira
„Pădurea mirosea a pământ răscolit și a lemn ud. După ce au trecut de rândurile de mesteceni, poteca a devenit moale, simțea cum îi iese noroiul printre degete atunci când pășea. Nu mai fusese niciodată atât de adânc în pădure, dar nu îi era frică. Se ținea după ea privind în jur și ascultând foșnetele din tufișuri. La un moment dat, femeia s-a oprit și i-a făcut semn să tacă. Au stat nemișcați câteva momente, ascultând, până când, dintr-o încrengătură cu ierburi înalte, a țâșnit un mistreț. S-a oprit la câțiva metri de ei, fornăind. Au stat nemișcați, mama și fiul pe de o parte și mistrețul, de cealaltă, apoi animalul s-a întors și a luat-o la fugă în direcția opusă. Ea s-a întors la el și i-a zâmbit. Îi lipseau deja câțiva dinți, dar zâmbetul îi era luminos, un zâmbet de femeie tânără pe chipul îmbătrânit înainte de vreme. Trebuie că nu avea mai mult de douăzeci și ceva de ani atunci, dar era deja bătătorită de viață.“ - Ruxandra Burcescu
Un cadavru pe Dunăre. Un oraș mic care știe să tacă. Și o poveste construită în straturi — o copilărie flămândă din anii 1940, o vară sufocantă din anii 1980, în care doi frați învață devreme că lumea nu iartă, și o Românie a anilor 2000, unde totul s-a schimbat și nimic nu s-a schimbat. Lucian Cernat — omul care trage sforile orașului de la Dunăre — descoperă că trecutul știe să aștepte.
„Lucian Cernat este cel mai carismatic antierou al literaturii postdecembriste, un politician manipulativ, lipsit de scrupule, periculos de simpatic și îngrijorător de actual, un pumn de fier într-o mănușă de catifea ce controlează toate pârghiile puterii. Trăind în lumea creată de el, unor personaje ca Nadia și Sebastian nu le rămâne decât să aleagă cât vor să vadă din realitate și cât de aproape vor să fie de Lucian. Deopotrivă social și psihologic, construit în jurul unor întrebări etice privind vinovăția și responsabilitatea, romanul ia cele mai întunecate fenomene ale perioadei de tranziție, le examinează în lumină și le organizează într-o poveste captivantă despre mecanismele corupției, pierderea inocenței și modurile în care trecutul supraviețuiește în prezent.“ - Cristina Chira
„Pădurea mirosea a pământ răscolit și a lemn ud. După ce au trecut de rândurile de mesteceni, poteca a devenit moale, simțea cum îi iese noroiul printre degete atunci când pășea. Nu mai fusese niciodată atât de adânc în pădure, dar nu îi era frică. Se ținea după ea privind în jur și ascultând foșnetele din tufișuri. La un moment dat, femeia s-a oprit și i-a făcut semn să tacă. Au stat nemișcați câteva momente, ascultând, până când, dintr-o încrengătură cu ierburi înalte, a țâșnit un mistreț. S-a oprit la câțiva metri de ei, fornăind. Au stat nemișcați, mama și fiul pe de o parte și mistrețul, de cealaltă, apoi animalul s-a întors și a luat-o la fugă în direcția opusă. Ea s-a întors la el și i-a zâmbit. Îi lipseau deja câțiva dinți, dar zâmbetul îi era luminos, un zâmbet de femeie tânără pe chipul îmbătrânit înainte de vreme. Trebuie că nu avea mai mult de douăzeci și ceva de ani atunci, dar era deja bătătorită de viață.“ - Ruxandra Burcescu
- GenresRomanian Literature
336 pages, Paperback
Published April 14, 2026
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 32 reviews
July 2, 2026
A trecut ceva timp de când am stat ultima oară peste 1 noaptea ca să citesc într-o zi a săptămânii. Dar s-a întâmplat de data asta cu romanul Ruxandrei Burcescu. O poveste bine construită, care te ține in suspans, nu atât prin caracterul alert al faptelor, cât nu știi ce se va întâmpla mai departe cu personajele. Se simte momentul adevărului apropiindu-se, dar finalul e greu de ghicit. Recunosc că Lucian Cernat, acest personaj complex, mi-a stârnit emoții mixte în funcție de perioada din viața lui pe care o surprindem. Ascensiunea lui în timpul regimului comunist te îndeamnă să îți pui câteva întrebări existențiale importante. Am terminat cartea cu lacrimi în ochi și cu mintea învârtindu-se în gol, încercând să priceapă cum ar fi reacționat altă persoană dacă i-ar fi fost dată aceeași mână la masa de poker cu soarta. Mi-a plăcut enorm cartea asta și sper să pună tot mai multă lume mâna pe ea! Merită din plin!
April 26, 2026
Muuch better than her first book. E totul atat de viu si de palpabil ca m-am asezat in cada cu gandul sa citesc cateva pagini si m-am ridicat patru ore mai tarziu dupa ce terminasem. Merge bine la pachet cu Sunt oare un calau? de Lilia Calancea si pt ca la un moment dat se vorbeste si desprea foametea din 46 merge si cu Hora infometatilor.
May 5, 2026
Mi-a plăcut foarte mult romanul Ruxandrei! Aștept cu mare interes (și) următoarele scrieri (acesta fiind al doilea roman al său).
“Sebastian a înțeles că viața era doar un șir de întâmplări fără sens, că unii câștigă fără s-o merite, iar alții pierd fără să fi greșit. Că dreptatea e la fel de importantă precum existența vreunei divinități, iar iertarea e doar cearșaful alb pe care îl pui peste mort ca să nu fii obligat să-l privești.”
