Andre Frossard, „omul care 1-a vazut pe Dumnezeu“,dupa cum povesteste el insusi intr-o carte devenita celebra, Dieu existe, je l'ai rencontre (Dumnezeu exista, eu l-am intalnit), raspunde in acest volum la mai bine de doua mii de intrebari, adresate lui de elevi din ultima clasa de liceu. Intrebarile lor sunt si intrebarile noastre, pe care fiecare si le pune, fie el credincios sau nu. Sunt intrebari eterne care privesc sensul vietii si al mortii, credinta in Dumnezeu, existenta lui Dumnezeu, dar si intrebari mai pragmatice, legate insa si ele de credinta si Biserica, ce incearca sa descifreze daca exista vreo compatibilitate intre stiinta si credinta, de ce Biserica intervine in viata omului, de ce Dumnezeu nu se arata, de ce exista suferinta.
La toate aceste intrebari si la multe altele, Andre Frossard nu da numai raspunsuri personale. El discuta mai intai argumentele traditionale, cele invocate de adversarii credintei si cele ale Bisericii. Raspunsul lui, incitant, neasteptat, adesea plin de umor, formulat in cuvinte simple, surprinde si indeamna la reflectie. Este raspunsul unui credincios – profund dar nonconformist – care, datorita revelatiei, a inteles ca numai iubirea generoasa, iubirea de Dumnezeu si intru Dumnezeu, ne poate salva de nelinistile si suferintele noastre.
Odmah na početku ću kazati da knjiga uopće nije loša. Ovo je drug put kako je čitam. U kratkomm sadržaju kaže da autor odgovara na pitanja koja mladai najčešće postavljaju. Ne mislim da su ovoj knjizi baš ta pitanja. I jezik i stil pisanja mi uopće nije primjeren mladom čitatelju. Na neka pitanja autor uopće nije dao konkretne odgovore. Vrtio je jednu te istu priču u krug. Samo je mjenjao rdosljed riječi u rečenicu.
S druge strane, na neka je pitanja tako jednostavno, kvalitetno i na lako raumljiv način odgovorio. Knjigu sam brzo pročitao. Malo mi je žao zbog toga, jer se nisam dovoljno dugo zadržavao na pojednimim pitanjima. Vjerojatno bi onda ocjena za knjigu bila veća. Ovako, to je trica.