Marele prag

by Alexandru Ungureanu

O carte de redescoperit in mileniul III

„Temele favorite sunt labirintul timpului si Masina, aceasta din urma in ipostaza particulara capabila sa-l produca pe cel dintai si sa-i intretina iluzia. Masina constituie, in fond, simbolul si teritoriul unei lumi nesfarsite, incalcite, cu legitati proprii, cu surprize tasnind spectaculos dintre cutele lucrurilor familiare […]. In Marele prag autorul a gasit o inspirata formula de inscenare a propriei sale versiuni de infern, prin care un Orfeu sofisticat alearga la nesfarsit dupa simulacrul holografic al lui Euridice.“
Mircea Oprita

„Stiu, mi-a intrerupt Ea suvoiul de vorbe care statea sa-mi tasneasca pe buze, stiu ca ma iubesti mai presus de orice ratiune, caci altfel nu s-ar putea, nicio judecata nu ar admite asta, dar cum sa fac la fel cand trupul tau multiplicat prin coridoarele Labirintului se imbata cu sperante desarte la barul Masina Iluziilor? Uite – mi-a intins mana ei alba cu degete subtiri, in podul palmei o arma cu luciri mate se dezvaluia ademenitor – du-te si distruge iluziile daca vrei sa ma ai pe mine ca o certitudine!“
Alexandru Ungureanu

Genres: Science Fiction, Romanian Literature

184 pages, Paperback

First published May 23, 1984

About the author

Prozator de science-fiction.Are preocupări literare încă din liceu, frecventând mai toate cenaclurile bucureștene și scriind cu frenezie proză umoristică, poezie și teatru absurd.
În 1979 creează primele proze de anticipație, gen care îl va impune rapid prin inventivitatea, viziunea romantică, dar și ultramodernă cu care își construia misterioasele povestiri.
Debutează publicistic in 1981, când SLAST îi publică povestirea Alarmă în sistemele cibernetice, în același an revista "Convorbiri literare" acordându-i premiul său pentru povestirea Mașina de visat șerpi.
Editorial debutează în 1984, când Editura Albatros îi publică, în colecția "Fantastic Club", romanul Marele Prag, ce l-a impus definitiv .

Source https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexand...

Reviews

[Florin Pitea · Rating 3 out of 5]

A reasonably well written combination of science fiction, sur-realism and social satire. For a detailed review, please visit my blog here: http://tesatorul.blogspot.ro/2013/07/....

[Socrate · Rating 4 out of 5]

De multe ori, rătăcind printre angrenajele diferitelor Maşini sau prin coridoarele timpului, am visat la planeta aceea de dimensiuni potrivite amenajată în totalitate ca un parc străbătut de nenumărate alei ce se strecoară pe sub arcuirea copacilor. Plouă mereu acolo şi asfaltul e totdeauna ud; uneori se pare, totuşi, că norii încearcă a se risipi, din cer nu mai curge apă ci doar de pe frunze mai picură stropi, parcă te-ai aştepta să înceapă ceva iar aceste clipe îţi strecoară în trup fiorii plăcuţi ai unei nesiguranţe lipsite de duşmănie. Aleile trec inevitabil pe lângă lacuri ale căror unde nu sunt tulburate de nimic, ici-colo bărci la mal visează să fie folosite, există leagăne şi maşini de agrement în perfectă stare. Şi mereu aceeaşi senzaţie că singurătatea s-ar putea sfârşi brusc, ar putea să apară Cineva sau Ceva care să pună capăt acestui veşnic început.

Încă mai sunt convins că planeta pe care ţi-o descriu nu este o simplă ficţiune; am cu ea legături informaţionale subtile, nu are rost să încerc a ţi le desluşi, vreau doar să spun că ar fi locul de unde ar putea începe CEVA pentru mine sau chiar pentru amândoi.

