What do you think?
Rate this book
Plumb
Capodoperă a scrierilor lui George Bacovia, apărută în 1916, Plumb rămâne după aproape un secol simbolul deznădejdii absolute. Omul nu mai are nicio speranţă. E răpus de neputinţă. În opera republicată există două planuri, unul rece, extern, ostil, apăsător ca un cavou, care-l împinge pe poet la stări de izolare şi renunţare, altul, inter, deprimant sufletesc, din lipsă de iubire. Simbolistica crudă personalizează opera sa. Prea mulţi poeţi au personificat până la el raiul în viaţa de toate zilele. Tehnica scrierilor sale rămâne unică în istoria literaturii române.
La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaşte treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoaşterea sa ca cel mai important poet simbolist român.
La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaşte treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoaşterea sa ca cel mai important poet simbolist român.
104 pages, Paperback
First published January 1, 1916
35 people are currently reading
1013 people want to read
About the author
George Bacovia
45 books135 followersGeorge Bacovia (the pen name of George Vasiliu; September 17 [O.S. September 4] 1881–May 22, 1957) was a Romanian symbolist poet.[1]
Bacovia was born in Bacău as the son of a merchant, Dimitrie Vasiliu, and Zoiţa Vasiliu (née Gheorghe Langa). He married Agatha Grigorescu in 1928, and then moved to Bucharest where he lived until his death.
Bacovia was born in Bacău as the son of a merchant, Dimitrie Vasiliu, and Zoiţa Vasiliu (née Gheorghe Langa). He married Agatha Grigorescu in 1928, and then moved to Bucharest where he lived until his death.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 91 reviews
April 17, 2013
"What did you think?"
N-am gandit, am murit.
N-am gandit, am murit.
May 22, 2018
Când am citit prima dată poezia "Plumb", nu volumul de față(din manualul de română prin liceu), mi s-a părut una dintre cele mai transfigurate şi transcedentale creații...afară de evidenta frumusețe morbidă. Bacovia merită un loc de cinste alături de Eminescu, Nichita, Blaga.
"Decor
Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar ...
Copacii albi, copacii negri.
În parc regretele plâng iar ...
Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular ...
Cu pene albe, pene negre ...
În parc fantomele apar ...
Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar ...
În parc ninsoarea cade rar ..."
"Decor
Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar ...
Copacii albi, copacii negri.
În parc regretele plâng iar ...
Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular ...
Cu pene albe, pene negre ...
În parc fantomele apar ...
Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar ...
În parc ninsoarea cade rar ..."
April 17, 2023
in my emo era
August 14, 2020
Bacovia e poetul pe care poporul roman nu il merita
September 3, 2021
Ador.
Here are three of these beauties:
𝗡𝗲𝗴𝗿𝘂
"Carbonizate flori, noian de negru...
Sicrie negre, arse, de metal,
Vestminte funerare de mangal,
Negru profund, noian de negru...
Vibrau scântei de vis... noian de negru,
Carbonizat, amorul fumega -
Parfum de pene arse, și ploua...
Negru, numai noian de negru..."
-------------------------------
𝗟𝗮𝗿𝗴𝗼
"Muzica sonoriza orice atom...
Dor de tine, și de altă lume,
Dor...
Plana:
Durere fără nume
Pe om...
Toți se gândeau la viața lor,
La dispariția lor.
Muzica sentimentaliza
Obositor, -
Dor de tine, și de altă lume,
Dor...
Muzica sonoriza orice atom."
-------------------------
𝗧𝗿𝗲𝗰 𝘇𝗶𝗹𝗲
"Curg zilele spre cimitir
Trist, una-câte-una,
Și destrămând al vieții fir
Se duc pe totdeauna.
Și-acolo, încet, molcomitor
Se-adună în suspine -
Cu-un dor de «mâine» sora lor,
Cu-un dor de mine."
-----------------------------
Here are three of these beauties:
𝗡𝗲𝗴𝗿𝘂
"Carbonizate flori, noian de negru...
Sicrie negre, arse, de metal,
Vestminte funerare de mangal,
Negru profund, noian de negru...
Vibrau scântei de vis... noian de negru,
Carbonizat, amorul fumega -
Parfum de pene arse, și ploua...