“Tot ce vrei să afli despre umanitate afli când dezbraci un om de tot ce are și de tot ce are impresia că este.”
“Sebastian a înțeles că viața era doar un șir de întâmplări fără sens, că unii câștigă fără s-o merite, iar alții pierd fără să fi greșit. Că dreptatea e la fel de importantă precum existența vreunei divinități, iar iertarea e doar cearșaful alb pe care îl pui peste mort ca să nu fii obligat să-l privești.”
“Tot ce vrei să afli despre umanitate afli când dezbraci un om de tot ce are și de tot ce are impresia că este.”
May 29, 2026
"Greu de pătruns în pădurea de mesteceni" este un roman despre trecutul care refuză să rămână îngropat și despre prețul pe care îl plătesc generații întregi pentru alegerile celor dinaintea lor. Povestea pornește de la descoperirea unui cadavru pe malul Dunării și se desfășoară pe mai multe planuri temporale, de la anii ’40 și comunismul târziu până în România postdecembristă, dezvăluind treptat secrete de familie, abuzuri de putere și compromisuri morale.
Prima jumătate am parcurs-o destul de greu, ritmul mi s-a părut lent, iar multitudinea de fire narative și salturile în timp m-au făcut să intru mai greu în poveste. Simțeam că autoarea construiește ceva important, dar încă nu vedeam imaginea de ansamblu. Totul s-a schimbat însă în a doua parte. Pe măsură ce piesele au început să se lege, am devenit tot mai prinsă de atmosferă, de personaje și de secretele care ies la suprafață dintr-un trecut pe care nimeni nu pare dispus să-l lase în urmă. Din acel moment nu am mai putut lăsa cartea din mână.
Unul dintre cele mai reușite aspecte ale cărții este construcția personajelor. Lucian Cernat este genul de antagonist care te fascinează și te neliniștește în același timp: carismatic, calculat și obișnuit să controleze totul și pe toți. Puterea lui nu se manifestă doar în spațiul public, ci și în viețile celor apropiați, iar consecințele deciziilor sale se întind pe generații. Dintre toate personajele, povestea Adelei m-a impresionat cel mai mult. Destinul ei este unul dintre cele mai dureroase din roman, iar felul în care este sacrificată și redusă la tăcere de propriul tată spune multe despre abuzul de putere și despre cât de departe poate merge cineva pentru a-și proteja imaginea și influența. Nadia este, într-un fel, cea care încearcă să adune fragmentele unui trecut ascuns și să înțeleagă adevărul despre propria familie. Mi-a plăcut evoluția ei și felul în care devine puntea dintre generațiile marcate de secrete, vinovății și tăceri.
Finalul m-a surprins, a dat sens multor detalii presărate de-a lungul romanului și mi-a lăsat sentimentul că tocmai am terminat o poveste care va continua să mă urmărească o vreme.
Prima jumătate am parcurs-o destul de greu, ritmul mi s-a părut lent, iar multitudinea de fire narative și salturile în timp m-au făcut să intru mai greu în poveste. Simțeam că autoarea construiește ceva important, dar încă nu vedeam imaginea de ansamblu. Totul s-a schimbat însă în a doua parte. Pe măsură ce piesele au început să se lege, am devenit tot mai prinsă de atmosferă, de personaje și de secretele care ies la suprafață dintr-un trecut pe care nimeni nu pare dispus să-l lase în urmă. Din acel moment nu am mai putut lăsa cartea din mână.
Unul dintre cele mai reușite aspecte ale cărții este construcția personajelor. Lucian Cernat este genul de antagonist care te fascinează și te neliniștește în același timp: carismatic, calculat și obișnuit să controleze totul și pe toți. Puterea lui nu se manifestă doar în spațiul public, ci și în viețile celor apropiați, iar consecințele deciziilor sale se întind pe generații. Dintre toate personajele, povestea Adelei m-a impresionat cel mai mult. Destinul ei este unul dintre cele mai dureroase din roman, iar felul în care este sacrificată și redusă la tăcere de propriul tată spune multe despre abuzul de putere și despre cât de departe poate merge cineva pentru a-și proteja imaginea și influența. Nadia este, într-un fel, cea care încearcă să adune fragmentele unui trecut ascuns și să înțeleagă adevărul despre propria familie. Mi-a plăcut evoluția ei și felul în care devine puntea dintre generațiile marcate de secrete, vinovății și tăceri.
Finalul m-a surprins, a dat sens multor detalii presărate de-a lungul romanului și mi-a lăsat sentimentul că tocmai am terminat o poveste care va continua să mă urmărească o vreme.
June 19, 2026
N-am citit demult ceva atât de tulburător și fascinant, cu acțiune plasată atât de aproape de contextul în care trăiesc. N-am cunoscut latura întunecată a comunismului din România, dar acum simt că am fost martoră la o amintire îndepărtată, descoperind împreună cu Nadia locurile care au găzduit scene de coșmar.
Am fost surprinsă până la final și parcă nu a fost destul. Complexitatea personajelor încă merită explorată, deci nu m-ar deranja un sequel despre Sebastian și fratele său.
Recomand cu căldură acest roman și mă simt mândră că există tineri autori români care pot să ofere literatură de calitate.
Am fost surprinsă până la final și parcă nu a fost destul. Complexitatea personajelor încă merită explorată, deci nu m-ar deranja un sequel despre Sebastian și fratele său.
Recomand cu căldură acest roman și mă simt mândră că există tineri autori români care pot să ofere literatură de calitate.
September 15, 2026
Incredibil de bun acest roman, nu inteleg de ce nu este promovat mai mult. M-a prins ca intr-o gheara povestea lui Lucian Cernat, mi-au ramas in memorie obsedant relatia cu mama, cu foamea (pagina 218, ce regal!), saracia.
