Cum prinzi un criminal care se asigură că nu lasă nicio urmă? Toate victimele aveau vieți complet diferite… până când au murit la fel. Fără explicații. Fără vinovați. Singura legătură? Un nume pe care nimeni nu-l poate transforma în probă: Samuel Withers - hipnoterapeut. Pentru unii, el era salvarea. Pentru victime… a fost ultima conversație pe care au avut-o vreodată. Zaar este un thriller electrizant cu și despre hipnoză, vulnerabilitate și fuziunea dintre psihic și crimă, unde adevărul ambiguu te seduce, te sperie și te ține treaz până în ultimul cuvânt. Ai grijă cui îi dai controlul. Pentru că unele ședințe nu se termină niciodată.
Un thriller polițist, dar și psihologic, pentru că personajele se joacă cu mintea cititorului la fel cum se joacă unul cu mintea celuilalt. Deși, la un moment dat, ai impresia că știi despre ce e vorba și îți dă senzația că totul a fost prea simplu, nimic interesant sau palpitant, finalul îți dă totul peste cap. Oare am eu o problemă dacă spun că mi-a plăcut personajul negativ și că am adorat epilogul? 🤭
Dupa Clara si 12, pot sa spun ca Zaar este o lumina. Am fost in dubii daca sa o citesc sau nu, dar m-am lasat corupta, e pana la urma ceva ce m-a unit de niste fete minunate <3
Cartea este coerenta, are un inceput, are un final, are o directie si se vede ca de data asta a existat editor si corectura. Felicitari autoarei pentru asta, pentru ca textul este mult mai asezat fata de ce am citit anterior. M-am bucurat si ca nu mai vad numarul paginii pe fila cu ilustratie, wink wink, noroc cu sfaturile mele. Ilustratiile de la inceputul fiecarui capitol mi-au placut si ele.
Ca thriller, insa, tot nu m-a convins suficient. Este mult mai buna decat Clara si 12, dar asta nu inseamna ca mi s-a parut o carte buna in sine. Personajele nu prea m-au atins, nu am simtit mare lucru pentru ele, iar partea emotionala mi s-a parut destul de slaba. Povestea se citeste usor, are ritm mai bun, dar m-am si plictisit pe alocuri. Poate pentru ca m-am prins destul de devreme de identitatea Adriannei, dar si de criminal?! Oricum nu m-a deranjat asta atat de tare, orice e mai bine fata de twisturile incoerente din celelalte doua carti.
Au fost si cateva plot holes sau decizii care mi s-au parut trase de par. De exemplu, partea cu mandatul de perchezitie refuzat, desi existau mai multe victime legate clar de acelasi hipnoterapeut, mi s-a parut pusa acolo ca sa tina ancheta pe loc. Inteleg ca juridic trebuie sa existe o legatura concreta intre locul perchezitiei si probele cautate, dar in contextul cartii, cu atatea victime si acelasi tipar, mi s-a parut cam fortat. Partea cu hipnoterapia este interesanta ca idee de thriller, dar psihologic mi s-a parut foarte exagerata. Da, hipnoza poate lucra cu sugestii, anxietati, fobii, durere etc. Da, un miros poate declansa o stare, o amintire sau o reactie emotionala. Dar cartea duce totul spre zona de control mental, ca si cum poti programa un om sa devina criminal in serie si sa fie activat aproape mecanic. Asta nu prea mi-a placut ca abordare. Hipnoterapia reala nu inseamna ca iti pierzi vointa sau ca cineva te poate transforma intr-un robot care face orice i se spune. Din cate stiu, nu poti face sub hipnoza, nimic din ce nu vrei si poate asta trebuia abordat mai bine in carte, sa stim mai multe despre istoricul lui Samuel de exemplu. As fi acceptat mai usor ideea daca personajul avea deja impulsuri violente, o tulburare clara, o trauma exploatata, santaj, complicitate partial constienta sau ceva care sa faca acest plot-twist mai credibil. Mi-a placut si finalul deschis, dar din nou, e clar ca ideea continua si pare ca "victima" care e pusa sub hipnoza e o persoana care poate nu ar ucide astfel sau deloc in realitate.