Negru, numai noian de negru..."
-------------------------------
𝗟𝗮𝗿𝗴𝗼
"Muzica sonoriza orice atom...
Dor de tine, și de altă lume,
Dor...
Plana:
Durere fără nume
Pe om...
Toți se gândeau la viața lor,
La dispariția lor.
Muzica sentimentaliza
Obositor, -
Dor de tine, și de altă lume,
Dor...
Muzica sonoriza orice atom."
-------------------------
𝗧𝗿𝗲𝗰 𝘇𝗶𝗹𝗲
"Curg zilele spre cimitir
Trist, una-câte-una,
Și destrămând al vieții fir
Se duc pe totdeauna.
Și-acolo, încet, molcomitor
Se-adună în suspine -
Cu-un dor de «mâine» sora lor,
Cu-un dor de mine."
-----------------------------
November 21, 2017
Bacovia is like Cioran to me, it goes well with depression, it gives you the feeling that you are not alone and someone shares those deep, dark thoughts.
Other than that, he is incredibly deep and has an amazing sense of atmosphere. See for yourselves!
Other than that, he is incredibly deep and has an amazing sense of atmosphere. See for yourselves!
April 4, 2021
Mai misto ca Eminescu
May 8, 2017
Poezii preferate:
"Muzica sonoriza orice atom...
Dor de tine, şi de altă lume,
Dor...
Plana:
Durere fără nume
Pe om...
Toţi se gândeau la viaţa lor,
La dispariţia lor.
Muzica sentimentaliza
Obositor, -
Dor de tine, şi de altă lume,
Dor...
Muzica sonoriza orice atom." - Largo (Plumb)
"Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vânt.
În tăcerea grea, gând şi animal
Frânt.
În odaie, trist sună lemnul mut:
Poc.
Umbre împrejur într-un gol, tăcut,
Loc.
În van peste foi, singur, un condei
Frec.
Lampa plânge… anii tăi, anii mei
Trec.
Să mă las pe pat, ochii să-i închid,
Pot.
În curând, încet va cădea în vid
Tot.
O, va fi cândva altfel natural,
Bis.
Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vis." - Monosilab de toamna (Plumb)
"Culori si fum de toamna, plâns de poet,
Apa e rece, frunzele ploua -
Vorbeste încet, paseste încet,
Ca totul cade cu o jale noua.
Vinul, si mierea, si grâul tot
Le-au strâns, pe graba, cine-a putut...
Tuse, si plânset visele scot,
Du-te, oriunde, frunza de lut...
Si-o pasarica în gradina brumata,
În linistea rece, a iarna-a facut -
Am stranutat pe o strada curata,
Frunzele toate înca n-au cazut.
A fost odata... va fi odata...
Nu spune zarea, dar spune omul -
Numai acuma e niciodata...
Adânc, prezentul, închide tomul...
Ma duc, tot acolo, în marea cladire,
E ora, de la care ramân închis -
O emotie... o amortire...
E toamna... mi-au dat de scris..." - Belsug (Cu voi...)
"Aici sunt eu
Un solitar,
Ce-a râs amar
Şi-a plâns mereu.
Cu-al meu aspect
Făcea să mor,
Căci tuturor
Păream suspect." - Epitaf (Cu voi...)
"Muzica sonoriza orice atom...
Dor de tine, şi de altă lume,
Dor...
Plana:
Durere fără nume
Pe om...
Toţi se gândeau la viaţa lor,
La dispariţia lor.
Muzica sentimentaliza
Obositor, -
Dor de tine, şi de altă lume,
Dor...
Muzica sonoriza orice atom." - Largo (Plumb)
"Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vânt.
În tăcerea grea, gând şi animal
Frânt.
În odaie, trist sună lemnul mut:
Poc.
Umbre împrejur într-un gol, tăcut,
Loc.
În van peste foi, singur, un condei
Frec.
Lampa plânge… anii tăi, anii mei
Trec.
Să mă las pe pat, ochii să-i închid,
Pot.
În curând, încet va cădea în vid
Tot.
O, va fi cândva altfel natural,
Bis.
Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vis." - Monosilab de toamna (Plumb)
"Culori si fum de toamna, plâns de poet,
Apa e rece, frunzele ploua -
Vorbeste încet, paseste încet,
Ca totul cade cu o jale noua.
