Protagoniștii cărţii – poetul şi filosoful Viaceslav Ivanov (1866-1949) şi filosoful şi istoricul literar Mihail Gerschenson (1867-1925) – împart, în Moscova răvăşită de teroarea roşie, aceeaşi cameră într-un sanatoriu rezervat pentru „lucrătorii ştiinţelor şi literaturii“ şi se angajează din unghere diferite ale camerei la un schimb epistolar despre rostul erudiţiei, culturii, credinţei şi întrebărilor metafizice. Scrise într-un limbaj nepretenţios, dar autentic, aceste scrisori îl fac pe cititor martor la întîlnirea dintre un „realist şi un nominalist“, dintre „un platonician şi un rousseauist“. O carte de referinţă, pentru prima dată tradusă în limba română, apreciată de Martin Buber, în 1926, drept „un document al timpurilor noastre de importanţă capitală“ şi de Ernst Robert Curtius, în 1932, ca „tot ceea ce s-a spus mai important despre umanism de la Nietzsche încoace“.
Mikhail Osipovich Gershenzon (Михаил Гершензон) was a Russian scholar, essayist and editor. He studied history, philosophy, and political science at Moscow University, graduating in 1894.
"You better than anyone should know that every expression of truth is perforce symbolic, simply a gesture, a sound that brings us to attention and prompts us to turn to look in the direction from which it came."