Sincer, doua stele de la mine chiar e bine. Unele carti de la Freida au primit mai putin, deci se poate considera un mic succes.
Tin sa-mi multumesc si mie pentru analizele pe text facute la Clara si 12 (mai ales 12), pentru ca, uitandu-ma la diferenta de aici, imi place sa cred ca nu au fost chiar degeaba.
2.5 Zaar a fost o lectură decentă, dar care nu m-a convins pe deplin. Ideea este interesantă, iar povestea are suficient suspans cât să te facă să întorci paginile, însă am avut destule probleme cu modul în care au fost construite personajele. Multe dintre ele mi s-au părut mai degrabă funcționale pentru intrigă decât oameni reali, cu motivații și personalități bine conturate. Pe parcurs am observat și câteva formulări care m-au scos din poveste, inclusiv folosirea unor termeni care nu mi s-au părut potriviți în context. Sunt detalii mici, dar care se adună și afectează experiența de lectură. Am intuit destul de repede cine este criminalul, așa că partea de mister nu a avut impactul pe care îl așteptam. Totuși, trebuie să recunosc că finalul m-a surprins plăcut. Chiar dacă revelația principală nu m-a luat prin surprindere, modul în care autorul a ales să încheie povestea a fost mai bun decât mă așteptam. Per total, o carte care se citește ușor și care are câteva momente reușite, dar care, pentru mine, a rămas la nivelul unei lecturi bune de weekend, nu al unui thriller memorabil.
Nu a fost nici wow, dar nici cel mai rău. Pot să apreciez îmbunătățirile, de la tehnoredactare până la povestea care a fost decentă. Ideea de bază a fost terapia prin hipnoză. Au fost exagerate anumite aspecte, anume ca o persoană poate fi controlată 100% prin hipnoză. Recunosc că începutul nu a decurs destul de bine. Dialogurile mi se par încă trase de păr si nenaturale. Mi s-a părut că s-au făcut niște descrieri fără sens "m-am uitat la ceasul de pe mana stânga", "am băgat mâna în buzunarul drept al pantalonilor". Mai apoi, consider ca structurarea personajelor lasă de dorit, în sensul în care nu sunt credibile și pur și simplu mi se par puerile. Îl avem pe detectivul Nikolas, care este un alcolist și deprimat. Nu mi se pare că au fost folosite destul de multe aspecte tehnice în ceea ce privește câmpul acesta profesional al detectivilor, FBI etc. Personal, nu văd rostul acestui personaj în toată povestea, aproape as spune ca este de umplutură. Împreună cu partenerul său Connor, nu prea dă mai deloc de cap acestui criminal în serie, ci mai degrabă îmi reamintește a nu știu câta oara că vrea să pună mâna pe sticla de bourbon. Tot la capitolul personaje, îmi displace enorm când văd exprimarea, parafrazez "Eu sunt mai deștept decât el". Personajul Adrianna, din nou, este un paradox. Ba este surprinsă cu o mie de anxietăți, frici și emoții, ba mai apoi să se menționeze că este o mică sociopată și că ar fi capabilă sa facă lucruri cu sânge rece. Twist-ul a fost surprinzător, ceva la care nu m-aș fi gândit. Nici finalul nu a fost chiar rău, apreciez abordarea și ideea de continuitate.
Tocmai am terminat Zaar! Stiti cum se zice: Drop the mic? No asa zic eu acum: Drop the book baby! You nailed it! Mie mi-a placut mult! Sunt incepatoare in ale thrillerului insa cartea asta m-a facut sa stau cu mainile lipite de ea. Povestea foarte faina, coerenta, personaje putine dar fain conturate. Povestea curge lin si te trage cu totul in ea. Mi-a placut ca mi-a pis mintea la treaba si am trecut prin cateva scenarii posibile pana sa ajung la sfarsit. Si asta mi-a placut. Cat despre cum arata cartea fizic? Superrrrr. Print calitativ, o tehnoredactare de exceptie. Din coperta in coperta cartea asta iti spune ceva. Nu va dau spoilere, puneti mana si cititi! 😅
O carte care m-a ținut prinsă între paginile ei până la final, când am rămas câteva momente privind în gol. Mi-a plăcut foarte mult subiectul abordat și modul în care a fost scrisă această poveste. Are o structură fluidă, personaje intrigante și bine conturate, iar finalul m-a impresionat în mod deosebit.