Vinul, si mierea, si grâul tot
Le-au strâns, pe graba, cine-a putut...
Tuse, si plânset visele scot,
Du-te, oriunde, frunza de lut...
Si-o pasarica în gradina brumata,
În linistea rece, a iarna-a facut -
Am stranutat pe o strada curata,
Frunzele toate înca n-au cazut.
A fost odata... va fi odata...
Nu spune zarea, dar spune omul -
Numai acuma e niciodata...
Adânc, prezentul, închide tomul...
Ma duc, tot acolo, în marea cladire,
E ora, de la care ramân închis -
O emotie... o amortire...
E toamna... mi-au dat de scris..." - Belsug (Cu voi...)
"Aici sunt eu
Un solitar,
Ce-a râs amar
Şi-a plâns mereu.
Cu-al meu aspect
Făcea să mor,
Căci tuturor
Păream suspect." - Epitaf (Cu voi...)
January 19, 2012
Almost could say that I hate poetry, but Bacovia... he is more than a poet and his art is pure art with words.
January 26, 2022
Reading stuff for school is a pain in the ass
Wheres the smut🤨
Wheres the smut🤨
June 5, 2012
“... Ay, todos mis sentidos se enervaban fantásticamente
pero en lo lúgubre de la sala se reían sarcásticamente
Poe y Baudelaire y Rollinat” (George Bacovia).
A fines del siglo XX, "el fantasma del simbolismo recorría Europa": Baudelaire, Rimbaud, Verlaine y Mallarmé, entre otros, comenzaban en Francia la renovación de la poesía, estancada en normas estrictas y académicas. Por la utilización del verso libre y de símbolos (de ahí el nombre del movimiento, que toca a otras artes, como la pintura) la poesía pasa a manos de vagabundos, de bohemios y en cierta medida fugaces poetas, a decir de Guerin: "arrojados de exilio en exilio sin jamás tener morada segura", aquellos que eran capaces de explorar todos sus demonios, además de efectuar una ácida crítica a la sociedad de su tiempo.
A través de “un inmenso, largo y motivado desorden de todos los sentidos", Verlaine, Rimbaud, Mallarmé, Jules Laforgue, Tristán Corbière, entre otros, se apoderaban justamente de lo que era inasible, diferente, en palabras de Baudelaire : "arrojarme al fondo de un abismo ignorado, ¿qué importa cielo o infierno si puedo encontrar algo nuevo?". La protesta por la condición caída del hombre, la cualidad “iluminadora” de la poesía y la utilización de material onírico son ciertamente contribuciones del simbolisimo a corrientes futuras como el surrealismo.
El mito de los "poetas malditos" comenzó con la publicación en 1884 con una serie de biografías de poetas simbolistas efectuada por Paul Verlaine y desde ahí, jamás terminó. Aumentó con el conocimiento de la vida de poetas como Rimbaud, “enfant terrible” de la poesía simbolista, que escribió toda su obra durante sus primeros 20 años de vida.
Sin embargo, fuera de Francia existieron grandes poetas simbolistas que fueron injustamente olvidados. El idioma, que produjo la falta de traducciones al español de su obra y en general una ignorancia de la vida cultural de los países que no sean los de siempre (Inglaterra, Francia, Alemania y España) entre otros factores, han contribuido que un poeta destacado como George Bacovia, rumano (1885- 1957) sea prácticamente un desconocido.
De nombre George Vasiliu, fue por formación un simbolista, si bien en su época comenzaba la poesía rumana moderna. Estudió Leyes, pero jamás se recibió. Tuvo una vida muy dura, continuamente enfermo, lo que sin duda contribuyó a agriar su carácter y se vio reflejado en sus sombríos poemas. Lo que probablemente lo salvé del suicidio, fue casarse en 1928 con Agatha Grigorescu y ser transferido a Budapest donde ella trabajaba como profesora. La devoción de su mujer por él fue extraordinaria, escribiendo después de su muerte, una biografía sumamente detallada del poeta.
