Un conac uitat de vreme dintr-o pădure întunecoasă din inima Transilvaniei ascunde un mister sumbru, dar și o comoară a unui vechi baron sas, von Langenthal, a cărui familie a fost decimată de ciumă. Aflând de această legendă, în perioada cruntă a începutului regimului comunist din România, un țăran împovărat din cauza colectivizării încearcă să găsească aurul pierdut, fără să-și dea seama însă că va da peste un blestem, la răscrucea dintre real și supranatural, care-l va purta în cele mai întunecate unghere ale naturii umane.
„Credința lui era alta, și anume că oamenii nu mor, de fapt, niciodată. Credea că morții sunt mereu printre cei vii. Tăcuți și împăcați, ei se plimbă pe dealuri și prin păduri, unde duc un alt fel de viață. Îi venea greu să creadă că Dumnezeu avea să vină vreodată printre ei, că păcătoșii și credincioșii erau două mase diferite, ce puteau fi separate ca grâul de neghină.”
Așa acum scrie și pe coperta întâi - „un conac uitat în inima Transilvaniei ascunde un mister sumbru” - fundalul este zona Ardealului, acolo unde, imediat după cel de-al doilea război mondial, pare că lumea s-a rupt în două, în cei care sunt apreciați de partid și țăranii simpli, care o duc din ce în ce mai rău și, deposedați de terenurilor lor prin colectivizare, trebuie să muncească zi și noapte pentru supraviețuire. Tot aici trăiesc în satele lor și sașii, mai nepăsători față de ceea ce se întâmplă, poate că pentru ei există șansa de a pleca spre Germania. Acești sași îi povestesc țăranului David, un om puternic, dar sensibil, că există undeva, după o răscruce de drumuri, un conac al unui fost baron, unde există o comoară blestemată care poate fi descoperită doar pe lună plină. De-aici începe aventura care se desfășoară lent, într-o atmosferă permanentă de tensiune și de incredibil. Odată ajung acolo, David este cuprins de vraja acestei comori și a acelui blestem, care-l urmărește peste tot și schimbă viața lui și a celor din jur, a întregului sat. Comoara îl urmărește, baronul îl urmărește, el însuși devine ba un monstru, ba un om slab, bolnav și uneori fără inimă. Foarte interesant personajul principal, iar „Strigoiul” este un roman bun, cu o atmosferă aparte, ce face cinste genului horror, atât de puțin scris aici la noi, tocmai pe tărâmul lui Dracula și al vampirilor, unde astfel de romane ar trebui să fie răspândite și, mai ales, traduse în alte țări.
O lectură potrivită pentru toamnă. Acțiunea are loc în Transilvania, în anii 60. Îmi place faptul că este redat satul românesc cu provocările de atunci, avand în vedere instalarea tot mai rapidă a comunismului. Atmosfera gotică este bine redată și într-adevăr, cred ca e un plus pentru literatura română în general.
O carte care m-a surprins, un ritm lent (in stilul quiet horror) si natural si care injecteaza firul naratiunii sub piele incat in momentul cand supranaturalul incaleca realitatea pare ca un lucru firesc.
Read 60 pages and realised it's going nowhere and that there's no point of forcing myself to read this dull annoying book that I had such high hopes for. The characters are so flat, David is a whiny one dimensional guy with no character development or depth, written only to advance a very predictable plot, we're given no good explanations to why he is the way he is. The dialogues are frustratingly slow, unrealistic and cliché, like trying to remember what people sound like. The historic setting is at best a sketch, I could see wanting to write this like a folktale with no base in time, but what's the purpose of including communism, other than the author's ego to explicitly tell us what he thinks of it. Yes they're poor and David hates being poor so he wants the treasure wow great storytelling. The writing style feels like a draft of someone's writing assignment, I don't know if an editor was involved or if anyone read this at all before it was released.
