Dintre numeroasele interviuri acordate de Ana Blandiana în ultimii ani publicațiilor din străinătate, cele 36 reunite în acest volum decupează aceeași conștiință morală bine cunoscută publicului român, directă, limpede, chiar necruțătoare câteodată. Dincolo de convențiile specifice convorbirilor, răzbat aici ca niște fire roșii aceleași trei coordonate constante în opera scriitoarei: memoria ca formă de justiție, salvarea prin cultură și libertatea ca valoare absolută. Tonul martorului moral care a fost vreme de decenii Ana Blandiana rămâne mereu egal cu sine în dialogul continuu cu timpul său. Iar reflecțiile asupra identității europene și a sensului culturii cuprinse în interviuri vin ca un avertisment, dar și ca o cale de salvare colectivă, într-o lume copleșită de ideologii, cinism și crize identitare de tot felul. Cartea aceasta devine astfel o veritabilă meditație despre rezistența prin poezie, despre scris și memorie ca îndatoriri etice, despre primejdiile corectitudinii politice sau ale abdicării de la valorile umaniste – și atâtea alte teme de cele mai multe ori evitate, din lașitate sau comoditate, de societatea contemporană.
Ana Blandiana, pe numele ei civil Otilia Valeria Coman, (n. 25 martie 1942, Timișoara) este o scriitoare și luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluția din 1989, faimoasă disidentă și apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceaușescu prin declarații publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă și unor publicații din străinătate. Ana Blandiana s-a implicat în viața civică printr-o serie de acțiuni în cadrul Alianței Civice. În prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului, cu un centru de cercetare care organizează anual conferințe, sesiuni științifice și expoziții pe tema fenomenului totalitar.
Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944 familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România preotul Coman a fost arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj. Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba. Tatăl poetei a murit într-un accident de mașină în anul 1964, la scurt timp după eliberarea din detenția politică. După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj.
De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale — mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca și nenumărate conferințe, lecturi publice, interviuri, intervenții la colocvii, simpozioane și mese rotunde în principalele țări europene.
Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București, 1982; Premiul Internațional "Gottfried von Herder", Viena, 1982; Premiul Național de Poezie, 1997; Premiul "Opera Omnia", 2001; Premiul Internațional "Vilenica", 2002.
„Manipularea este cea mai subtilă formă de interzicere a libertății de gândire, deci a tuturor formelor de libertate. Perversitatea ei constă în faptul că ideile manipulatorului sunt inoculate victimei fără ca aceasta să își dea seama că în felul acesta a renunțat la propriile idei și a încetat să fie liber. Stadiul final este omul cu creierul spălat.”
Volumul „Poate poezia salva lumea?” reunește 36 de interviuri cu Ana Blandiana, luate toate de jurnaliști străini între 2008 și 2025, într-o perioadă în care poeta română primea pe merit o mulțime de premii și o recunoaștere importantă pe plan mondial. Sigur, cu privire la întrebarea din titlu se pot da o mulțime de răspunsuri, dar este mai relevant că acest volum ne face să o cunoaștem mai bine pe Ana Blandiana, atât în ceea ce privește viața și opera sa poetică și nu numai, cât și în privința concepțiilor și gândirii sale din prezent. Interzisă de trei ori în perioada comunistă (prima dată în adolescență, fiind considerată fiica unui dușman al poporului), ea a devenit un simbol al rezistenței prin cultură în anii '80 și apoi un simbol al societății civile în anii '90, pentru a reveni la literatură după 10 ani de implicare publică. După o carieră literară de o viață, interviurile sale fac lumină asupra felului în care concepe fie poezia (ca într-o transă supranaturală), fie proza sau eseurile (calculată, ca un scriitor veritabil), este convinsă că libertatea e mereu o țintă de atins, dar mai complicată după ce o ai, povestește despre tinerețe și pasiunea pentru poezie în timp ce este extrem de revoltată de ascensiunea extremismului, a concepțiilor corectitudinii politice și cancel culture. Este o carte care sintetizează felul de a gândi și de a privi spre trecut, prezent și viitor pentru una dintre cele mai valoroase personalități culturale ale României ultimelor decenii.
Ar fi fost 5 stele daca nu era *obsesia* complet afona pt “cancel culture” și “political correctness” ca cele mai periculoase amenințări la adresa societății moderne. 🙄🙄🙄 faptul ca a insistat sa includă răspunsurile astea repetitive, inclusiv când întrebarea făcea aluzie la creșterea valului de extremă dreapta în Europa, ma face sa cred ca încă mai crede asta. Asta plus eurocentrismul și “tradiția creștinismului”, îmi aminteau ca totuși citesc un boomer at the end of the day (si fiica de preot pe deasupra, deci are sens). Dar m-a făcut și mai curioasă să îi citesc multe alte opere; chiar dacă nu suntem de acord pe multe opinii politice, cum scrie despre comunism, poezie și literatură e interesant.
"Libertatea este o noțiune vectorială, ea strălucește mai tare pe drumul către ea și există cu adevărat doar în mintea celor care se străduiesc să o atingă."