Este o carte extraordinar de vizuala si chiar daca uneori cantitatea de drama a fost un pic prea mult pentru gustul meu, cred ca crimele, accidentele si derapajele sexuale ale unor personaje sunt exact elementele care vor face ca o viitoare ecranizare intr-un serial sa se bucure de mult succes.
Este o carte extraordinar de vizuala si chiar daca uneori cantitatea de drama a fost un pic prea mult pentru gustul meu, cred ca crimele, accidentele si derapajele sexuale ale unor personaje sunt exact elementele care vor face ca o viitoare ecranizare intr-un serial sa se bucure de mult succes.
June 1, 2026
Un foarte bun roman psihologic și o frescă socială a sfârșitului de secol XX și început de secol XXI.
Personajele, atent construite, gravitează în jurul lui Lucian Cernat, un antierou obsedat de control. Romanul ar putea fi despre Lucian, dar este și despre viața nepoatei sale, Nadia, despre iubitul acesteia, Sebastian, despre tragedia unui profesor de istorie ajuns la Jilava în timpul lui Dej, domnul Dinu, despre fiica sa, Adela, dar și despre cei "mici", insignifianți în lunga schemă politică în care a jucat Lucian Cernat, aspirant la funcția de parlamentar la București din partea județului Giurgiu.
Mi se pare incredibil felul în care autoarea a reușit să îmbine istoria - tragismul comunismului și al momentului de incertitudine de la începutul tranziției către democrație în România- cu poveștile unor oameni al cărui portret a fost bine conturat. Romanul prezintă și societatea, o Românie aflată în diferite etape ale evoluției sale, un moment de cotitură în viața unui om după cel de-Al Doilea Război Mondial, sau în viața unui adolescent în anii '80. Mi s-a părut că și Lucian, și Sebastian, păreau două destine care ar fi trebuit să se înlănțuie, pentru că semănau dintr-un anumit punct de vedere. Deși au avut vieți atât de diferite, deciziile lor, luate la momentul oportun, le-a schimbat destinul, amândouă de succes, dar în moduri diferite. Lucian Cernat, un politician fără coloană vertebrală, obsedat de control, își justifică acțiunile (atât cele din tinerețe cât și cele din prezent) de prezența nepoatei, în timp ce Sebastian, după o tinerețe lipsită de scop, după momentul crucial când, ca urmare a acțiunilor sale, fratele său de doar 8 ani își pierde capacitatea de a mai fi normal vreodată și să poată merge, devenind un copil imobilizat la pat, toate aceste momente sunt chintesența unor decizii luate de aceste personaje care, păreau antitetice și în același timp nu erau.
A fost o lectură plăcută, dar, de multe ori, inclusiv la final, mi-a dat impresia că nu pot să îmi dau seama ce citesc.
Unele pasaje au fost fascinante și deopotrivă îngrozitoare, autoarea descurcându-se formidabil de bine la descrieri (de exemplu scena din târg, pentru campania electorală a lui Lucian Cernat), altele îmi lăsau un amar în suflet (cum ar fi povestirea Domnului Dinu și prezența Nadiei, în paralel, la Jilava). Cred că partea mea preferată a fost tocmai această iluzie pe care a construit-o autoarea la finalul cărții: domnul Dinu povestind despre experiența lui la Jilava, cei patru ani de chin, iar în paralel cu rândurile sale ne sunt prezentate și acțiunile Nadiei, din prezent, aflată la Jilava, imaginându-și, plecând de la descrierile domnului profesor, prin ce a trecut el și camarazii lui de celulă.
A fost un roman profund, bine structurat, o lectură cu multe întorsături de situație. A fost o lectură ușoară și în același timp nu a fost, care te fac să îți pui întrebări despre ce se întâmplă în jur și să te oprești, pentru o clipă, și să te gândești la acțiunile tale și ale celorlalți din jur.
Cu toate acestea, romanul Ruxandrei a fost o lectură plăcută și bine pusă la punct, care merită citit și răscitit ♡
Personajele, atent construite, gravitează în jurul lui Lucian Cernat, un antierou obsedat de control. Romanul ar putea fi despre Lucian, dar este și despre viața nepoatei sale, Nadia, despre iubitul acesteia, Sebastian, despre tragedia unui profesor de istorie ajuns la Jilava în timpul lui Dej, domnul Dinu, despre fiica sa, Adela, dar și despre cei "mici", insignifianți în lunga schemă politică în care a jucat Lucian Cernat, aspirant la funcția de parlamentar la București din partea județului Giurgiu.
Mi se pare incredibil felul în care autoarea a reușit să îmbine istoria - tragismul comunismului și al momentului de incertitudine de la începutul tranziției către democrație în România- cu poveștile unor oameni al cărui portret a fost bine conturat. Romanul prezintă și societatea, o Românie aflată în diferite etape ale evoluției sale, un moment de cotitură în viața unui om după cel de-Al Doilea Război Mondial, sau în viața unui adolescent în anii '80. Mi s-a părut că și Lucian, și Sebastian, păreau două destine care ar fi trebuit să se înlănțuie, pentru că semănau dintr-un anumit punct de vedere. Deși au avut vieți atât de diferite, deciziile lor, luate la momentul oportun, le-a schimbat destinul, amândouă de succes, dar în moduri diferite. Lucian Cernat, un politician fără coloană vertebrală, obsedat de control, își justifică acțiunile (atât cele din tinerețe cât și cele din prezent) de prezența nepoatei, în timp ce Sebastian, după o tinerețe lipsită de scop, după momentul crucial când, ca urmare a acțiunilor sale, fratele său de doar 8 ani își pierde capacitatea de a mai fi normal vreodată și să poată merge, devenind un copil imobilizat la pat, toate aceste momente sunt chintesența unor decizii luate de aceste personaje care, păreau antitetice și în același timp nu erau.
