Este partea pe care nu am reușit niciodată să o spun, o ultimă scrisoare și, în același timp, o conversație sinceră cu tine, despre alegeri făcute conștient chiar și atunci când știi că te vor răni, despre reveniri care dor mai tare decât plecările și despre lucruri nespuse la timp care ajung să te schimbe mai mult decât ai fi crezut, dar mai ales despre ce rămâne după ce te pierzi, după ce te judeci și după ce ajungi să crezi că nu mai ai nimic de recuperat, despre cum, din toate astea, înveți să te reconstruiești, să crești și, în cele din urmă, să devii versiunea ta pe care nu ai fi descoperit-o altfel, așa că prefă-te că suntem pe FaceTime, eu îți povestesc, iar tu doar rămâi.
Nu pot zice doar că m-a emoționat extraordinar cartea Mariei. Este o cartea reală, oameni buni...nu este o poveste cu început și sfârșit, ci gândurile Mariei nespuse nimănui, înmagazinate în inimă, scrisori și telefon. MM-am regăsit în cartea ei, și sunt sigură că multe persoane au avut în viața lor oamenii nepotriviți și nu știau când sả spună "gata, eu plec", iar timpul trecea asteptând acel ceva "mare" pentru care să ne dea curajul să facem pasul ăsta. Și, poate pentru prima dată, nu am simțit că suntem doi împotriva a tot, ci că eu sunt singură...chiar și atunci când erai lângă mine." - Această frază este de reflecție, de realizare a faptului că, la un moment dat, rămânem singuri..Maria (Mariss) a surprins și detaliat foarte bine confuzia ce se creează cu timpul dintre alegere și comoditate, constrângere..iubire și frica de singurătate. Mi-au plăcut mult gândurile Mariei, drumul parcurs de ea în care a realizat că nu se mai află unde trebuie..puterea pe care a găsit-o în ea. Uneori, ne judecăm prea mult pentru alții, realizând că lucrurile pentru care noi închideam ochii nu au făcut decât să ne țină pe loc...cu oamenii nepotriviți. După tot haosul, liniștea chiar pare ceva nou, și nu mai știm cum să ne bucurăm de NOI. Trebuie să ne ascultăm pe NOI mai mult, să avem încredere în intuiție și ce ne spune inima, deoarece, poate putem fi fericiți mai repede.
Drama Saved a fost o carte de confesiuni și mărturisiri, scrisă ca un dialog continuu cu cititorul. Și am realizat că iubesc genul acesta de format pentru că mă face să mă simt parte din poveste, mult mai implicată decât într-o carte „normală”. Nu ai senzația că doar citești, ci că cineva stă în fața ta și îți vorbește direct, sincer și fără măști. Pentru mine, întreaga carte a părut un proces de vindecare. Un traseu emoțional transformat în pagini. Pe alocuri m-am emoționat și am rezonat profund cu autoarea, dar sentimentul care a rămas cel mai puternic a fost „sunt aici să te ascult”. M-am simțit ca psihologul ei pentru câteva ore. Uneori îi răspundeam în mintea mea cu răbdare, alteori îi spuneam să respire, iar uneori doar o ascultam în liniște. Se simte că această carte a fost scrisă din nevoie, nu doar din dorința de a publica ceva. Și tocmai asta îi dă autenticitate. Au existat și momente în care am simțit că anumite idei se repetă prea mult, lucru care m-a deranjat puțin. Dar apoi m-am gândit că și durerea funcționează la fel. Revine, insistă, se repetă până când, într-un final, începe să doară mai puțin. Mi-a plăcut mai mult decât cealaltă carte a autoarei. Am simțit o evoluție clară, mai multă vulnerabilitate și o implicare emoțională mult mai profundă. 4.5✨️
Mi-a plăcut mult! ✨ De la învățături, până la stilul de scriere și ilustrații. Această carte analizează declinul psihologic al unei protagoniste captive într-o relație toxică, bazată pe control psihologic mascat. Fiecare alegere pare să-i aparțină, însă, în realitate, sforile sunt trase din umbră. Procesul de erodare a propriei personalități și durerea emoțională copleșitoare sunt descrise remarcabil. Mariss reuşește să demaște perfect mecanismele prin care controlul este confundat cu iubirea. carte care m-a cucerit și în care am regăsit, cu intensitate, fragmente din propria mea poveste. Şi, cu siguranță, fiecare dintre noi a trecut, la un moment dat, printr-o poveste asemănătoare. 💕
O carte de tip confesional, mergând pe conceptul de “Facetime” cu cititorul. Avem și câteva scrisori, intitulate drept scrisori ce nu au fost trimise niciodată, la fel ca niște gânduri scurte din notițe. În unele pasaje, fragmente, m-am regăsit, astfel că am și avut ochii în lacrimi la un moment dat. Este o carte care mi-a plăcut și pe care o recomand. O carte care totodată îți poate reaminti cât de dureroase sunt unele situații, unele relații, dar și faptul că dincolo de ele, dincolo de acel sfârșit dureros, există lumină și un nou început.
Cartea explorează prăbușirea lentă a unui suflet prins într-un joc subtil de manipulare, unde fiecare decizie pare luată de ea, dar este de fapt influențată din umbră. Pe măsură ce relația devine toxică, identitatea i se erodează, iar durerea emoțională devine aproape fizică. Mariss surprinde bine confuzia dintre iubire și control, dintre alegere și constrângere. Am iubit cartea asta și m-am regăsit profund în multe pasaje.