Încă mă mai gândesc la carte. O suprapunere excelentă a supranaturalului peste realitate, iar elementele de “folclor dark” sunt fix pe gustul meu. Un om obișnuit, chinuit de nevoi, de dorința de a-și depăși situația, chinuit de vină și lăcomie, se trezește prins în capcana unui blestem aruncat cu zeci de ani în urmă. Și de aici povestea noastră, a lui Damaschin de fapt, spusă cursiv și curat, chiar dacă brutal pe alocuri. 4,5⭐️
Un 4,5 aproape 5. Honestly I enjoyed it a lot more than I thought I would. Într-un fel am vrut să citesc cartea asta deoarece părea că aduce ceva nou, ce nu am mai citit până acum, însă mă gândeam că poate vor fi și niște mici elemente horror pe acolo și eu nu sunt așa tare cu d-astea heheh. But yes I really like it. Mă bucur să văd o carte scrisă despre strigoi din perspectiva unei persoane with roots în Transilvania și care încearcă să îmbine realitate cu fantasticul, combinația asta brings it to another level truly. Cred că singurul motiv pentru care îi dau 4,5 stele (momentan) este pentru că mi-ar fi plăcut cartea asta să o ia mai mult într-o direcție “alegorică” a ideii de strigoi în contextul lucrurilor pe care le știm despre personajul principal, dar să se înțeleagă bine că asta e o chestie SUBIECTIVĂ de gust PERSONAL și nu este ceva ce ar trebui neapărat schimbat la carte, deoarece dacă m-aș duce pe principii strict obiective atunci sigur i-aș da 5 stele fix. Momentan aștept să mai treacă puțin de timp și să văd cum mă simt, există șanse să mă reîntorc și să îi dau 5 stele până la urmă lol. But yes. Personaj principal cu care și poți empatiza, dar pe care îl și poți judeca pentru alegerile făcute, shaorma interesantă între perioada comunistă- viața la sat- religie- tradiție și elemente “păgâne”. Chiar o recomand.
I loved this book! Any author that can write a very well fleshed out story in so few pages has my utmost respect. As a Romanian myself, who happens to live in the very heart of Transylvania, this made me feel nostalgic. What you read about is something you hear very often in these places, especially in the country side. It's part of the local folklore and it felt like a story being told by grandparents around a camp fire.
We get enough background about the characters to form an opinion, as well their surroundings. I could clearly envision what I was reading; the descriptions were very well done and the mood was well set. The writing is descriptive and archaic, but the emotions and atmosphere got through. It slowly builds up to something I, personally, didn't foresee. But, honestly, it could go anywhere and I think the author just went all out and had the time of his life doing so.
The ending was thought-provoking and I loved it! It made the book stick with me a lot more!
Banii aduc fericirea... cu orice preț? "Niciun Dumnezeu nu te poate scăpa de mine. Nimeni și nimic, nici măcar moartea, spuse strigoiul din străfundurile lui".
Mihai Șteț a reușit să îmbine istoria cu folclorul, drama colectivizării din perioada de început a comunismului cu legendele și mitul strigoilor. Deși prima jumătate a cărții mi s-a părut destul de lentă și am tot avut impresia că ne învârtim în cerc, odată pornită acțiune, am fost alături de David în poveste până la final. Motiv suficient pentru cele 5 stele.
Strigoiul - un horror românesc, autentic și bine scris. Un adevărat dark fantasy.
Pentru mine, o carte de 5☆. Mi-a placut foarte mult scriitura lui Mihai Șteț, povestea, felul in care a construit personajele si atmosfera romanului. O carte buna de citit toamna, intr-o zi ploioasa si cețoasă.
Mi-a plăcut mult cum autorul îmbină o realitate (viața țăranilor români imediat după colectivizare) cu supranaturalul. Până la un moment dat, am crezut că povestea îl lasă pe cititor să aleagă dacă totul se petrece în mintea răvășită și bolnavă a personajului ori strigoiul există cu adevărat. Dar finalul a avut un răspuns clar, nu ne-a mai dat de ales.