A fost o lectură plăcută, dar, de multe ori, inclusiv la final, mi-a dat impresia că nu pot să îmi dau seama ce citesc.
Unele pasaje au fost fascinante și deopotrivă îngrozitoare, autoarea descurcându-se formidabil de bine la descrieri (de exemplu scena din târg, pentru campania electorală a lui Lucian Cernat), altele îmi lăsau un amar în suflet (cum ar fi povestirea Domnului Dinu și prezența Nadiei, în paralel, la Jilava). Cred că partea mea preferată a fost tocmai această iluzie pe care a construit-o autoarea la finalul cărții: domnul Dinu povestind despre experiența lui la Jilava, cei patru ani de chin, iar în paralel cu rândurile sale ne sunt prezentate și acțiunile Nadiei, din prezent, aflată la Jilava, imaginându-și, plecând de la descrierile domnului profesor, prin ce a trecut el și camarazii lui de celulă.
A fost un roman profund, bine structurat, o lectură cu multe întorsături de situație. A fost o lectură ușoară și în același timp nu a fost, care te fac să îți pui întrebări despre ce se întâmplă în jur și să te oprești, pentru o clipă, și să te gândești la acțiunile tale și ale celorlalți din jur.
Cu toate acestea, romanul Ruxandrei a fost o lectură plăcută și bine pusă la punct, care merită citit și răscitit ♡
This entire review has been hidden because of spoilers.
July 27, 2026
Amazing!!! I loved it so much. The author did an amazing job with this book. I couldn’t put it down.
August 1, 2026
wowowow
Read
May 20, 2026Sunt foarte confuz și nu știu ce rating ar fi corect, pentru că există o idee de poveste, dar și multe aspecte care nu funcționează. Sau funcționează dacă ești confortabil cu povestirea ca o trecere în revistă, la care nu participi propriu-zis, ci ești doar un martor asistent. Ceea ce poate fi legitim pentru o romanele cu spioni sau cu polițiști, dar Greu de pătruns în pădurea de mesteceni nu intră în aceste categorii.
Teoretic, povestea e despre Nadia, doar ca nu e despre Nadia. E despre toți cei din jurul Nadiei, dar nu despre acest personaj. Poate că povestea e despre Lucian Cernat? Mai degrabă, da, întrucât aparent toate personajele ni se dezvăluie prin raportare la antierou. Și atunci mă întreb de ce a fost nevoie de Nadia? De bunica Nadiei? De iubitul Nadiei și de istoria lui tragică? Vreau să spun, de ce a fost nevoie să insiste autoarea asupra lor, dacă e despre antierou?
Personajele sunt vii, în sensul că le poți vedea, le poți identifica în jurul tău, de la primul la ultimul, dar nu au niciun fel de profunzime și mi se pare că nu au pentru că efectiv nu le poți descoperi. Ele îți sunt explicate (uneori chiar de mai multe ori) și se trădează singure prin dialoguri prea puțin naturale. Am încercat să le citesc cu voce tare și n-a sunat pe măsura a ceea ce voiau să transmită.
N-am înțeles de ce sentimentele și trăirile personajelor au fost explicate prin trimiteri la amintiri. E în regulă să nu te poți ține mereu de principiul show, don’t tell, însă principiul ăsta e încălcat atât de des încât a fost obositor.
Singurul moment de tensiune veritabilă a fost scurt, a fost întrerupt de o amintire detaliată, apoi îngropat definitiv, fără să te temi o clipă că s-ar putea totuși să fi fost atras într-o capcană literară de autoare.
In final, penultimul capitol m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva acest roman a ieșit astfel ca sumă a mai multor povestiri legate unele de altele pentru că singure nu s-ar fi susținut.
Mărturisesc, am văzut câteva aprecieri ale acestui roman care spuneau că e o capodoperă. Prin urmare, faceți dvs. o medie și probabil că pe-acolo e.
Teoretic, povestea e despre Nadia, doar ca nu e despre Nadia. E despre toți cei din jurul Nadiei, dar nu despre acest personaj. Poate că povestea e despre Lucian Cernat? Mai degrabă, da, întrucât aparent toate personajele ni se dezvăluie prin raportare la antierou. Și atunci mă întreb de ce a fost nevoie de Nadia? De bunica Nadiei? De iubitul Nadiei și de istoria lui tragică? Vreau să spun, de ce a fost nevoie să insiste autoarea asupra lor, dacă e despre antierou?
Personajele sunt vii, în sensul că le poți vedea, le poți identifica în jurul tău, de la primul la ultimul, dar nu au niciun fel de profunzime și mi se pare că nu au pentru că efectiv nu le poți descoperi. Ele îți sunt explicate (uneori chiar de mai multe ori) și se trădează singure prin dialoguri prea puțin naturale. Am încercat să le citesc cu voce tare și n-a sunat pe măsura a ceea ce voiau să transmită.
N-am înțeles de ce sentimentele și trăirile personajelor au fost explicate prin trimiteri la amintiri. E în regulă să nu te poți ține mereu de principiul show, don’t tell, însă principiul ăsta e încălcat atât de des încât a fost obositor.
Singurul moment de tensiune veritabilă a fost scurt, a fost întrerupt de o amintire detaliată, apoi îngropat definitiv, fără să te temi o clipă că s-ar putea totuși să fi fost atras într-o capcană literară de autoare.
In final, penultimul capitol m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva acest roman a ieșit astfel ca sumă a mai multor povestiri legate unele de altele pentru că singure nu s-ar fi susținut.
