Case bantuite, vecini cel putin suspecti, aparitii fantomatice, premonitii inspaimantatoare, ruine celtice in cotloanele carora se ascund cele mai intunecate secrete, intalnirea cu insasi moartea cea infricosatoare si deopotriva demna de mila. Si asta nu e tot! Perceptia distorsionata a timpului, copilaria si temerile ei, coincidentele stranii ce leaga prezentul de trecut se intalnesc in paginile unei carti pentru amatorii de senzatii tari.
„Stephen Jones depaseste rezervele si limitele frumosului, alegand subiecte inspaimantatoare pentru o antologie exemplara, dedicata celor care inteleg si apreciaza bogatia si impactul unei povesti de groaza.“ Publishers Weekly
E o colecție de povestiri care merge la extreme. Cel puțin în opinia mea. Așa cum se întâmplă de obicei, rareori se găsesc colecții de povestiri (cu autori colectivi) care să se închege cap-coada foarte bine. Cum spuneam, unele povestiri mi s-au părut foarte bune, altele mai puțin bune. Însă cred că este doar o chestiune de gust. Una peste alta nu cred că este o carte rea, însă nici nu se ridică la nivelul altor colecții de povestiri de genul. Merită încercată.
O antologie de șapte povestiri, una mai interesantă ca alta. Preferatele mele au fost „Înțelegere greșită”, de Ramsey Campebell, „O problemă de copil”, de Reggie Oliver și „Ultimele cuvinte”, de Richard Christian Mathenson.
Cu excepția a doua povestiri care mi-au plăcut mai mult, "Bărbatul din șanț" și "În apropiere de Zennor", n-aș putea spune că e cea mai strălucită antologie de povești horror.
Deja e mai bine: dacă comparăm. Nu m-a băgat în sperieți, nici nu m-a plictisit. Are povestiri dozate, în balanță. Unele le-am uitat, altele m-au impresionat. Oricum, mă întorc la vestita frază – șeva n-ajungi. S-ar putea să aibă dreptate, cei care i-au dat cinci stele. Eu sunt zgârcit, scot din buzunar doar 3,5. La muncă!
Antologia de povestiri are un titlu sinistru, tocmai de aceea o recomand călduros celor care se află în vacanțe sau concedii și nu doresc să fie deranjați sub nicio formă. Atâta vreme cât ținem cartea cu titlul la vedere, riscul de a fi interpelați de toți acei turiști plictisiți care încearcă să intre în vorbă cu oricine pentru a-i toca la cap cu povestea vieții lor scade considerabil. Dacă doriți totuși să și citiți povestirile și nu doar să țineți antologia pe post de pavăză, iată câteva considerente despre fiecare text în parte.
Înțelegere greșită de Ramsey Campbell
După ce am citit “Fugarul”, romanul lui Richard Bachman, (Stephen King, oameni buni, Stephen King…) orice extensie literară despre care constat că face trimitere la concursurile televizate pleacă în cursă cu șanse reduse de izbândă. Și asta chiar dacă ar fi vorba despre un text absolut fabulous, ceea ce evident că nu este cazul în situația de față… Povestirea scârțâie, iar vina îi aparține cu siguranță autorului, pentru că orice traducere a lui Mihai-Dan Pavelescu este atât de bine unsă cu alifie stilistică, încât n-am avea cum să auzim nici măcar un singur sunet disconfortabil. Nota 7,2
Alice plin folia din plastic de Robert Shearman
Mi se întâmplă cam des să descopăr povestiri alcătuite din două părți a căror valoare este diferită... Prima jumătate din “Alice plin folia din plastic” este extraordinar de bine scrisă, există o disciplină aparte a frazelor, Shearman pare a fi tipul de scriitor care impune cuvintelor o organizare aproape cazonă, totul este foarte bine gândit și ordonat, cititorul fiind fascinat de această defilare de impecabilă paradă literară. În partea a doua însă se instalează haosul. Degringoladă! Cuvintele rup formațiile, se retrag de pe poziții și par a alerga fără noimă și în toate direcțiile. Păcat… Nota 8,4
Bărbatul din șanț de Lisa Tuttle Pentru mine povestirea “O astronavă de piatră” reprezintă un reper și a fost unul dintre acei antrenori literari care mi-au ghidat pașii către o literatură SF pe care o ignorasem complet până atunci. Iar acest lucru mă face să fiu subiectiv, și nu uit să recunosc acest lucru de fiecare dată când citesc o lucrare a Lisei Tuttle. Vă rog așadar să țineți cont de acest lucru atunci când afirm că “Bărbatul din șanț” este (alături de “Ceva trist și întunecat” de Michael Marshall Smith), coloana vertebrală a antologiei și, dacă aveți timp doar pentru două povestiri, atunci cam acestea ar fi… Nota 9,3
