După moartea soției, Andrei Dumitraș, proprietarul unei cafenele din București, este copleșit de doliu și de teama de a merge mai departe, în timp ce încearcă să fie un tată suficient de bun pentru fiica lui.
În paralel, Sofia crește prea repede și începe să pună întrebări la care Andrei nu are răspunsuri. Deși este prinsă între nevoia de a-și găsi locul în lume, iubiri neînțelese și propria identitate, absența inexplicabilă a mamei rămâne o rană care nu se închide niciodată.
Între cei doi se ridică treptat un zid, fiecare minciună sau omisiune adăugând o nouă cărămidă.
Andrei știe că doar adevărul o poate ține pe Sofia aproape. Dar pentru asta, trebuie ca el să își înfrunte trecutul. Să se întoarcă la noaptea care i-a schimbat viața pentru totdeauna.
Cu o atmosferă intensă și profund emoțională, Ce fac eu fără tine? este povestea unui tată căruia îi e frică să trăiască și a unei fiice care învață cum să o facă.
Un roman despre pierdere, dar mai ales despre ce rămâne după.
„Ce fac eu fără tine?” este genul de poveste care te ține captiv minute și ore în șir fără să îți dai seama. Prin stilul său lejer și plăcut, autorul ne transpune într-o realitate nu foarte îndepărtată de ceea ce trăim în ziua de azi și, pe lângă povestea complexă și frumoasă, ne oferă o mulțime de lecții. Cartea se axează pe relația părinte-copil, mai precis tată-fiică. Prezintă atât exemple de „așa nu”, cât și de „așa da”, invitând cititorul să privească diverse situații prin ochii celor două personaje care își ascund fiecare durerea și suferința într-un mod diferit, pe care celălalt nu îl poate înțelege. Mi-a plăcut foarte mult cum au fost construite personajele și acțiunea. Am avut câte puțin din toate în această carte și nu am simțit în niciun moment că putea fi scrisă altfel. Este o lucrare plină de emoții, care prezintă realitatea multor familii și ne amintește că la baza oricărei relații frumoase, fie ea între părinți și copii, între prieteni sau între iubiți, stau respectul și comunicarea. Felicitări, Alex! Abia aștept următoarea ta carte!
O sa incep prin a spune ca mi-a placut mult cartea!
Povestea lui Andrei si a Sofiei, fiica sa, nevoiti sa navigheze prin viata fara Simona (sotia lui Andrei, respectiv mama fetitei), este povestea universala a unui tata nevoit sa-si creasca singur copilul. Scrisa intr-un stil placut si cursiv, mi-a luat exact o pagina sa ma obisnuiesc cu faptul ca e narata la persoana a treia (iar eu de vreo sase ani citesc mai mult carti la persoana intai). Cartea te prinde de la prima pagina, te atrage in povestea celor doi si abia astepti sa fii partas la gandurile, emotiile si vietile lor.
Cartea e structurata pe trei parti plus epilog. Partea intai a fost preferata mea, in care Sofia e la gradinita si apoi la scoala primara. Sunt o multime de intrebari fara raspuns, de framantari din partea ambelor personaje, de indata ce universul se deschide spre noi experiente, depasind nucleul familiei pe care-l formau pana atunci. Mi s-a parut cea mai emotionanta si complexa. In partea a doua mi-au placut enorm lectiile de actorie de la liceu si felul in care Sofia descopera prima dragoste. Aici, cand e adolescenta, as fi vrut sa ma zguduie si mai tare povestea... Zguduitor a fost plot twist-ul cu Andrei. L-as fi torturat un pic pentru acea scapare de neiertat (a si platit scump, de altfel). Pendularea lui Andrei intre teama si incredere, intre vinovatie si dragoste, intre secrete si adevar, intre trecut si viitor, il costa uneori prezentul. Nu i-a fost usor. Nicio alegere nu e usoara intr-un asemenea context. Finalul a fost extrem de emotionant.
Cartea aceasta a fost ca o rană frumoasă. O rană din pricina poveștii. Frumoasă datorită manierei în care a fost spusă.