Mărturisesc, am văzut câteva aprecieri ale acestui roman care spuneau că e o capodoperă. Prin urmare, faceți dvs. o medie și probabil că pe-acolo e.
June 18, 2026
Desi cam o treime din carte e dura, prezentand atrocitati petrecute la Jilava la sfarsitul anilor ‘50-inceputul anilor ‘60, cand unii se jucau de-a Dumnezeu, mi-a placut. Si am parcurs-o repede. Lucian Cernat e tipul de om politic pe care cu totii l-am intalnit in Romania post-decembrista. Si nu, nu e deloc carismatic, e o persoana de joasa speta. In nici un caz copilaria lui nu poate justifica actiunile din viata de adult. Dar, intotdeauna nota de plata vine, mai devreme sau mai tarziu, puiule.
May 8, 2026
Nu am ezitat sa cumpar romanul cand l-am zarit, avand in vedere ca “Instabil” este, din punctul meu de vedere, cea mai buna carte din literatura romaneasca contemporana. Am plecat la drum cu asteptari mari.
Mi-a placut, l-am citit intr-o zi, dar nu se ridica la nivelul primei lucrari. Personajele mi s-au parut slab conectate, greu de integrat in realitate, fara corespondent. Legatura dintre Nadia si Sebastian este fortata, superficiala si nu isi arata sensul in firul narativ. Adela este un personaj promitator, dar pare lenes creionat, mi-as fi dorit mai multe relatari din trecutul ei.
Cu toate acestea, povestea are zvac, te prinde, te captiveaza. Limbajul este impecabil dezvoltat si unul dintre cele mai revelatoare dovezi ale talentului Ruxandrei. Stie sa alcatuiasca o fraza, sa introduca elemente stilistice si mai ales, sa pastreze acuratetea stilului de dialog al unor oameni de varsta si conditia respectiva.
Mi-a placut, l-am citit intr-o zi, dar nu se ridica la nivelul primei lucrari. Personajele mi s-au parut slab conectate, greu de integrat in realitate, fara corespondent. Legatura dintre Nadia si Sebastian este fortata, superficiala si nu isi arata sensul in firul narativ. Adela este un personaj promitator, dar pare lenes creionat, mi-as fi dorit mai multe relatari din trecutul ei.
Cu toate acestea, povestea are zvac, te prinde, te captiveaza. Limbajul este impecabil dezvoltat si unul dintre cele mai revelatoare dovezi ale talentului Ruxandrei. Stie sa alcatuiasca o fraza, sa introduca elemente stilistice si mai ales, sa pastreze acuratetea stilului de dialog al unor oameni de varsta si conditia respectiva.
This entire review has been hidden because of spoilers.
July 4, 2026
The best part of the book is definitely the characters, even though the story feels like an exciting thriller TV show. At first, they might seem like just simple good guys or bad guys. But as you keep reading, you see they are soooo complex and messy and that they truly drive the story.
I dare to say that the dialogues are also perfect, they feel so real, so familiar. A very, very good psychological thriller.
You spend the whole book trying to guess what happens, but the ending completely surprises you. It hits you out of nowhere and makes you see the whole story differently.
But it’s the ending that truly makes the story.
I dare to say that the dialogues are also perfect, they feel so real, so familiar. A very, very good psychological thriller.
You spend the whole book trying to guess what happens, but the ending completely surprises you. It hits you out of nowhere and makes you see the whole story differently.
But it’s the ending that truly makes the story.
September 17, 2026
Desi sunt parti/personaje de care nu era neaparata nevoie, felul in care e scrisa te absoarbe. Nu am mai simtit de mult o atractie aproape magnetica si atata empatie pentru un antierou. Una dintre cele mai bune carti din acest an.
https://citeste-ma.ro/3-intrebari-des...
https://citeste-ma.ro/3-intrebari-des...
July 15, 2026
Am devorat-o!!! Absolut superbă! Mă bucur că am fost la lansarea cărții, că am primit autograf și că i-am adresat câteva vorbe scriitoarei.
July 25, 2026
Delicioasă
August 8, 2026
"Greu de pătruns în pădurea de mesteceni", Ruxandra Burcescu, editura Trei
O poveste al cărei început nu îți dă nici cel mai mic indiciu despre drumul pe care urmează să îl parcurgi, ce vei descoperi, pe cine vei iubi sau dacă, pe cine îți vei dori să nu fi cunoscut.
Și, mai ales, despre cum te vei regăsi la finalul ei. Fericit, împăcat, rupt în bucăți, dezamăgit...
Și nu pentru că te lovești de săracie, corupție, manipulare, sfidare, minciună, compromis, de consecințele deciziilor luate, de merge-și-așa, ai grijă-că nu se știe!, știu eu mai bine cum, când, cine și de ce.
Ci pentru că nu înțelegi cum pot să existe toate astea, și încă altele, lângă o iubire deplină, curată, caldă, liniștită, pentru totdeauna. Unică.
Pentru că e greu să crezi ceva rău despre un om pe care îl iubești și pentru care ești lumea întreagă. Pentru că e greu să accepți îmbrățișarea celui care cu un singur gest a putut schimba destine, a împărțit mai mult rău decât bine, a lovit zâmbind și fără regrete.
Lumea colorată și lipsită de griji a Nadiei se destramă cu fiecare fir descâlcit din trecutul bunicului ei.
Un fel de "butterfly effect" în timp.
O decizie luată în trecut care avea să influențeze în mod dramatic prezentul. Al ei și al tuturor.