Unul din punctele tari ar fi că, spre deosebire de "Dracula" (din care autorul pare să se fi inspirat pe alocuri) în cartea de față i se dă strigoiului dreptul la replică, e lăsat să se explice cumva. Un alt lucru interesant este că ne dă posibile indicii despre unele personaje, lansându-i cititorului provocări. De exemplu, nu știm ce a determinat moartea tatălui lui David, dar avem un scurt monolog interior al strigoiului, care ne poate sugera un răspuns: "Își amintea cum, demult, îi prinsese umblând prim preajma conacului lui, răvășind mormintele celor care-i fuseseră dragi. [...] Dintre aceștia, unii mureau punându-și capăt zilelor. Alții înnebuneau. Alții deveneau ca el." În plus, e și acea monedă de argint...
Avem câteva posibile indicii în legătură cu anumite personaje, dar nu ni se dezvăluie nimic, suntem doar provocati să bănuim anumite lucruri, ceea ce îi conferă cărții si mai multă greutate. De exemplu, nu știm ce destăinuire ii face Victoria tatălui ei când el o întreabă dacă ar vrea să se mărite. Știm doar că avea un temperament de băiat. Dar autorul nu ne dezvăluie confesiunea Victoriei, ci ne lasă doar să o bănuim sau nici măcar.
Un alt element care te face să-ti pui întrebări este acela că David, la un moment dat, îi asociază pe Sofia si pe cei 7 sași care vin la ea la bufet cu o altă lume, una ireala, dar, din nou, tot ce știm este că acest lucru e doar o presupunere a lui de care el însuși nu e sigur.
Aproape nimic nu e bătut în cuie în această poveste, doar întrebarea mea dacă strigoiul există sau nu pare, din păcate, să aibă un răspuns clar la final, motiv pentru care i-am acordat cărții 4 stele în loc de 5.
Mereu mi-am pus intrebarea de ce România, țara căruia i se atribuie vampirii, nu are literatură gotică. Nu, "Strigoiul" nu este despre vampiri. Dar este gotică. Un gotic "țărănesc" - acțiunea nu se învârte in jurul unui oras, ne aflăm într-un sat transilvanean și goticul este impus strict de abilitatea autorului de a induce starea. Când am terminat cartea, nu stiam ce să simt. Mi-a placut, era singura idee. Însă după câteva ore, am realizat ce era. Actiunea? nu este complexă, neașteptată sau ceva la care te poti uimi. As putea spune ușor previzibilă. Însă narațiunea? Gandurile, emotiile, abilitatea naratorului de a ne face sa simtim ce are in suflet David? Asta mi-a plăcut mult. Mi-a aratat un om complet intr-o situație "fantastică"
Slow, creeping horror can - and usually does - have a stronger impact than gore. When blood does - as blood will - seep up through the pages of this book, it is welcomed as a coherent climax in the natural progression of the story; it is not there to disgust or horrify, but merely to illustrate a particular juncture. I loved the book, loved how some things didn't need to be said or explained, how it made a creature from the dark folklore entirely believable - and who or what was Sofia? Warmly recommended.
„Strigoiul” este un roman horror care îmbină folclorul românesc, atmosfera Transilvaniei și realitatea dură a satului de la începutul regimului comunist. David, un țăran apăsat de sărăcie și de greutățile colectivizării, află despre legenda unei comori ascunse într-un vechi conac din pădure, fostă proprietate a baronului sas von Langenthal. Sperând că aurul îi va schimba viața, pornește în căutarea lui, însă aventura se transformă treptat într-un coșmar. Conacul ascunde un mister legat de moarte, strigoi și un blestem vechi, iar granița dintre realitate și supranatural devine tot mai greu de distins. 👻 Recunosc că genul horror nu este neapărat stilul meu, așa că nu pot spune că a fost chiar genul de carte pe care îl caut de obicei. Totuși, mi-a plăcut atmosfera creată de autor, combinația dintre legende, credințe populare și istoria satului românesc, iar povestea m-a făcut curioasă să aflu ce se ascunde, de fapt, în spatele legendei. Per total, a fost o lectură ok și interesantă, chiar dacă genul nu este printre preferatele mele. 4/5 ⭐️
Absolutely made me shiver as it reminded me of the terror my grandma and grandpa would put upon me with these kinds of stories. Kinda wish David would've given in and eaten the entire village at the end ngl...but amazing book overall