Pe unde înoată urechinii

by Lucian Dan Teodorovici

Într-un sat din nordul României, în perioada comunistă, un copil este ucis în timpul „pușcăturilor” din seara de Înviere. Victima aparține însă comunității rome, în timp ce vinovatul provine dintr-o familie veche a satului, ceea ce complică lucrurile și le așază sub diverse semne de întrebare. Pe măsură ce trece timpul, adevărul capătă tot mai multe nuanțe, iar acestea, sub presiunea prejudecăților rasiste, tind chiar să-l înlocuiască în totalitate cu zvonuri și cu suspiciuni. Protagonistul, un copil de opt ani, și alți câțiva băieți care fac parte din aceeași gașcă sunt mai întâi martori inocenți ai nebuniei care cuprinde satul, însă psihoza colectivă a „oamenilor mari” n-are cum să nu-i afecteze, în cele din urmă, și pe ei. Un roman despre forța cuvintelor și a poveștilor, despre diferențele dintre adevăr și realitate, dar mai cu seamă despre cum rasismul nu are doar un caracter manifest, astfel încât să-l putem înțelege și izola, ci și unul lăuntric, transmis prin generații, care-l face dificil de recunoscut în noi înșine.

Genres: Fiction

312 pages, Paperback

First published April 9, 2026

About the author

Lucian Dan Teodorovici is a Romanian writer, scriptwriter and theatre director. He is also the general manager of the National Museum of Romanian Literature Iași, and the International Festival of Literature and Translation (FILIT). In 2025, he was awarded the title of “Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres” by the French Republic, for “his contribution and commitment to culture”.

Olga Tokarczuk (the winner of Nobel Prize for Literature 2018): “I recently read ‘Matei Brunul’, Lucian Dan Teodorovici’s novel, and I was amazed by the way the author was able to describe a chapter in history quite familiar to us, the Polish people, namely the experience of the communism and the Stalinism. Teodorovici’s language and approach are very fresh and unusual.”

David Lodge (world-acclaimed writer and literary critic, in his Preface to the English edition of the novel “Matei Brunul”): “A novel exquisitely comic and movingly tragic by turns, while its shifting perspectives in time and narrative point of view keep the reader constantly involved in the story. It is a remarkable achievement by a writer who was born in 1975 and had no personal experience of the era it describes, bearing comparison with classics of the genre such as Milan Kundera’s The Joke”.

Published volumes:
• Cu puţin înaintea coborîrii extratereştrilor printre noi (Shortly before the Extraterrestrials Descended Among Us), novel, Iaşi: OuTopos, 1999 (2nd revised and expanded edition, Iaşi: Polirom, 2005);
• Lumea văzută printr-o gaură de mărimea unei ţigări marijuana (The World Seen through a Hole the Width of a Spliff), short stories, Tîrgu-Jiu: Constantin Brâncuşi Foundation Press, 2000;
• Circul nostru vă prezintă: (Our Circus Presents, novel, Iaşi: Polirom, 2002 (2nd revised edition, Iaşi: Polirom, 2007);
• Atunci i-am ars două palme (Then I Clouted Him Twice), short stories, Iaşi: Polirom, 2004;
• Celelalte poveşti de dragoste (The Other Love Stories), novel, Iaşi: Polirom, 2009;
• Matei Brunul (Matei the Brown), novel, Iaşi: Polirom, 2011;
• Unu+ unu (+ unu...): niște comedii, theatre, Bucharest: Cartea Românească, 2015;
• Cel care cheamă câinii, novel, Iaşi: Polirom, 2017.
• Silvestru și Marele Dictator (Sylvester and the Great Dictator), children book, 2020.
• Mustața lui Dali și alte culori (Dali’s Mustache and Other Colors), paintnovel in coll. with the artist Felix Aftene, 2020.
• Pe unde înoată urechinii (A Journey to Where the Sharps Swim), novel, 2026.