Su primer libro de poemas "Plomo" fue publicado en 1916 y fue premiado por el Ministerio de Arte rumano. Enseguida siguieron “Trozos de noche”, “Chispas Amarillas”, “Con Vosotros” y “Comedias de Verdad”. Su poesía usa muy pocos elementos (en eso recuerda a Laforgue), utilizando palabras clave que repite obsesivamente (metal, nieve, sangre, tristeza) lo que otorga a sus poemas una sonoridad rara, con un tono inusual que se va marcando cada vez más hasta terminar como un grito en el tímpano. La originalidad sombría que se concreta en su obra hace que la atmósfera particular que producen sus poemas sea llamada "bacoviana", en ella: "siempre llueve, las hojas caen, los cuervos vuelan por el aire sobre las calles y las procesiones fúnebres, los amantes enloquecen, los niños enferman, los cuerpos se descomponen y todo se vuelve sobre sí mismo, agoniza y muere".
Bacovia cantó siempre a la lluvia, al invierno, a los suburbios y a la muerte. Puede recordar un poco a Edgar Allan Poe, pero no podemos efectuar comparaciones tan a la ligera, la poesía de Bacovia es profundamente original, sonora y evocativa. Refleja la percepción de un hombre profundamente atormentado, pero capaz de encontrar una belleza calma en paisajes que para otros serían pesadillas. No resulta entonces accidental que su poema "Cansado" sea la expresión del deseo estético de su propia muerte, en mayo de 1957 mientras los ruiseñores cantaban en el árbol de su ventana y su esposa fiel sostenía su mano, Bacovia se deslizaba a visitar su propio y personal Invierno.
Cansado.
Amor mío, he venido otra vez...
pero ahora apenas me muevo
Abre el clavicordio y cántame
una canción de muerto.
Si me derrumbo sobre las alfombras
en el triste, callado salón
sigue tú cantando amor mío,
monótona, lentamente.
Plomo.
Reposaban profundamente los ataúdes de plomo
con sus flores de plomo, su funeral adorno
Estaba solo en la tumba y hacía viento
y crujían las coronas de plomo.
Dormía reclinado mi amor de plomo
entre flores de plomo y empecé a gritar
Estaba solo junto al muerto y hacía frío...
Y colgaban las alas de plomo.
pero en lo lúgubre de la sala se reían sarcásticamente
Poe y Baudelaire y Rollinat” (George Bacovia).
A fines del siglo XX, "el fantasma del simbolismo recorría Europa": Baudelaire, Rimbaud, Verlaine y Mallarmé, entre otros, comenzaban en Francia la renovación de la poesía, estancada en normas estrictas y académicas. Por la utilización del verso libre y de símbolos (de ahí el nombre del movimiento, que toca a otras artes, como la pintura) la poesía pasa a manos de vagabundos, de bohemios y en cierta medida fugaces poetas, a decir de Guerin: "arrojados de exilio en exilio sin jamás tener morada segura", aquellos que eran capaces de explorar todos sus demonios, además de efectuar una ácida crítica a la sociedad de su tiempo.
A través de “un inmenso, largo y motivado desorden de todos los sentidos", Verlaine, Rimbaud, Mallarmé, Jules Laforgue, Tristán Corbière, entre otros, se apoderaban justamente de lo que era inasible, diferente, en palabras de Baudelaire : "arrojarme al fondo de un abismo ignorado, ¿qué importa cielo o infierno si puedo encontrar algo nuevo?". La protesta por la condición caída del hombre, la cualidad “iluminadora” de la poesía y la utilización de material onírico son ciertamente contribuciones del simbolisimo a corrientes futuras como el surrealismo.
El mito de los "poetas malditos" comenzó con la publicación en 1884 con una serie de biografías de poetas simbolistas efectuada por Paul Verlaine y desde ahí, jamás terminó. Aumentó con el conocimiento de la vida de poetas como Rimbaud, “enfant terrible” de la poesía simbolista, que escribió toda su obra durante sus primeros 20 años de vida.
Sin embargo, fuera de Francia existieron grandes poetas simbolistas que fueron injustamente olvidados. El idioma, que produjo la falta de traducciones al español de su obra y en general una ignorancia de la vida cultural de los países que no sean los de siempre (Inglaterra, Francia, Alemania y España) entre otros factores, han contribuido que un poeta destacado como George Bacovia, rumano (1885- 1957) sea prácticamente un desconocido.