Mi-a plăcut cum au fost construite personajele:
Lucian Cernat, un politician corupt, violent, capabil de orice, îmbrăcat în hainele unui om responsabil, atent, un adevărat gentleman; Nadia, nepoata iubită și răsfățată, jurnalistă curioasă, sceptică, dezamăgită, furioasă; Sebastian, medic din vinovăție și pasiune, iubit și neiubit, dl Dinu-profesorul a cărui poveste clarifică tot ceea ce nimeni, poate, nu și-ar fi dorit să știe sau să își mai amintească.
Dialogurile-atât de reale, atmosfera din satele unuia dintre cele mai sărace, prăfuite și nebăgate în seamă județe, Giurgiu, și campania politică-cinematografice. Și peste toate: frigul, teroarea, tortura, umilința din închisoarea Jilava.
Mi-a plăcut cum a fost folosit metronomul ca un simbol-metaforă a timpului care nu poate fi oprit, în contrast cu trecutul care revine.
Mișcarea lui constantă, calmă, predictibilă, în contrast cu haosul din viața personajelor, care trebuie sa traiască mai departe cu trecutul lor.
Sau poate nu.
O poveste tulburătoare și cu un final, probabil singurul posibil, credibil.
O pădure de mesteceni în care timpul se poate pierde, în care se pot ascunde trecutul și prezentul și viitorul. E nevoie doar de o clipă.
Pentru că mesteacănul simbolizează puritatea, lumina, rezistența și începutul. 😊
Și poate, cine știe...totul este despre speranță.
"Răul nu e întotdeauna hidos. Uneori e frumos și fragil și vrei să-l protejezi și așa ajungi să fii de partea Răului fără să-ți dai seama. Ajungi să ierți ce nu se poate ierta, ajungi să ascunzi ce n-ar trebui niciodată ascuns."
O poveste al cărei început nu îți dă nici cel mai mic indiciu despre drumul pe care urmează să îl parcurgi, ce vei descoperi, pe cine vei iubi sau dacă, pe cine îți vei dori să nu fi cunoscut.
Și, mai ales, despre cum te vei regăsi la finalul ei. Fericit, împăcat, rupt în bucăți, dezamăgit...
Și nu pentru că te lovești de săracie, corupție, manipulare, sfidare, minciună, compromis, de consecințele deciziilor luate, de merge-și-așa, ai grijă-că nu se știe!, știu eu mai bine cum, când, cine și de ce.
Ci pentru că nu înțelegi cum pot să existe toate astea, și încă altele, lângă o iubire deplină, curată, caldă, liniștită, pentru totdeauna. Unică.
Pentru că e greu să crezi ceva rău despre un om pe care îl iubești și pentru care ești lumea întreagă. Pentru că e greu să accepți îmbrățișarea celui care cu un singur gest a putut schimba destine, a împărțit mai mult rău decât bine, a lovit zâmbind și fără regrete.
Lumea colorată și lipsită de griji a Nadiei se destramă cu fiecare fir descâlcit din trecutul bunicului ei.
Un fel de "butterfly effect" în timp.
O decizie luată în trecut care avea să influențeze în mod dramatic prezentul. Al ei și al tuturor.
Mi-a plăcut cum au fost construite personajele:
Lucian Cernat, un politician corupt, violent, capabil de orice, îmbrăcat în hainele unui om responsabil, atent, un adevărat gentleman; Nadia, nepoata iubită și răsfățată, jurnalistă curioasă, sceptică, dezamăgită, furioasă; Sebastian, medic din vinovăție și pasiune, iubit și neiubit, dl Dinu-profesorul a cărui poveste clarifică tot ceea ce nimeni, poate, nu și-ar fi dorit să știe sau să își mai amintească.
Dialogurile-atât de reale, atmosfera din satele unuia dintre cele mai sărace, prăfuite și nebăgate în seamă județe, Giurgiu, și campania politică-cinematografice. Și peste toate: frigul, teroarea, tortura, umilința din închisoarea Jilava.
Mi-a plăcut cum a fost folosit metronomul ca un simbol-metaforă a timpului care nu poate fi oprit, în contrast cu trecutul care revine.
Mișcarea lui constantă, calmă, predictibilă, în contrast cu haosul din viața personajelor, care trebuie sa traiască mai departe cu trecutul lor.
Sau poate nu.
O poveste tulburătoare și cu un final, probabil singurul posibil, credibil.
O pădure de mesteceni în care timpul se poate pierde, în care se pot ascunde trecutul și prezentul și viitorul. E nevoie doar de o clipă.
Pentru că mesteacănul simbolizează puritatea, lumina, rezistența și începutul. 😊
Și poate, cine știe...totul este despre speranță.
"Răul nu e întotdeauna hidos. Uneori e frumos și fragil și vrei să-l protejezi și așa ajungi să fii de partea Răului fără să-ți dai seama. Ajungi să ierți ce nu se poate ierta, ajungi să ascunzi ce n-ar trebui niciodată ascuns."
May 5, 2026
Aș vrea să spun că îmi place mult cum scrie Ruxandra Burcescu, debutul ei mi s-a părut grozav și așteptam cu sufletul la gură noua ei carte.
Am terminat ieri „Greu de pătruns în pădurea de mesteceni” și mi-a rămas gândul la carte: începe excelent și pare, în prima jumătate, că va dezvolta teme care „colonizează” imaginarul ultimilor 20 de ani: parvenitismul, provincialismul, corupția în micile orașe (eventual de graniță), banalitatea răului, abuzul împotriva celor vulnerabili, tarați, favoritismele, fanatismul partinic, frica și servilismul conex, dar și renegocierea valorilor asociate feminității, aparentul „feminism” al începuttului anilor 2000.
Din rațiuni care seamănă a „temă dată”, autoarea adaugă un plan narativ care are rolul de a desăvârși portretul deja monstruosului Lucian Cernat, demascat ca fost torționar.