He was awarded with several national and international prizes for literature. His books are translated and published in more than ten countries around the world (USA, UK, France, Germany, Italy, Spain, Hungary, Bulgaria, Poland, Turkey, Serbia, Republic of Macedonia etc.).

Reviews

[Florin Cobzac · Rating 5 out of 5]

Este romanul românesc care mi-a plăcut cel mai mult dintre cele citite în ultima perioadă.
Încerc să spun de ce, dar voi lipi ceva biografie la explicație pentru că simt că a fost un factor determinant pentru relația mea cu această carte.
Am citit fragmentele din roman publicate în avanpremieră prin reviste și pe diverse platforme și am simțit că ne vom înțelege foarte bine. Tema rurală, perioada de timp, întâmplarea centrală a acțiunii, toate mi-au stimulat puternic receptorii.
Ca un ultim argument pentru cum m-am înțeles cu cartea vă spun că a existat un calup de 150 de pagini pe care le-am citit legat.
Am copilărit la țară prin anii 80. Lângă satul meu era un altul, din aceeași comună, un sat de zlătarii și spoitori, nomazi, sau seminomazi până târziu, dar pe care un primar postdecembrist foarte abil a reușit să-i lege într-un sat. Am prins ”căruțele colorate” care aveau colivie de păsări în spate și câinele legat de codârlă sau de bețele de cort care ieșeau în spate. Am fost crescut cu amenințarea: „dacă nu ești cuminte te dau la țigani”. Ura nu era un sentiment natural, era unul cultivat, speculat. Fetițele care veneau vara cu bozii legate de brâu, paparudele erau victimele unor fapte de care îmi este rușine și acum, noi copiii eram încurajați să le facem.
Când dispărea ceva de prin gospodării ei erau de vină: ”au venit țiganii azi-noapte la tanti Zoia”... Plutea în aer permanent o ceață neagră…
Am plecat la 7 ani la școală la București și am copilărit în Giulești. Un alt ”sat” în care acea tensiune interrasială era puternică. Cel mai bun prieten al meu și coleg de școală provenea dintr-o familie de lăutari. Tatăl lui era cel mai curat și mai aranjat bărbat din cartier, mereu proaspăt ras, cu spatele drept, cămașa apretată și vorba bună la el față de toată lumea.
Giuleștii Sârbi era ”satul” amărât al cartierului, de acolo venea la școală un alt coleg, dintr-o familie amărâtă. Am povestit acum ceva vreme pe aici un episod care mi-a rămas tatuat în memorie. Îl redau aici. Este despre învățătoarea mea și acest băiat.
”Miriceasca mi-a fost învățătoare.
O femeie zdravănă, aprigă, îmbrăcată mereu în taior negru și fustă la două degete deasupra genunchilor. Dar cel mai bine țin minte cizmele. Cizme din piele neagră, strânse pe gambe, cu niște tocuri masive.
Ultima imagine pe care o am despre ea este cum îl încolțise pe un coleg de-al meu în fundul clasei. Trântit la pământ, lângă coșul de gunoi și chircit astfel încât să-și protejeze burta și fața de loviturile pe care i le aplica învățătoarea cu acele cizme, lovituri însoțite de urletul ”De ce nu înveți, mă, nenorocitule!?”
Cam acesta este climatul copilăriei mele. Cum am ieșit ca om din toate acestea?... Mă întreb în continuare și acum dacă înotau cumva urechinii prin gârla care trecea pe lângă sat sau prin Lacul Morii. 🙁

Dar cartea despre ce este? Care este acțiunea? Aveți tot dreptul să întrebați 🙂. V-am avertizat că o să deviez biografic… 🙂 Sper ca asta să ajute cartea să ajungă la voi, nu invers… pentru că mi-ar părea rău.