Aş dori să ne întâlnim acolo cu totul întâmplător. Să schimbăm nişte banalităţi pe o bancă adăpostită, privind asfaltul negru de umezeală al aleilor, picăturile reci răsfrângându-se în cercuri prin băltoace…

[Constantin Vasilescu · Rating 2 out of 5]

Un SF românesc destul de inteligent, cu o naraţiune compusă din cadre care, la început, îţi lasă senzaţia unui volum de proză scurtă. De fapt, cartea este destul de unitară şi suficient de coerentă ca să merite lectura. Avem de-a face cu perspectiva unui viitor care alienează tocmai prin salturile tehnologice de neînchipuit. Un univers în care omul tot nu-şi găseşte sensul, esenţa, deşi le caută cu înfrigurare. Descoperirile, colonizarea galaxiei, călătoriile printre stele sau găurile de vierme nu-i sunt de folos. Nici măcar iluzoria îmblânzire a timpului nu-l face să se simtă mai bine. Pentru că, de fapt, timpul există doar în prezenţa materiei. Altfel este doar ocaua mică cu care noi ne chinuim să măsurăm nemurirea. Nu întâmplător Ungureanu îşi trimite eroul şi la... cârciumă. Pentru că, nu-i aşa, ce s-ar face lumea fără un strop de ameţeală?
Ca elemente mai puţin reuşite aş aminti umorul excesiv pentru un SF şi o stilistică cam nepotrivită. Din această cauză numele personajelor par uşor ridicole. Padre Iliuţă şi Coiotul cvadridimensional, trăind în hipercuburi... asta nu e tocmai o imagine ademenitoare, care să stimuleze imaginaţia unui pasionat.

[Monica Mangar oprina · Rating 3 out of 5]

Interesante idei despre viitor... un viitor scris prin 1980, dar care se intampla astazi. Capitolele sunt putin cam rupte unul de altul, nu au neaparat o legatura. Personajul principal, un "eu" trece prin diferite etape de existenta in cautarea iesirii... spre prag.

[Marius]

Plictisitoare.

[cypher · Rating 5 out of 5]

foarte ezoteric, romanul, publicat in 1984, satirizeaza multiple aspecte ale societatii din trecut si ofera of perspectiva critica, dar plina de umor absurdist asupra viitorului, in viziunea autorului, dus la absurd inca de la genul si elementele de baza ale cartii, SF care are loc in Hipercubul 14 intr-un viitor foarte indepartat technologic, dar nu neaparat temporal. autorul, ca multi altii traind in perioada comunista, sub un regim totalitar, gaseste dificil sa fie critic si adopta tranpozitia realitatii si a mesajului in forma unui roman SF. absurd si interesant, dar putin complicat de descifrat.

[Răzvan Ursuleanu · Rating 5 out of 5]

Căutând prin lumea virtuală, am dat peste o fotografie alb-negru din anii ’80 în care, ascuns printre câțiva tineri zâmbăreți, apare și Alexandru Ungureanu. Toți cei din poză, membri ai cenaclului literar Solaris, erau îmbrăcați cum ne îmbrăcam noi pe vremea aceea, puneam hainele alea gri și impersonale pe noi doar ca să nu ieșim pe-afară dezbrăcați. Singurul cool din fotografie era omul ăsta despre care vă zic, cu o geacă de piele pe el, probabil că oricine ar fi trecut pe acolo când au fost fotografiați ar fi crezut că e sau motociclistul, sau aviatorul grupului. Doar că nu era nici motociclist, nici aviator. Alexandru Ungureanu a fost unul dintre Arhitecți, cu A mare de tipar, la fel ca Arhitectul din Matrix.

Cartea “Marele prag” este doar una dintre rețelele proiectate de el. Un roman extraordinar pe care nici nu știu dacă e bine să îl citești, pentru că devii dependent și vei fi nevoit din timp în timp să te reconectezi la el, procedura e simplă, apuci cablul care iese din “Marele prag”, îl bagi în mufa pe care o ai în ceafă, devii totuna cu cartea asta și e bine.

Nota acordată romanului: 10