O problemă de copil de Reggie Oliver Foarte interesant... Nu cred că aș avea ceva de reproșat acestei povestiri. Stil clasic și elegant, personaje foarte bine creionate, idee aparte... Doar că, dintr-un motiv pe care nu am reușit să-l deslușesc, aprecierea mea pentru “O problemă de copil” suferă… Sunt însă absolut convins că vor fi mulți cititori care vor avea cu acest text o chimie superioară celei pe care am avut-o eu, poate chiar considerându-l a fi unul de referință pentru acest gen literar. Nota 9
Ceva trist și întunecat de Michael Marshall Smith Povestire perfectă pentru oricine s-a săturat definitiv de mulțimea de oameni, de zgomote și de strălucirea devenită insuportabilă a Zeului Neon (în funcție de generație sau de preferințe varianta “Simon & Garfunkel” sau varianta “Disturbed”, nu că ar avea de fapt vreo importanță...). Hello Darkness, My Old Friend… Un avertisment, totuși – după două sau cel mult trei pagini, e bine să vă gândiți dacă vreți să mergeți până la final cu lectura. Nimeni nu își dorește ca întunericul să devină definitiv, nu-i așa? Nota 10
În apropiere de Zennor de Elizabeth Hand Din aceeași categorie cu “O problemă de copil”. Locurile în care se desfășoară narațiunea din cele două povestiri par a fi despărțite doar de un singur gărduleț, care poate fi sărit foarte ușor. Nota 9
Ultime cuvinte de Richard Christian Matheson Cred că Dexter, protagonistul serialului cu același titlu, ar putea să ia lecții de la personajul central al acestei povestiri. Să stea undeva în spatele clasei și cu o privire umilă să ridice mâna apoi, după ce primește permisiunea de a vorbi, să spună cu o voce tremurată “Maestre, învață-mă rogu-te și pe mine toate tainele acestei meserii!” Păcat însă că această povestire-flash este mult prea flash… 4 pagini doar? Mă gândesc că, prin comparație cu alte povestiri din această antologie care ocupă zeci de pagini, “Ultime cuvinte” este brutal de scurtă. Presupun că mulți cititori și-ar dori un text mai lung… Nota 8,9
Înțelegere greșită de R. Campbell 2/5 - bine scrisă, dar fără mare lucru de oferit ca idee; un fel de Stephen King, dar fără originalitatea sa Alice prin folia de plastic de R. Shearman 2/5 - începe bine, dar finalul este o hipstereală; întâi nu l-am înțeles, apoi l-am priceput și mi s-a părut un fâs Bărbatul din șanț de Lisa Tuttle 5/5 - foarte bună, misterioasă, circulară în sensul bun, cu mai multe nivele de profunzime, te lasă parțial nelămurit, dar într-un sens bun O problemă de copil de R. Oliver 5/5 - excelentă, în stil clasic de 1800 ghost story+detective story (descoperirile fiind făcute de un copil de 8 ani), dar mai sardonică și întunecată, mai rea. Și aceasta se abține să ofere totul și lasă cititorul să speculeze indiciile. Ceva trist și întunecat de MM Smith 5/5 - foarte bună, captând excelent acea senzație de melancolie a Americii rurale decăzute (foarte a la King), cu suficiente detalii încât să fie captivantă; lasă misterul complet ne-explicat, într-un sens bun În apropiere de Zennor de E. Hand 3/5 - o povestire tipic britanică, în stil Mythago, cu potențial de a fi excelentă; din păcate mult trasă în jos de lungirea și răs-lungirea autoarei, care omoară cu plictis tot zvâcul. După o vreme, devine o corvoadă de citit. Păcat, ar fi putut fi excelentă într-o formă mai alertă Ultime cuvinte de RC Matheson 4/5 - are doar câteva pagini, din care toate în afară de ultima mi s-au părut un non-sens haotic și execrabil, de 0/5; dar apoi vine finalul care iluminează totul și o trasformă în foarte bună
3.75/5⭐ Favorite, care primesc 5/5⭐: - Intelegerea gresita, Ramsey Campbell - Barbatul din sant, Lisa Tuttle - O problema de copil, Reggie Oliver Ce nu m-a incantat: - Alice prin folia de plastic, Robert Shearman, deoarece autorul complica prea tare povestea, finalul parand scos din context...parca s-a pierdut pe drum mesajul. 2/5⭐ - In apropiere de Zennor, Elizabeth Hand...povestea nu reuseste sa ingrozeasca. Pacat, descrierile peisajului rural anglican sunt superbe. 2.5/5⭐
Cartea merita un 3,5. Probabil as fi dat chiar 4 daca n-ar fi fost cea de a doua poveste care a fost prea lunga si n-a insemnat nimic pentru mine. O insiruire de scene goale care n-au reverberat deloc in mintea mea. Asta e. Nu inteleg pana la capat chiar toate povestile pe care le citesc. Merita citita si imi pare rau ca nu mai gasesc vol.1 pe nicaieri.