Într-un sat comunist, un copil rom este ucis accidental cu o pocnitoare în seara de Înviere. Familia vinovatului mușamalizează crima, iar prejudecățile colective, presiunea comunității, traficul de influență, toate transformă adevărul în zvonuri și ură rasistă. Un bulgăre de zăpadă care pe măsură ce se rostogolește devine negru, la fel ca și rațiunea comunității.

P.S. Tunuri cu carbid, pocnitori cu catran făcute din ”doze” de tractor, petarde cu izolierband din prafuri de la Ferometal, prăștii din curele de mască de gaze, ”invizoace” cu elastic, țeavă de cornete cu bold… toate făceau parte din arsenalul unei copilării ”perfecte”. Cei crescuți atunci, cei scăldați în apa în care înotau urechinii au acum 40-50 de ani și sunt sângele viu al societății acesteia ”normale”...🙁 , iar noi ne mirăm de ce am ajuns aici.

Mergeți la pagina 63 a cărții, dacă vă nimeriți printr-o librărie, citiți două pagini… Acolo am rămas eu în carte, acolo biografia mea m-a sudat de ea. Sper să plecați și voi cu ea acasă.

[roxi · Rating 5 out of 5]

nu pot să vă explic cât e de importantă cartea asta. neapărat să o citiți

[Liliana · Rating 5 out of 5]

4.5*

[Jovi Ene · Rating 5 out of 5]

„El nu-i suportă doar pe-ăia care vorbesc de Dumnezeu și de bunătate, dar sunt pe de altă parte gata oricând să omoare alți oameni numai pentru că nu-s de-ai lor. Și imediat a dres-o, a zis că nu la ea se referă, ci la popă și la alți creștini numai cu numele.”

În perioada comunistă, într-un sat din România profundă, un incident zguduie comunitatea într-o noapte de Paște: unul dintre tinerii țigani din deal este omorât de un tânăr român din satul de jos, atunci când aceștia se întrec cu prilejul pușcăturilor de Paște. Rasismul latent izbucnește, iar totul este privit din perspectiva unui copil de clasa întâi, care încearcă să descopere, prin acei ochi ai inocenței vârstei, felul în care s-au petrecut lucrurile. Chiar dacă este o privire nevinovată, ea oferă foarte mult cititorului. Băiețelul de opt ani este parte a unei găști de băieți de vârsta lui, colegi români, are un bunic cu coloană vertebrală și adversar al turnătorilor de ocazie, este atent la bârfa satului, căreia îi cade pradă până și bunica sa, și, în același timp, este frate de cruce cu un băiat țigan de vârsta lui, fără ca nimeni din jurul său să știe asta. Așadar, poate fi bănuit de subiectivism, dar el este și un observator atent al feluritelor discriminări, al felului în care oamenii din sat se raportează, până la violență sau minciună crasă, la cei diferiți de ei. Iar principalii actori ai acestui rasism rural sunt, nu întâmplător, preotul și milițienii.
„Pe unde înoată urechinii” pune toate aceste întrebări și câteva în plus, dar are și marea calitate că, dincolo de literatura bine scrisă, se citește ca un policier: este intens, antrenant și imprevizibil. Cititorii empatizează puternic cu personajul principal și nu numai. Acum avem diverse păreri despre discriminare, rasism sau prejudecăți de tot felul, pe care nu le aveam la vârsta protagonistului, așa că ne războim cu el, îl contrazicem, îl privim uneori cu superioritatea celui care crede că înțelege deja lumea. Și avem, poate, și impresia că o asemenea comunitate nu mai există. Însă romanul excelent al lui Lucian Dan Teodorovici nu este neapărat despre trecut, ci mai ales despre prezent și despre (pre)concepțiile noastre de acum.

[Catinca Badulescu · Rating 5 out of 5]

Deși acțiunea romanului se întâmplă în perioada comunistă, acțiunile și personajele din carte sunt foarte ușor de găsit și în zilele noastre. O operă care ar trebui studiată în școli alături de Să ucizi o pasăre cântătoare.