A fost frustrant să văd abandonate firele extrem de interesante și angajante ale romanului de până la momentul Dinu și să citesc, în schimb, o mărturie deloc diferită de atâtea altele (autentice) din gulagul românesc. Cu toate că Ruxandra Burceascu redă credibil trauma Jilava, acest plan este superfluu, nu funcționează la nivel de tramă, rezolvă facil dilema morală a personajelor, grăbește și maculează finalul, care e poetic, dar deloc satisfăcător.
Mă tot gândesc, așadar, la ce ar fi putut să fie acest roman fără reverența anticomunistă - căreia nu-i contest importanța, dar care, cu atâtea probleme sociale deja grave, conturând deja elocvent portretul-robot al unui psihopat (aparent) înalt funcțional- pare cu adevărat din alt film. (Oare doar crimele împotriva elitei te fac cu adevărat impardonabil?)
Am terminat ieri „Greu de pătruns în pădurea de mesteceni” și mi-a rămas gândul la carte: începe excelent și pare, în prima jumătate, că va dezvolta teme care „colonizează” imaginarul ultimilor 20 de ani: parvenitismul, provincialismul, corupția în micile orașe (eventual de graniță), banalitatea răului, abuzul împotriva celor vulnerabili, tarați, favoritismele, fanatismul partinic, frica și servilismul conex, dar și renegocierea valorilor asociate feminității, aparentul „feminism” al începuttului anilor 2000.
Din rațiuni care seamănă a „temă dată”, autoarea adaugă un plan narativ care are rolul de a desăvârși portretul deja monstruosului Lucian Cernat, demascat ca fost torționar.
A fost frustrant să văd abandonate firele extrem de interesante și angajante ale romanului de până la momentul Dinu și să citesc, în schimb, o mărturie deloc diferită de atâtea altele (autentice) din gulagul românesc. Cu toate că Ruxandra Burceascu redă credibil trauma Jilava, acest plan este superfluu, nu funcționează la nivel de tramă, rezolvă facil dilema morală a personajelor, grăbește și maculează finalul, care e poetic, dar deloc satisfăcător.
Mă tot gândesc, așadar, la ce ar fi putut să fie acest roman fără reverența anticomunistă - căreia nu-i contest importanța, dar care, cu atâtea probleme sociale deja grave, conturând deja elocvent portretul-robot al unui psihopat (aparent) înalt funcțional- pare cu adevărat din alt film. (Oare doar crimele împotriva elitei te fac cu adevărat impardonabil?)
This entire review has been hidden because of spoilers.
August 30, 2026
Greu de pătruns în pădurea de mesteceni
Trecutul nu tace, lasă loc pentru formare. Acest lucru ne spune Ruxandra Burcescu în ultimul ei roman, “Greu de pătruns în pădurea de mesteceni”.
Trecutul se arată progresiv în prezent, creând iluminarea narativă și evoluția unor personaje, construite cu profunzime. Alte personaje sunt doar context pentru comportamentul personajelor principale.
Abordarea aleasă de autoare de a privi situațiile traumatice din perspectivă morală și narativă mi s-a părut insuficientă. Mi-ar fi plăcut să citesc o prezentare detaliată a condițiilor familiale, sociale și istorice care au făcut evenimentele din carte posibile. Nu aș fi spus pas nici la felul cum a fost trăită experiența din interior, fără verdict.
Lectura acestei cărți este captivantă, deoarece personajele sunt construite cu mare atenție pentru nuanță, iar acțiunea alternează între trecut și prezent.
Trecutul nu tace, lasă loc pentru formare. Acest lucru ne spune Ruxandra Burcescu în ultimul ei roman, “Greu de pătruns în pădurea de mesteceni”.
Trecutul se arată progresiv în prezent, creând iluminarea narativă și evoluția unor personaje, construite cu profunzime. Alte personaje sunt doar context pentru comportamentul personajelor principale.
Abordarea aleasă de autoare de a privi situațiile traumatice din perspectivă morală și narativă mi s-a părut insuficientă. Mi-ar fi plăcut să citesc o prezentare detaliată a condițiilor familiale, sociale și istorice care au făcut evenimentele din carte posibile. Nu aș fi spus pas nici la felul cum a fost trăită experiența din interior, fără verdict.
Lectura acestei cărți este captivantă, deoarece personajele sunt construite cu mare atenție pentru nuanță, iar acțiunea alternează între trecut și prezent.
August 30, 2026
Am finalizat aceasta carte. Este primul roman contemporan din literatura romana pe care l-am citit.
Subiectul cartii este foarte bine construit, dinamic, iar personajele sunt bine conturate.
Totusi, nu am inteles sensul unor linii narative. De exemplu, povestea lui Sebastian si a fratelui sau. Tragedia lor, pentru mine, nu aduce prea multe explicatii si nici nu am reusit sa inteleg pe deplin rolul ei in roman.
Lucian si nepoata Nadea…
Lucian este acel antierou pe care il urasti, dar pe care, in acelasi timp, ajungi sa-l admiri pentru tot prin ce a trecut si pentru locul in care a reusit sa ajunga. Este un exemplu de putere.
Dar orice facem lasa urme. Iar uneori aceste urme raman si se intorc la noi chiar si peste ani.
Subiectul cartii este foarte bine construit, dinamic, iar personajele sunt bine conturate.
Totusi, nu am inteles sensul unor linii narative. De exemplu, povestea lui Sebastian si a fratelui sau. Tragedia lor, pentru mine, nu aduce prea multe explicatii si nici nu am reusit sa inteleg pe deplin rolul ei in roman.
