Сериалът с Микеле Плачидо и неговият инспектор Катани, опитващ се някак да се бори и оцелява в един прояден от зловещи мафиотски структури (прерастнали в социален ред) свят все още ме държи в здрава хватка. Много силен сценарий, актьорска игра и режисура. Силен край (докъдето участваше Плачидо).
Книгата е далеч от това ниво, нюансите в поведението и драматизмът са се позагубили в схематичното възпроизвеждане на филмовия сценарий. Но все пак е добро напомняне. Като нелепия факт, че когато минавахме онзи неколкостотин метров участък, където мафията е взривила колата на италианските специални прокурори, нашата българска екскурзоводка, живееща в Италия, патетично възхваляваше същата тази мафия. Те не били лоши момчета, борели се срещу злите богаташи, бранели бедните и си имали славни мъжки традиции, мъжка чест и ритуали. Традиции, драги ми зрители. Да не ви е на главата.
"Октопод" е книга за мафията, държавата и полицията (което понякога е едно и също). Действието се развива по времето на най-силните години на сицилианската мафия. Инспектор Катани разследва убийството на свой колега, което бързо го въвлича във вихрушка от конспирации, търговия с наркотици и пране на пари. Давам 3 звезди заради героите, които са някак плоски и по детски наивни (и добрите, и лошите). Инспекторът е нелогичен, вижда всичко в черно и бяло, разследва всички богати хора в града, богат за него е равнозначно на наркотрафикант. В личния си живот не знае какво иска, изоставя жена си и дъщеря си и се втурва да спасява една богата разглезена наркоманка. Това води до огромна трагедия в живота му, след която сякаш малко се осъзнава и започва да стъпва по-предпазливо. Междувременно действията на мафията са предсказуеми, прости и нагли. Това не е онази мафия от "Кръстникът," която действа с хитрост и ловкост, а не с груба сила и дори е достойна за възхищение. Представях си сицилианската мафия някак по-енигматична и обиграна и бях крайно разочарована от начина, по който е представена. Това е книга с много добра идея, чиято реализация можеше да бъде и по-добра. Въпреки това оценката ми е по-скоро положителна, защото показва до какво води беззаконието и корупцията.
Obiectiv vorbind, lăsând la o parte orice urmă de subiectivism, această carte este una de calitate medie. Deși este o discuție lungă și nu pot emite pretenții absolute, consider că acest volum ar fi avut nevoie de un disclaimer (presupun însă că nu era o practică obișnuită la momentul publicării). Din punct de vedere subiectiv, este ușor de admis că lectura nu mi-a făcut plăcere. A avut momentele ei bune, dar nu este o carte pe care aș reciti-o. De altfel, am avut așteptări radical diferite în legătură cu natura conținutului, deci mare parte din nemulțumire se datorează proiecțiilor mele inițiale. Înțeleg că autorul a dorit să mimeze realitatea, însă nu mă pot pronunța dacă a reușit sau nu. Stilul de scriere m-a surprins neplăcut: este banal până în punctul în care utilizarea anumitor metafore devine de-a dreptul inconfortabilă. Decepția mea profundă este alimentată de personajul principal, Cattani. Nu l-am perceput deloc ca pe un erou. Inteligența sa nu a fost confirmată de fapte; dimpotrivă, a acționat de multe ori nesăbuit, influențând negativ cursul evenimentelor și destinul celor din jur. Până la final, Corrado Cattani nu s-a ridicat la înălțimea protagonistului așteptat, fiind un personaj fad în cel mai rău mod posibil. Nici restul figurilor, cu mici excepții, nu au fost suficient de captivante. Cu toate acestea, păstrez un respect deosebit pentru această serie.
2.5
Citește această lectura dacă îți place literatura relaista inspirata din realitate, aventură și crimă. și dacă nu ești inconfortabil cu misoginismul (vreua sa clarific că nu condamn misoginismul în cazul asta datorita vremii în care a fost scrise, dar în același timp dacă nu suporți acets element în cărțile pe care le citești, mai ales dacă nu est condamnat, poți sa ocolești această carte), mai sunt și alte puncte sensibile ale cărții pe care nu m-am așteptat sa le regăsesc asa ca o sa încerc sa fac un disclamer mai jos.
DISCLAMER: viol (minor)(doar mentionat (dar este un personaj consacrat), sinucidere, omucidere, misoginism (care pare a fi din perspectiva autorului omniscient/obiectiv)
Pentru cine a văzut celebra serie "La Piovra", cartea aceasta nu mai are nevoie de nici o recomandare. Cu toate ca nu-mi mai aduceam aminte ce s-a întâmplat în primele două sezoane, cartea m-a surprins prin realismul relatării. Este oarecum atipică, nefiind structurată la modul clasic, printr-o expunere a decorului, urmată de introducerea personajelor, desfășurarea acțiunii și concluzie. Este, mai degrabă o secvență decupată parcă din viețile unor oameni inocenți sau idealiști, care, de multe ori fără voie, intră în contact cu un tentacul al mafiei siciliene, care nu iartă și nu uită niciodată. Începută ca o investigație a unei crime, ancheta comisarului Corrado Cattani va descoperi lucruri care vor deranja diverse personaje "din lumea bună", motiv pentru care va plăti un amar preț pentru curiozitatea și dorința lui de a sluji justiției. La un moment dat, până și oamenii de rând par a fi contra lui, pentru că, demascând afaceri de corupție, se închid afaceri care lasă oamenii pe drumuri. Iar dilemele morale nu țin de foame. Episodul cu pricina este suspect de asemănător cu unele episoade autohtone, gen Roșia Montană sau focul ăla nesfârșit de la Sebeș care arde pădurea de prin munți și văi. Oamenii aflați în pragul sărăciei sau sub el sunt mai mult decât dornici să închidă un ochi vis-a-vis de proveniența banilor din salariile lor, atâta timp cât aceștia le hrănesc familia. Confruntat cu dezastrul, Cattani are două variante: fie să "părăsească scena", fie să se adapteze ei, adaptându-se forțat la stilul alunecos al mafiei. Oare ce variantă va alege și care va fi prețul plătit? Citește și vei afla!
Не мога да разбера превода ли е слаб или просто романа не струва. Дървена история, дървени герои, някакъв безвкусен компот от мафия, корумпирани политици имъжеството на инспектор Сам-срещу-всички. Друг е въпрос, че главния герой е тъп и наивен като обущарски гьон, а лошите са нещо средно между Делта Форс и Айнщайн. Полицаи и ппрокурори са убивани на улицата и на никой не му пука. Ясно, че всичко се развива на фона на мрачните мафиотски години в Италия, но хайде де, малко е прекалено дори за наивен човек като моя милост. Както и да е, романът ме измъчи, ама го прочетох. Чак да не повярва човек, че по него е направен толкова популярен сериал, който още се помни от майките и бащите ни.