Nu cred că am mai citit de multă vreme o poveste care să curgă atât de ușor. Pagină după pagină nici nu am realizat cum s-au scurs minutele. Atât de lejer au fost alăturate de autor cuvintele.
Povestea este una plină de emoții, ce te trece prin stări multiple simultan. Momente în care nu mai vezi cerneala de lacrimi și clipe în care dai ochii peste cap râzând. Ce să mai? O lectură cu de toate!
Din toată cartea pot spune că un singur aspect nu mi-a fost pe plac. Acesta a fost legat de dezvăluirea dramei Sofiei și ceea ce tânăra a ales să facă în urma reacției tatălui său. În rest? Capodoperă.
Andrei este o combinație interesantă de american și balkan dad. A fost fain să îi urmăresc această personalitate pe parcurs ce povestea curgea. Însă mai fain a fost să-i cunosc gândurile și încercările de a-și proteja fiica. Poate nu au fost așa cum ea avea nevoie, dar cu siguranță au fost tot ce a avut el mai bun. Lucru pe care l-am apreciat enorm.
Trebuie să recunosc că în ultimele 20 de pagini am avut impresia că finalul va fi prea brusc. Din fericire, m-am înșelat. Autorul a balansat perfect închiderea unui capitol vechi și începerea unuia nou.
Felicitări pentru debut, Alex! Aștept cu nerăbdare și alte povești care să ofere experiențe la fel de plăcute.
Încep prin a spune că această carte m-a terminat pe mine și nu eu pe ea. 🥹 Nu este ușor de citit . Este reală. Asemănătoare cu viața de zi cu zi. E ceea ce trebuie. Povestea îți intră în suflet și îți răscolește sentimentele . 🥹🥹 Am avut dreptate când am spus că o să mă termine povestea. Am citit cu lacrimi în ochi. Si cu sufletul la gură. Povestea te sfâșie pe dinăuntru și iți face inima să plângă. Este o poveste care se poate întâmpla oricui în orice moment. Povestea e una despre iubire, sacrificiu, devotament, suferință, vindecare. Este o poveste cu regrete , cu minciuni , secrete . Dar mai ales despre evoluția celor doi . Alături de personaje m-am bucurat, enervat , frustrat . Am plâns odată cu ei și am empatizat până la final . 🥺 Andrei rămas văduv cu un copil mic , care nu știe ce să facă și cum să meargă mai departe. Încercând să se protejeze pe el ajunge să facă unele greșeli. În paralel Sofia crește prea repede și pune întrebări la care nu se știe dacă o să primească răspunsul. Crescând fără mamă este puțin cam greu și din cauza secretelor ajunge să facă și ea unele greșeli. Oare o să reușească cei doi să treacă cu bine prin această perioadă grea? Dorul și amintirile sunt tot ce au . Încercând să supraviețuiască Andrei și Sofia se pierd pe drum , dar reușesc ei să treacă cu bine? Se regăsesc ei la final ? Finalul a fost foarte emoționant. Mi-a plăcut. Poate prea mult . O iubesc. De copertă și de miros nu mai zic . Le ador ! ❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️ Morala povestii? Viața e trecătoare, azi ești, mâine nu se știe. Nu lăsa pe mâine ce poți face azi . Ai curajul să trăiești în prezent pentru că viața trece repede pe lângă tine fără să realizezi.
Recomand tuturor parintilor această carte și nu numai! O poveste foarre bună, sensibilă, frumoasă și dureroasă în același timp. ANDREI a devenit unul dintre personajele mele preferate din tot ce am citit până acum. Felicitări, Împărate! ♥️
Ce fac eu FĂRĂ TINE? este o poveste intensă, profundă și extrem de încărcată emoțional. M-a captivat de la primele pagini și m-a ținut cu sufletul la gură până la final. Recomand din tot sufletul celor care vor o lectură care să le miște fiecare fibră a ființei.