Lucian si nepoata Nadea…
Lucian este acel antierou pe care il urasti, dar pe care, in acelasi timp, ajungi sa-l admiri pentru tot prin ce a trecut si pentru locul in care a reusit sa ajunga. Este un exemplu de putere.
Dar orice facem lasa urme. Iar uneori aceste urme raman si se intorc la noi chiar si peste ani.
October 1, 2026
Nu e o carte frumoasă. Cu toată suferința adusă în prim plan, rușinea, vina, sărăcia, setea de răzbunare, secrete care șochează nu ar avea cum.
Dar este o carte bună. Foarte bună.
Prin construcția personajului negativ Lucian Cernat, asemeni unei caracatițe cu tentacule în cele mai nebănuite locuri. Prin emoția și empatia pe care o stârnește în cititor față de unele personaje și situații. Prin descrierea locurilor și frământărilor personajelor.
P.S. pentru nostalgicii după perioada 'Rāposatului' nu strică o reamintire a acelor vremuri.
Dar este o carte bună. Foarte bună.
Prin construcția personajului negativ Lucian Cernat, asemeni unei caracatițe cu tentacule în cele mai nebănuite locuri. Prin emoția și empatia pe care o stârnește în cititor față de unele personaje și situații. Prin descrierea locurilor și frământărilor personajelor.
P.S. pentru nostalgicii după perioada 'Rāposatului' nu strică o reamintire a acelor vremuri.
July 24, 2026
Al doilea roman al autoarei si, la fel ca si pe primul, l-am citit fara sa ma pot opri, iar la final sa spun "oh my gooood!"! Extraordinar! Felicitari!
Povestea foarte bine construita, detaliile, scenele dure, ritmul alert al firului narativ si, din nou, multiplele planuri temporale dovedesc pur si simplu complexitatea gandirii autoarei, dar si usurinta cu care reuseste sa faca lumina in hățişul actiunii.
Povestea foarte bine construita, detaliile, scenele dure, ritmul alert al firului narativ si, din nou, multiplele planuri temporale dovedesc pur si simplu complexitatea gandirii autoarei, dar si usurinta cu care reuseste sa faca lumina in hățişul actiunii.
July 25, 2026
Excelenta! O carte care m-a captivat, o carte care curge fain, uneori tumultos, cu personaje fascinante si bine construite!
Am avut momente in care mi s-a strans stomacul, altele in care m-am intristat extrem, apoi m-am infuriat si apoi am plans! Sincer m-a trecut printr-un carusel de emotii!
O recomand! Sunt f incantata sa vad ca e scrisa de o autoare româncă tanara si abia astept sa i citesc si alte opere!
Am avut momente in care mi s-a strans stomacul, altele in care m-am intristat extrem, apoi m-am infuriat si apoi am plans! Sincer m-a trecut printr-un carusel de emotii!
O recomand! Sunt f incantata sa vad ca e scrisa de o autoare româncă tanara si abia astept sa i citesc si alte opere!
July 15, 2026
Cred ca e primul roman pe care îl termin în două zile!❤️
Absolut superb, incitant pe alocuri și cu un final așteptat dar totuși surprinzător! Un roman în al cărui personaj principal se regăsesc probabil 90% din personajele politice care au navigat între cele două regimuri!
Încă un autor român descoperit (de mine cel puțin), foarte bun și care sper ca ne va mai răsfăța literar!
Absolut superb, incitant pe alocuri și cu un final așteptat dar totuși surprinzător! Un roman în al cărui personaj principal se regăsesc probabil 90% din personajele politice care au navigat între cele două regimuri!
Încă un autor român descoperit (de mine cel puțin), foarte bun și care sper ca ne va mai răsfăța literar!
July 18, 2026
O carte greu de digerat dar care m-a prins foarte tare. Partea despre Jilava am citit-o cu un nod in gat.
"Iar barbatii aia care se apropiau ca umbrele de mine imi aminteau de Orfeu in Infern. De sufletele chinuite ale celor morti, care se minuneaza cand vine viata in mijlocul lor. Pe atunci, nu stiam ca si eu eram mort."
Finalul a fost neasteptat. Merita citita.
"Iar barbatii aia care se apropiau ca umbrele de mine imi aminteau de Orfeu in Infern. De sufletele chinuite ale celor morti, care se minuneaza cand vine viata in mijlocul lor. Pe atunci, nu stiam ca si eu eram mort."
Finalul a fost neasteptat. Merita citita.
August 21, 2026
O carte bine scrisă, dar foarte deprimantă, în afară de mărturiile despre lagărele comuniste, nu simt că m-a îmbogățit cu nimic. Episodul cu fata din satul uitat de lume mi-a adus aminte un pic de Lizoanca a Doinei Ruști, și m-am întrebat de ce literatura română simte nevoia să se dezvolte în jurul atrocităților și, mai ales, de ce nu se simte deloc speranța printre rânduri?
August 31, 2026
De fiecare data cand ma gandesc “doamne da nu pot romanii scrie si altceva “ apare cate o carte ca asta care imi reaminteste ca probabil ca pot dar doamne doamne bine scriu despre trauma comunismului . Foarte buna cartea , sincer mult mai buna decat primul roman al Roxanei . Recomand
June 22, 2026
Ce poveste bună și ce bine e scrisă! Felicitări, Ruxandra, ai un stil foarte cursiv, interesant, scene puternice, personaje bune! Am citit cu mare plăcere romanul tău!
July 21, 2026
Cartea asta are suflet de roman. E învolburata ca râurile după furtuna. E o furie care creste fără oprire. Oscilez intre 4 și 5 pentru ca îmi lipsește speranța că va fi bine.
Displaying 1 - 30 of 32 reviews