De nombre George Vasiliu, fue por formación un simbolista, si bien en su época comenzaba la poesía rumana moderna. Estudió Leyes, pero jamás se recibió. Tuvo una vida muy dura, continuamente enfermo, lo que sin duda contribuyó a agriar su carácter y se vio reflejado en sus sombríos poemas. Lo que probablemente lo salvé del suicidio, fue casarse en 1928 con Agatha Grigorescu y ser transferido a Budapest donde ella trabajaba como profesora. La devoción de su mujer por él fue extraordinaria, escribiendo después de su muerte, una biografía sumamente detallada del poeta.
Su primer libro de poemas "Plomo" fue publicado en 1916 y fue premiado por el Ministerio de Arte rumano. Enseguida siguieron “Trozos de noche”, “Chispas Amarillas”, “Con Vosotros” y “Comedias de Verdad”. Su poesía usa muy pocos elementos (en eso recuerda a Laforgue), utilizando palabras clave que repite obsesivamente (metal, nieve, sangre, tristeza) lo que otorga a sus poemas una sonoridad rara, con un tono inusual que se va marcando cada vez más hasta terminar como un grito en el tímpano. La originalidad sombría que se concreta en su obra hace que la atmósfera particular que producen sus poemas sea llamada "bacoviana", en ella: "siempre llueve, las hojas caen, los cuervos vuelan por el aire sobre las calles y las procesiones fúnebres, los amantes enloquecen, los niños enferman, los cuerpos se descomponen y todo se vuelve sobre sí mismo, agoniza y muere".
Bacovia cantó siempre a la lluvia, al invierno, a los suburbios y a la muerte. Puede recordar un poco a Edgar Allan Poe, pero no podemos efectuar comparaciones tan a la ligera, la poesía de Bacovia es profundamente original, sonora y evocativa. Refleja la percepción de un hombre profundamente atormentado, pero capaz de encontrar una belleza calma en paisajes que para otros serían pesadillas. No resulta entonces accidental que su poema "Cansado" sea la expresión del deseo estético de su propia muerte, en mayo de 1957 mientras los ruiseñores cantaban en el árbol de su ventana y su esposa fiel sostenía su mano, Bacovia se deslizaba a visitar su propio y personal Invierno.
Cansado.
Amor mío, he venido otra vez...
pero ahora apenas me muevo
Abre el clavicordio y cántame
una canción de muerto.
Si me derrumbo sobre las alfombras
en el triste, callado salón
sigue tú cantando amor mío,
monótona, lentamente.
Plomo.
Reposaban profundamente los ataúdes de plomo
con sus flores de plomo, su funeral adorno
Estaba solo en la tumba y hacía viento
y crujían las coronas de plomo.
Dormía reclinado mi amor de plomo
entre flores de plomo y empecé a gritar
Estaba solo junto al muerto y hacía frío...
Y colgaban las alas de plomo.
June 5, 2013
Nu cred să mai fi citit vreun alt volum de poezii care să-mi placă atât de mult, pe de-a-ntregul.
July 19, 2016
Deznădejde până în măduva oaselor
December 29, 2012
Best poetry ever..
May 1, 2014
My favourite poet from the Romanian literature.
August 16, 2014
Acromatopsie. De ea suferea Bacovia, totul are culoare și gust de plumb în ochii lui. Toamna în fiecare anotimp.
November 6, 2021
L-am descoperit pe Bacovia in clasa a 10a, desi am citit Plumb printr-a 9a. Mi-a placut atat de mult cand l-am studiat la scoala incat in vreo 3 zile sm citit cam tot ce era de citit din opera + documentat despre viata lui:)))
Are un loc aparte printre simbolisti, si pe buna dreptate. Poezia lui e de o sensibilitate si o tristete rara.
"De-as fi artist
Eu ti-as descri
A tale mandre gesturi,
Din al meu dor
Ar mai pieri
Cand te-as ceti
In versuri
Ca pictor,
Eu te-as picta,
Mi-ai fi icoana-n viata;
Din al meu dor
As mai uita
Cand te-as privi
In fata...
Ca muzicant,
Eu te-as sopti
Cu flaut,
Sau cu struna,
Din al meu dor
S-ar povesti
De tine-ntotdeauna."
