„Albastru” este o antologie de poezie a scriitorului român Miguel Gane, cel mai bine vândut autor contemporan de limbă spaniolă.
„Albastru este un loc nepopulat, nelocuit de vreun trup viu, un spațiu vast în care totul stă să fie construit, în care totul stă să fie născut. Albastru este primul pământ, dar și ultimul: prima dată când se iubește, când se sărută, dar și când se pierde. Albastru este începutul unui drum și este, totodată, cât s-a parcurs până acum. În Albastru, totul vrea să se așeze încet, încet, sub un cer senin, ca o poezie care știe unde să atingă, unde să doară, unde să vindece.” (Miguel Gane)
Miguel Gane es graduado en ADE + Derecho, así como máster en Propiedad Intelectual y Acceso a la Abogacía. Actualmente, está preparando el examen estatal de abogacía y trabajando en un despacho de abogados.
Nació en Rumanía, en 1993. Lleva viviendo catorce años en España. Empezó a escribir, escribe y seguirá escribiendo poemas gracias a Rafael, la persona que le enseñó que nunca hay que hablar si no se tiene nada que decir.
Miguel no es un poeta de redes sociales, por la simple razón de que la poesía está fuera de ellas. Miguel Gane tiene casa en la calle, en las personas que ha amado y en aquellas que lo aman.
Su primer libro, Con tal de verte volar, ha sido publicado en España y en Colombia y, hoy en día, en su género, es uno de los libros más vendidos.
Dicen que la literatura está de moda. Entonces, lo único que trata de hacer Miguel es desnudarnos.
Miguel Gane este cel mai bine vândut poet contemporan de limbă spaniolă și....e român 😍 Zilele acestea a apărut la Editura Alice Books, în traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari, antologia "Albastru", un loc în care începutul se contopește cu trecutul, în care copilăria își dă mâna cu maturitatea cu de toate. Iubirea este scheletul întregului volum, o iubire ce are mai multe fețe. Una este cea pentru părinți, pentru care eul liric ar vrea să facă mai multe, să le schimbe cumva soarta. Alta este cea senzuală, pentru parteneră, pe care ar devora-o cu totul. Mai avem și iubirea pentru cuvânt și poezie, care îi alimentează suflul si existența. "Nu există astâmpăr în poezie" Lirismul lui Miguel Gane este blând și intens, este cald și rece, este optimist și nostalgic. Am regăsit și un poem cu un puternic impact emoțional, legat de episoadele tot mai dese de femicid. Nici portretele părinților, bunicilor sau vieții din România nu sunt lipsite de emoție, ele desfășurându-se cu o forță aproape palpabilă. Mă bucur că am avut ocazia de a citi un așa poet important și sper să mai apară la noi și alte opere de la scriitorul originar din Argeș. Vă recomand cu toată căldura acest volum, dar și romanul semi-autobiografic "Când o să te faci mare", ambele au o sensibilitate aparte.
“adevărul meu este un cub de gheață topit în paharul tău, un glonţ pe ţeava armei tale. Trage. Înfige-ți spinii în pielea mea și înfloreşte în mine: sunt pământ și rădăcinile tale sunt în siguranță.”
Când vine vorba de poezie, ceea ce contează cel mai mult pentru mine este modul în care mă face să mă simt, ce emoții îmi trezește.
Și de data asta, Miguel Gane, m-a trimis înapoi în timp, pe când copilăream la țară, împreună cu părinții mei. Mi-a oferit exact același sentiment pe care l-am avut și când am citit "Când o să te faci mare", de dor și reverie. Tocmai de aceea, primele și ultimele poezii au fost pentru sufletul meu.
Faptul că anumite versuri au fost păstrate în spaniolă, a fost bonusul pentru mine. Am o plăcere absolută pentru limba asta, pentru cum sună și ce-mi transmite, și am apreciat că am putut să le citesc exact cum au fost gândite inițial, înainte de traducere.
Poeziile scrise într-o notă feministă, la un anumit nivel, m-au deranjat. Le-am simțit goale de emoție. Prezentate ca pe niște fapte pe care le tot aud și văd în online sau pe post de ceva timp. Înțeleg ce s-a dorit, dar execuția nu m-a mulțumit.
Poeziile cu tentă senzuală au fost printre cele mai puțin apreciate (de mine). Nu m-au convins. Mi-au dat același sentiment pe care îl am ori de câte ori aud de dark romance, de respingere. Ce e prea mult, îmi dăunează. E doar o preferință personală, deci aleg să nu bat prea mult toba pe subiectul ăsta.
am mai citit de la Miguel „Când o să te faci mare”, un roman care m-a marcat în atâtea feluri
volumul de față marchează introducerea mea în poezia lui și pot spune că am rămas plăcut surprins
adunând poeme din numeroasele sale volume, tonurile variază foarte mult și versurile abordează subiecte diverse: emigrarea, rușinea, impactul rădăcinilor (teme recurente și în roman), apoi deconstruirea masculinității și promovarea unui discurs feminist, poziție ce contrastează cu viziunea profund pasională și carnală din unele versuri
vocea poetică mi s-a părut, pe alocuri, inocentă sau prea simplă, dar am găsit și poeme pline de substrat, ca să nu mai zic de versuri care mai că mi-au tăiat răsuflarea
Poeziile lui Miguel Gane au ceva viu în ele. Totul e palpabil, senzual, fără perdea. Stilul lui poetic e diferit de cel al poeților ‘clasici’, însă acest stil nu e incomod, nu e plictisitor. Poezia lui variază de la probleme personale la relații amoroase intense și descrierea vieții unui tânăr în formare. Mi-a plăcut ultima lui poezie, cea despre bunica și preocupările ei zilnice. Ce pot spune e că poeziile lui sunt foarte ancorate în realitate, au un ritm anume specific generațiilor tinere și îți provoacă o stare interioară de bine.