Știți prea bine cât am lăudat “12” în iarnă și cât de mult mi-a plăcut, ei bine nu mă așteptam ca ZAAR să o depășească.
În primul rând, stilul de scriere este de o maturitate aparte, autoarea a redat povestea lin, integrând o mulțime de cunoștințe din sfera psihologiei (jumătate îmi intrau pe o ureche, după ieșeau pe cealaltă) care s-au jucat cu mintea cititorului. Acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri narative: a victimelor, hipnoterapeutului, detectivului. Totul pare evident la prima vedere și, la un moment dat, timp de 10 secunde, am ghicit criminalul. Totuși, acțiunea desfășurată m-a cuprins în hipnoză și tot am rămas șocată la final, mai ales când a venit vorba de acel trigger, era atât de evident, însă nu m-am prins.
În al doilea rând, cadrul acțiunii. AUTENTICITATE!! E prima oară când citesc o carte setată în mediul hipnozei, într-un cabinet al unui hipnoterapeut. În mintea mea mereu se făcea o legătură cu constrângerea la vampiri, ceea ce era funny mereu când îl vedeam pe Samuel în acțiune. :) Mi-a plăcut foarte mult plot-ul cărții, cu planurile narative și perspectivele diferite. S-a văzut documentarea amănunțită pe care a făcut-o autoarea și numai cuvinte de laudă am la adresa sa.
Per total, este un thriller autentic, plasat în lumea psihologică a hipnozei și cu un drum lung și întortocheat în aflarea criminalului. O recomand cu drag. 🖤
Am devorat Zaar de Ștef Năstase într-o singură zi, dintr-o singură suflare. Când încep un thriller psihologic, intru din primul minut în modul de „detectiv” și toată lumea devine suspectă. De obicei intuiesc rapid direcția, însă aici autorul a reușit să mă plimbe printr-un joc psihologic intens: am oscilat constant între personaje, iar când am suspectat adevăratul vinovat, am refuzat să cred, eram la modul „cum naiba, n-are cum!”. Elementele de psihoză, hipnoză și dinamica din cabinetul psihoterapeutului creează o atmosferă tensionată care te ține conectat pagină cu pagină. Stilul este fluid, accesibil și curat, presărat ici-colo cu nuanțe de limbaj care te fac să zăbovești puțin și să reflectezi. Singurul meu nod în gât rămâne finalul, mi-aș fi dorit să se așeze altfel lucrurile, dar poate tocmai acest gust lasă ușa deschisă pentru o continuare și mai intensă. Vizual, cartea arată impecabil, de la copertă până la paginare. O lectură captivantă, rapidă și bine închegată. Felicitări, Ștef!
It’s a 4,5* book. Murder mystery with a plot twist. Easy to read, nice characters. Pretty unusual: no indication of the location or time! Which is interesting 😍
Interesantă lectură , dar aș fi vrut mai mult. Ce mi-a plăcut: - povestea în sine - personajul negativ - cursivitatea scrierii - referințele - ultima frază 😁🤭 Ce mi-aș fi dorit: - mai mult despre trecutul personajelor și motivație/declansator - mai multă claritate în conturarea personajelor (în special Nikolas și Adrienne) - mai mult despre hipnoză ( singurul episod satisfăcător din acest punct de vedere fiind cel din cafenea) - MAI MULT în general 🤣 Nu știu dacă e de 4 ⭐️, dar de un cinstit 3,5⭐️ este.
Mi-au plăcut subiectul, personajele și despre final nici nu mai zic pentru că merită descoperit fără niciun indiciu.