Are un loc aparte printre simbolisti, si pe buna dreptate. Poezia lui e de o sensibilitate si o tristete rara.
"De-as fi artist
Eu ti-as descri
A tale mandre gesturi,
Din al meu dor
Ar mai pieri
Cand te-as ceti
In versuri
Ca pictor,
Eu te-as picta,
Mi-ai fi icoana-n viata;
Din al meu dor
As mai uita
Cand te-as privi
In fata...
Ca muzicant,
Eu te-as sopti
Cu flaut,
Sau cu struna,
Din al meu dor
S-ar povesti
De tine-ntotdeauna."
February 10, 2017
George Bacovia is not a pessimist, its a optimist that see everything via pessimism. What you can notice in Plumb Poems is a tragic monolog and the lack of hope.
July 25, 2020
merită mai mult
July 10, 2022
Bacovia will always have a special place in my heart <3
May 11, 2024
Eu rămân ce-am fost: — bacoviană
Glossă
Privește savant
Cu inima beată
De iubire
Natura-i statică.
Amorul renaște,
Cu focul de vară,
Cu diamante
De iarnă.
Metempsihoză,
Metamorfoză,
Și câte încă.
La revedere,
Sau la adio.
Privește savant.
Dacă nu-i
Cu cine vorbi,
Se scrie.
Glossă
Privește savant
Cu inima beată
De iubire
Natura-i statică.
Amorul renaște,
Cu focul de vară,
Cu diamante
De iarnă.
Metempsihoză,
Metamorfoză,
Și câte încă.
La revedere,
Sau la adio.
Privește savant.
Dacă nu-i
Cu cine vorbi,
Se scrie.
November 16, 2019
Mi se pare interesant cum intreaga creatie a unui poet major in literatura romana poate sa fie cuprinsa intr-un volum de 288 de pagini.
Plumb ramane volumul de baza si cel care il defineste pe Bacovia ca poet. Temele din Plumb apar si in volumele din urmatorii ani, dar diluate - Scantei galbene si Cu voi .
Cel mai slab volum mi s-a parut Comedii in fond , ca si cum poetul relua temele cunoscute, doar ca era refuzat de forma, plictisit de idee.
Stante burgheze mi s-a parut mult mai bun - aceleasi teme doar ca forma se adapteaza, este minimala si, de cele mai multe ori, lipsita de prozodie, ceea ce nu se intampla mereu in volumele anteriare - cel putin in Plumb prozodia clasica este respectata aproape cu sfintenie. Cred ca ultimul volum de poezie al lui Bacovia era inceputul pentru o noua etapa in creatia poetului - doar ca Bacovia moare.
Bacovia nu are versatilitatea lui Nichita Stanescu (nici aceeasi valoare), dar e un poet bun, inovator si o treapa importanta in dezvoltarea poeziei romanesti.
(Disclaimer: nu mai scriu de teme, ca le stim cu totii din liceu)
Plumb ramane volumul de baza si cel care il defineste pe Bacovia ca poet. Temele din Plumb apar si in volumele din urmatorii ani, dar diluate - Scantei galbene si Cu voi .
Cel mai slab volum mi s-a parut Comedii in fond , ca si cum poetul relua temele cunoscute, doar ca era refuzat de forma, plictisit de idee.
Stante burgheze mi s-a parut mult mai bun - aceleasi teme doar ca forma se adapteaza, este minimala si, de cele mai multe ori, lipsita de prozodie, ceea ce nu se intampla mereu in volumele anteriare - cel putin in Plumb prozodia clasica este respectata aproape cu sfintenie. Cred ca ultimul volum de poezie al lui Bacovia era inceputul pentru o noua etapa in creatia poetului - doar ca Bacovia moare.
Bacovia nu are versatilitatea lui Nichita Stanescu (nici aceeasi valoare), dar e un poet bun, inovator si o treapa importanta in dezvoltarea poeziei romanesti.
(Disclaimer: nu mai scriu de teme, ca le stim cu totii din liceu)
December 1, 2023
my thoughts during high school
April 24, 2023
Nevroză
Afară ninge prăpădind,
Iubita cântă la clavir, -
Și târgul stă întunecat,
De parca ninge-n cimitir.
