Trilogia Abatiei nu face decat sa devina din ce in ce mai buna pe masura ca actiunea se maturizeaza iar personajele se apropie de deznodamant.
Dupa un inceput bun, Dan Dobos se simte ca devine mai tehnic in scriitura. Sunt multe reguli arhetipale care sunt respectate in acest volum ce insufla viata si dau coerenta unei povesti SF de-a dreptul hipnotizanta.
In primul volum se simtea cum lucrurile parca se sfarama sub propria greutate. Anumite dialoguri ce se doreau a fi sobre si militaresti, dadeau in ilar iar personajele pareau a fi parca un soi de papusi dezarticulate la nivel de caracter si constructie.
In Blestemul Abatiei insa, lucrurile s-au schimbat major la nivel de scriitura. Am luat cartea asteptandu-ma sa o citesc in 2-3 saptamani, seara. Dupa primele capitole am decis nu numai ca imi voi face timp sa o termin rapid, ci si ca ultima parte din trilogie trebuie neaparat sa urmeze dupa.