[Olivia · Rating 4 out of 5]

S-a intâmplat să termin de citit cartea chiar când a izbucnit în Cluj scandalul cu incedierea blocului din Florești, care a pornit de la locuința unei familii relocate de la Pata Rât. Pentru varianta modernă (și digitală) a delirului colectiv prezentat în carte, recomand secțiunile de comentarii si postările pe Reddit pe subiect :))

Deși a durat cam 100pag să mă cucerească complet (posibil să nu fi rezonat eu așa mult cu modul de scriere) mi-a plăcut mult și cred că merită citită. Ura rasială are un mecanism complex de funcționare și autorul promite să ne tematizeze unul dintre acestea: întreținerea ei colectivă, încă de când suntem la vârste fragede. Aș vedea-o inclusiv în programa școlară, însă nu cred că suntem acolo deocamdată.

[Constantin Piștea · Rating 4 out of 5]

M-a surprins şi mi-a plăcut "Pe unde înoată urechinii", mai ales că habar nu aveam ce sunt aceia "urechini" :) O temă grea - vechea discriminare existentă peste tot în societatea românească faţă de rromi - tratată într-o manieră ingenioasă, deşi nu chiar originală. Vocea copilului s-a mai făcut de atâtea ori, dar nu cu un astfel de accent. Aşa, vezi că se poate povesti despre urmările unui accident tragic şi cu umor şi isteţime de copil atent la detaliile societăţii în care creşte. Clar, am citit romanul lui Lucian cu senzaţia că mă uit la un film. Totul este atât de firesc scris şi de plin de substanţă încât scenele sunt foarte limpezi în faţa cititorului. Şi tensiunea creşte pe măsură ce înaintezi în text, multe personaje sunt memorabile prin ceea ce le individualizează şi le face speciale (emoţionantă explicaţia pentru care unul considerat cu probleme psihice merge mereu cu o mână ridicată şi cu degetele în jos), iar felul în care e abordată manipularea maselor - cu preotul ca vector de opinie - m-a cucerit.

[Mihaela C · Rating 3 out of 5]

E o carte buna de weekend. Mi s-a parut usor plictisitoare pe alocuri. Nu neaparat intortocheata sau complexa.

[Adrian Manea · Rating 3 out of 5]

Un roman bun, dar parcă un pic cam prea lung și nu tot timpul consecvent cu tonul și perspectiva personajului-narator.

Problema centrală este actuală, gravă și prezentată cu destulă claritate și concizie. Dar, după ce am citit aproape toate celelalte cărți ale autorului, parcă aveam așteptări un pic mai mari. Nu m-a prins grozav. A fost bună, dar așteptam mai mult. Cel care cheamă cîinii rămîne, de departe, etalonul.

[Dedu Lavinia · Rating 4 out of 5]

O carte tare plăcută care trezește sentimente avut în copilărie, dar care si lasă un gust ușor amar datorită subiectelor tratate. E interesant de citit ce impact au anumite comportamente asupra unui copil, cum în naivitatea lui pricepe totuși lucrurile cu mintea mai clara și mai puțin influențată de valorile altora, de stereotipuri si prejudecăți.
Poate părea ușor plictisitoare pe alocuri, dar descrierile jocurilor simple din viața de la țară pot avea farmecul lor.

[Catalina · Rating 5 out of 5]

M-a facut sa retraiesc atmosfera copilariei pe care am apreciat-o cu toata inocenta, fara sa inteleg la momentul respectiv discriminatea fata de oamenii diferiti. Am apreciat modul in care autorul prezinta discriminarea bine inradacinata in societatea de atunci (si poate si de acum)

[Andreea Dragomir · Rating 5 out of 5]

Foarte bine scrisă și surprinzător de ușor de citit, în ciuda unei teme deloc ușoare. Mi-a plăcut mai ales felul în care este surprinsă discriminarea romilor și cât de firesc este arătat mecanismul ei în societatea românească.