Iubita cântă-un marș funebru,
Iar eu nedumerit mă mir:
De ce să cânte-un marș funebru...
Și ninge ca-ntr-un cimitir.
Ea plânge și-a căzut pe clape
Și geme greu ca în delir...
În dezacord clavirul moare,
Și ninge ca-ntr-un cimitir.
Și plâng și eu, și tremurând
Pe umeri pletele-i resfir...
Afară târgul stă pustiu,
Și ninge ca-ntr-un cimitir.
Afară ninge prăpădind,
Iubita cântă la clavir, -
Și târgul stă întunecat,
De parca ninge-n cimitir.
Iubita cântă-un marș funebru,
Iar eu nedumerit mă mir:
De ce să cânte-un marș funebru...
Și ninge ca-ntr-un cimitir.
Ea plânge și-a căzut pe clape
Și geme greu ca în delir...
În dezacord clavirul moare,
Și ninge ca-ntr-un cimitir.
Și plâng și eu, și tremurând
Pe umeri pletele-i resfir...
Afară târgul stă pustiu,
Și ninge ca-ntr-un cimitir.
November 9, 2023
Pentru că Bacovia forever autumn :)
November 12, 2023
nu stiu daca ma scoate din depresie sau ma baga si mai tare
November 5, 2024
Tot mai tăcut și singur
În lumea mea pustie -
Și tot mai mult m-apasă
O grea mizantropie.
Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine -
Aceeași nepăsare
De oameni și de tine.
Ego
În lumea mea pustie -
Și tot mai mult m-apasă
O grea mizantropie.
Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine -
Aceeași nepăsare
De oameni și de tine.
Ego
November 27, 2022
Mă întorc la Bacovia din când în când, nostalgică, mai ales toamna. Noiembrie pare să fie luna perfectă pentru a-l (re)citi. Mulți ani, mai ales în perioada liceului, când nu eram tocmai în cel mai bun loc din punct de vedere emoțional, Bacovia a fost poetul care mi-a cântat sufletul. Deși pesimist, de un sentimentalism sumbru, m-am agățat de el cu ghearele și mi-a adus alinare în perioadele de doliu.
Poate că e repetitiv. De-a lungul vieții, poeziile sale au fost marcate de propria boală și urmează un registru uneori monoton și monocolor. Pe alocuri este de un romantism naiv, alteori claustrofob, de o bogăție vizuală care mă absoarbe.
În curând, îmi va răsuna în urechi „Te uită cum ninge, Decembre...”, invitându-mă la meditații iernatice.
Poate că e repetitiv. De-a lungul vieții, poeziile sale au fost marcate de propria boală și urmează un registru uneori monoton și monocolor. Pe alocuri este de un romantism naiv, alteori claustrofob, de o bogăție vizuală care mă absoarbe.
În curând, îmi va răsuna în urechi „Te uită cum ninge, Decembre...”, invitându-mă la meditații iernatice.
April 11, 2024
“Havuzul din dosul palatului mort
Mai aruncă,mai plouă, mai plânge -
Și stropii căzând, în amurg, iau culori:
De sineală, de aur, de sânge.
Plutește un lanț de lebede albe,
Iar visul din parc în lac se răsfrânge -
Amurgul pe lebede pune culori:
De sineală, de aur, de sânge.
Uitate, statuiele albe privesc,
Albe visând c-un aer ce plânge -
Și lasă amurgul pe ele culori:
De sineală, de aur, de sânge.”
Mai aruncă,mai plouă, mai plânge -
Și stropii căzând, în amurg, iau culori:
De sineală, de aur, de sânge.
Plutește un lanț de lebede albe,
Iar visul din parc în lac se răsfrânge -
Amurgul pe lebede pune culori:
De sineală, de aur, de sânge.
Uitate, statuiele albe privesc,
Albe visând c-un aer ce plânge -
Și lasă amurgul pe ele culori:
De sineală, de aur, de sânge.”
March 27, 2022
sincer, am citit doar partea de poezie pentru bacalaureat, mi se pare stunning acest poet, astfel am descoperit-o pe soția sa, Agatha. amândoi, 2 genii literare regăsite, deși ea a rămas o poetă în umbră, făcând tot posibilul ca scrierile soțului său să fie publicate.
Displaying 1 - 30 of 91 reviews