Papirus, pergament, hârtie: începuturile cărţii

by Ioana Costa

Cartea de faţă s-a născut din iubire pentru filologia clasică, acea ştiinţă a Antichităţii greco-latine în care îşi are locul cuvenit tot ceea ce alcătuieşte viaţa omului. Din rotunjimea ei întreagă au ajuns pînă la noi fragmente. Aproape tot ce ştim despre lumea antică provine din textele care, miraculos, au călătorit în timp: pe tăbliţe de lut, pe lemn, pe vase şi bijuterii, pe piatră, pe papirus, pe bronz sau plumb, pe pergament, în suluri, în fîşii de pînză, în cărţi, păstrate în teci, în coperte, în ferecături, mîncate de cari, de foc şi de apă, protejate de lanţuri, de blesteme sau de legile bibliotecilor. Textul nu a rămas neatins în această călătorie, suferind deopotrivă din pricina copiştilor neatenţi şi a celor zeloşi. Filologia, ca artă a citirii prin comparare şi confruntare, apărută firesc odată cu cea dintîi bibliotecă, din Alexandria Egiptului, continuă să fie o nevoie şi o bucurie – de fiecare zi şi de o viaţă.

168 pages, Paperback

First published May 1, 2011

Reviews

[Denis Antonio · Rating 1 out of 5]

De vreme ce nu sunt calificat spre a comenta continutul efectiv al cartii, nu voi atinge de acest aspect. Totusi, in ciuda faptului ca aceasta carte ar trebui sa fie o lucrare de referinta in spatiul clasicist roman, totusi ea se poate incadra cu usurinta sub marca plagiatului.

In ciuda faptului ca "Opera" abunda in idei imprumutate din cartea "Scribes and scholars", autoarea, Ioana Costa, nici macar nu face vreo remarca prin care sa aprecieze calitatea ideilor autorilor initiali.

Cu toate ca am citit un singur capitol din lucrarea amintita mai sus, cartea doamnei Ioana Costa a fost copiata aproape cuvant cu cuvand in proportie de aproximativ ~10% doar din primul capitol! O buna masura din carta dansei totusi se ocupa de critica textuala, capitol regasit de asemenea in cartea "Scribes and scholars", si ma ingrozesc la gandul ca si acele idei profunde au fost imprumutate tot din opera dansilor sau a altora.
Si totusi, pentru veridicitate, voi scrie cateva idei regasite in ambele carti:

"The procedure which made the Alexandrians notorius was their readiness to condemn lines as spurious (αθετειν, αθετησις). Their reasons for doing so, though possessing a certain specious logic, generally fail to convince the modern reader" pg. 11-12

"Caracteristica pentru care erau faimosi alexandrinii era promptitudinea cu care respingeau versuri ca spurii (αθετειν, αθετησις). Motivele comportamentului lor, chiar daca exista o logica anume, in general nu reusesc sa convinga un cititor modern" pg. 58-59


Ce pot spune mai mult decat, dezamagitor? Daca acestui lucru ii mai adaugam si faptul ca exista traduceri precum "avea lungimea de ... picioare", se poate justifica cu usurinta motivul pentru care cultura noastra se afla unde se afla, cu toate ca o generalizare nu ar fi corecta din partea mea, dar reprezinta intr-o oarecare masura realitatea in care traim.

[Constantin C. · Rating 3 out of 5]

.