O carte scrisă atât de frumos și de real, în care se prezintă zbuciumul, durerea și vinovăția celor care rămân în urma celor dragi care pleacă. Prezintă lupta interioară care se dă, pentru a ști dacă ai sau nu dreptul să-ți refaci viața, cât de repede după pierdere și dacă acest lucru înseamnă că ai uitat sau că înlocuiești pe cel care a murit. Prezintă real provocările care sunt asupra unui copil care crește doar cu un părinte. Utimele pagini le-am citit așteptând la medic și îmi era atât de greu să-mi stăpânesc emoțiile in momentul in care Andrei a mers la mormântul Simonei și apoi la Mihaela acasă.... E descris atât de frumos și de real! Iar apoi momentul in care Sofia a deschis stickul USB. E scris atât de minunat, de adevărat, a exprimat atât de crud fiecare sentiment și luptă interioară, fiecare frică 👏👏👏 Am apreciat foarte mult faptul că deși viața Sofiei a luat o întorsătură neașteptată pentru noi, cititorii, nu s-a pus accent și presiune pe ea. A fost prezentată într-un mod foarte frumos, finuț și galant, fără a pune presiune pe cititor și fără a "fura" atenția de la ideea centrală a cărții. 👏👏👏👏 Cartea este scrisă atât de frumos și de real, încât am simțit toată durerea, supărarea, zbuciumul, frustrarea și toate celelalte sentimente! Am adorat prologul! 🥹 Iar mulțumirile, vai, suflețelul meu! Atât de frumoase și atât de pline de iubire pentru familia autorului!
„Ce fac eu fără tine?” este cartea de debut a autorului și, din punctul meu de vedere, un debut promițător.
Romanul spune, cu multă duioșie, povestea relației dintre un tată și fiica sa, după pierderea soției. Andrei rămâne nu doar cu durerea, ci și cu responsabilitatea de a fi sprijin, adăpost și reper pentru Sofia. Își asumă rolul de dublu părinte, așezându-și propria viață pe plan secund, ca și cum fericirea lui ar putea aștepta la ușă până când fiica lui învață din nou să zâmbească.
Mi-a plăcut felul în care povestea urmărește evoluția Sofiei, de la copilărie până la adolescență, surprinzând transformările firești ale vârstei, dar și felul în care relația cu tatăl ei se schimbă odată cu trecerea timpului. Este o poveste despre iubire, pierdere, maturizare.
Am scăzut o steluță pentru că, pe alocuri, am simțit că anumite direcții narative ar fi meritat dezvoltate mai mult. Relația Sofiei cu bunicii materni, poate chiar și cea dintre Sofia și Radu, aveau potențial pentru mai multă profunzime. Unele conflicte sau șicanări se încheie destul de repede, uneori printr-un simplu „iartă-mă”, deși emoțional ar fi putut să lase urme mai adânci.
Chiar și așa, fiind vorba despre un roman de debut, consider că este o carte bună, sensibilă și sinceră. Un roman cald, despre un tată care învață să fie și mamă, și tată, și zid, și fereastră pentru copilul lui.
“Ce fac eu fără tine?”de la început prin titlul ei te face curios despre ce poate fi vorba si cu fiecare pagina citita te face sa mai citești o pagina si tot așa pana ajungi la sfârșit. Când termini cartea de citit si o închizi iti dai seama cat de reala si profundă a fost povestea.
Suferința lui Andrei care a dus-o in suflet atâția ani, lupta lui interioară. Adevărul spus Sofiei si frica lui despre cum va primi ea tot adevărul, acceptarea noi lui relații, toate niște sentimente profunde si povestite din perspectiva unui bărbat.
Sofia o fata care nu a putut să își exprime sentimentele si care a simți tot timpul ca trebuie sa afle ceva, niște întrebări care așteptau niște răspunsuri.
Dar un sfârșit care ne face sa înțelegem ca unele lucruri trebuie spuse la timpul lor si nu trebuie lăsați ani să treacă, astfel viata trece pe lângă noi dar suferința rămână acolo daca nu e lăsată in urma ….