O carte insolita, un melanj intre Dictionarul ideilor primite de-a gata al lui Flaubert si inefabilul romanesc al celor douazeci de ani scursi de la revolutie. Din 21 decembrie 1989 si pina pe 9 mai 2009, dictionarul lui Eugen Istodor radiografiaza epoca tranzitiei romanesti, printr-un decupaj tematic ce reflecta, in prima instanta, preocuparile si obsesiile mai vechi sau mai noi ale mass-media, condensate in tot atitea clisee. Dictionarul ideilor fixe este si dictionarul ideilor fixe ale presei de-a lungul acestor ani. Insa din amalgamul de personaje, intimplari ori prejudecati ce compun spatiul nostru public rezulta in final, fragmentar si aparent haotic, o imagine edificatoare a lumii romanesti postcomuniste.
Eugen Istodor este jurnalist, absolvent al Facultății de Litere, Universitatea din București. Doctor în sociologie, cu o cercetare despre umor coordonată de profesorul Vintilă Mihăilescu. Între 1990 și 2011 a fost senior editor al publicației Cațavencu, săptămînal incomod, devenită din 1992 Academia Cațavencu, și semnatar al rubricilor de interviu și reportaj. Între 2011 și 2014 a fost reporter la săptămînalul Cațavencii. A colaborat cu Cotidianul și cu Dilema veche și este fondatorul secțiunii Perspektiva de pe HotNews.ro. Este cadru didactic la Departamentul de Științe ale Comunicării din cadrul Facultății de Litere. De același autor la Editura Polirom: Viețașii de pe Rahova (2005, 2008), Cartea vieții mele (2007), Dicționarul ideilor fixe. După 20 de ani (2009), 101 cărți românești de citit într-o viață (2012) și Cațavencii și tribul lor (2018).