Volumul de față inaugurează o nouă serie a Operelor lui William Shakespeare, cu traduceri noi, într-o limbă romană modernă, accesibilă cititorilor și spectatorilor de azi. Traducerile de față propun unele distanțări interpretative față de soluțiile precursorilor (dictate de evoluția criticii interpretative anglo-saxone și de perfecționarea instrumentelor lor de lucru), dar și conservarea formelor specifice teatrului elisabetan (versul alb, pentametrul iambic și cupletul rimat alternate cu proza) și a funcției comunicative a dialogului în teatru, într-o încercare de unificare a noțiunilor, aparent ireconciliabile, de „traducere filologică“ și „traducere pentru scenă“. Este o serie de autor sută la sută, necenzurată din punct de vedere politic, social și religios, însoțită de un bogat aparat critic realizat de o prestigioasă echipă de universitari de largă recunoaștere internațională în domeniul studiilor shakespeariene. Acest prim volum reunește Sonetele - în traducerea inspirată a Violetei Popa, un pas înainte în fidelitatea fată de original si în modernizarea discursului poetic, dar si în conservarea ambiguitătii liricii shakespeariene, care a iscat atâtea controverse peste secole - si, nu întamplător, comedia Furtuna, piesa care, în editia in-folio din 1623, era asezată în fruntea integralei Shakespeare.
William Shakespeare was an English playwright, poet, and actor. He is widely regarded as the greatest writer in the English language and the world's pre-eminent dramatist. He is often called England's national poet and the "Bard of Avon" (or simply "the Bard"). His extant works, including collaborations, consist of some 39 plays, 154 sonnets, three long narrative poems, and a few other verses, some of uncertain authorship. His plays have been translated into every major living language and are performed more often than those of any other playwright. Shakespeare remains arguably the most influential writer in the English language, and his works continue to be studied and reinterpreted. Shakespeare was born and raised in Stratford-upon-Avon, Warwickshire. At the age of 18, he married Anne Hathaway, with whom he had three children: Susanna, and twins Hamnet and Judith. Sometime between 1585 and 1592, he began a successful career in London as an actor, writer, and part-owner ("sharer") of a playing company called the Lord Chamberlain's Men, later known as the King's Men after the ascension of King James VI and I of Scotland to the English throne. At age 49 (around 1613), he appears to have retired to Stratford, where he died three years later. Few records of Shakespeare's private life survive; this has stimulated considerable speculation about such matters as his physical appearance, his sexuality, his religious beliefs, and even certain fringe theories as to whether the works attributed to him were written by others. Shakespeare produced most of his known works between 1589 and 1613. His early plays were primarily comedies and histories and are regarded as some of the best works produced in these genres. He then wrote mainly tragedies until 1608, among them Hamlet, Romeo and Juliet, Othello, King Lear, and Macbeth, all considered to be among the finest works in the English language. In the last phase of his life, he wrote tragicomedies (also known as romances) and collaborated with other playwrights. Many of Shakespeare's plays were published in editions of varying quality and accuracy during his lifetime. However, in 1623, John Heminge and Henry Condell, two fellow actors and friends of Shakespeare's, published a more definitive text known as the First Folio, a posthumous collected edition of Shakespeare's dramatic works that includes 36 of his plays. Its Preface was a prescient poem by Ben Jonson, a former rival of Shakespeare, that hailed Shakespeare with the now famous epithet: "not of an age, but for all time".
"Furtuna" de William Shakespeare este o dramă pentru teatru în cinci acte, compusă în versuri și proză, scrisă pe la 1610 - 1611. În piesă, protagonistul Prospero, ducele de Milan, a fost detronat de către fratele său uzurpator Antonio, ajutat de Alonso, regele de Napoli. Prospero și fiica lui Miranda au fost puși într-o mică barcă și au fost trimiși departe pe o insulă nelocuită. Când Prospero începe a explora insula, el găsește acolo doi locuitori: Ariel, un spirit și Caliban, fratele său mutilat. Vrăjitoarea Sycorax, mama lui Caliban, a murit cu câțiva ani înainte de venirea lui Prospero, dar înainte de a muri l-a întemnițat pe Ariel într-un copac. Prospero îl eliberează pe Ariel, cu condiția ca acesta să îl slujească. În următorii 12 ani Prospero își practică vrăjitoria și la un moment dat provoacă o furtună care face ca vasul pe care se aflau Antonio, Alonso și alții și care trecea prin apropiere să ajungă pe insulă. Toată acțiunea piesei de aici încolo se petrece pe insulă. Piesa abordează teme precum ambiția, trădarea, răzbunarea și iertarea, într-un mediu care împletește supranaturalul cu realul. Evoluția lui Prospero ia o turnură neașteptată pe finalul piesei. Dragostea ce se înfiripă între Miranda (fiica sa) și prințul Fernando (fiul lui Alonso), îl determină pe Prospero să-și recapete umanitatea. Există opinia precum că piesa ar fi o aluzie la călătoriile de cucerire a Lumii Noi, teritoriu pentru care au concurat coroana britanică și spaniolă. Pentru mulți europeni ai vremii, America era o țară a necunoscutului, supranaturalului și a monștrilor. Au existat multe speculații despre relația dintre Prospero și Caliban, o ființă primordială și primitivă pe care magul o supune și o pune în slujba sa. Potrivit multor critici, aceasta ar reprezenta relația dintre colonizator și nativii colonizați din America.