Cel mai mult m-a intrigat perspectiva din care autoarea a ales să construiască povestea. Pentru mine, Zaar a fost o experiență de lectură nouă, fiindcă mă așteptam la acel „same old, same old” al thrillerelor: urmărești indiciile, formulezi teorii și încerci să ghicești criminalul înaintea polițistului., doar că aici presupusul criminal se află în fața ta încă de la început. Tu știi cine este, polițistul știe cine este, problema nu e să-i descoperi identitatea, ci să înțelegi cum poate fi prins un om despre care toată lumea știe că este vinovat, dar împotriva căruia nu există nicio probă.
Victimele au avut vieți complet diferite, însă au murit în același fel, iar singura legătură dintre ele este Samuel Withers, hipnoterapeutul cu care au purtat ultima conversație înainte de moarte. De aici, investigația se transformă într-un joc psihologic despre hipnoză, vulnerabilitate și control, iar tensiunea nu vine doar din pericol, ci mai ales din neputința de a demonstra ceea ce pare evident.
Mi-a plăcut foarte mult această răsturnare a formulei clasice. În loc să mă întreb obsesiv „Cine a făcut-o?”, m-am trezit întrebându-mă „Cum îl vor putea opri?”. Personal, nu am mai citit thrillere construite astfel, iar perspectiva aceasta a făcut ca Zaar să fie o lectură surprinzătoare și diferită pentru mine.
Iar finalul… despre final chiar nu spun nimic... poate doar atât: citiți până la ultimul cuvânt.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Foarte foarte bunaaa ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️ Personajele cred ca mi-au plăcut cel mai mult, au fost atât de bine conturate încât nici nu mă mai uitam la nume și știam cine “vorbește”. Plotul recunosc ca l-am ghicit de pe la pagina 40 ÎNSĂ am rămas curioasă si in dubii pana la final 🫣Mai ales motivul și cum se întâmplă lucrurile s-au îmbinat de minune. Eu de la Stef am mai citit Clara si sincer se simte evoluția - ușor ușor devine unul din autorii mei de thriller preferați 🤭 Recomand maxim pentru o lectură ușoară, care merge repede și care te va ține ‘hipnotizat’ până la final 😉
O carte care mi-a făcut o reală plăcere să o citesc. M-am simțit literalmente hipnotizată de poveste, de felul în care au fost conturate personajele și de modul în care se desfășura acțiunea. Primele 200 de pagini le-am citit fără să încerc să ghicesc ceva, fără teorii sau presupuneri. Pur și simplu m-am lăsat purtată de poveste și m-am bucurat de experiență la maximum. A fost o adevărată incursiune psihologică. După pagina 200 au început să apară și teoriile mele și ca să fiu sinceră, am reușit să intuiesc parțial direcția în care mergea povestea. Chiar și așa, lectura nu și-a pierdut farmecul. Se vede multă evoluția lui Ștef. Cartea pare scrisă cu mai multă maturitate, abordează subiecte contemporane și actuale, iar ideile autoarei continuă să mă surprindă. Am avut câteva mici aspecte care m-au deranjat pe parcurs, dar nimic suficient de important încât să-mi afecteze experiența. Per total, este o lectură captivantă, rapidă și foarte plăcută, pe care am devorat-o. 5 ✨️ pe deplin meritate.
Foarte bună. M-a surprins prin ritm, îmbinare fluidă a perspectivelor, personaje bine conturate și acțiune. Redactarea este impecabilă, iar atmosfera cărții este stranie și te menține permanent curios. Una dintre cele mai bune și antrenante cărți pe care le-am citit anul acesta. Un thriller pe care îl citești dintr-un foc, cu sufletul la gură. Felicitări, Ștef!!! ❤️
Un psihoterapeut si un criminal in serie. Care este vinovatul?
Un thriller alert. M.a tinut in priza investigatia celor doi politisti Nikolas si Connor. Mi.a placut rasturnarea de situatie din final. Eu sper ca va fi o continuare a acestui volum pentru ca a ramas oarecum deschis.
Cea mai bună carte a autoarei de până acum 👏🏼. Se vede evoluția de la Clara la 12 și acuma la Zaar. Începe direct în acțiune și chiar dacă mi-am dat seama de plot twist, acest aspect nu m-a împiedicat să apreciez povestea. Construcția personajelor a fost reușită, chiar dacă nu am avut atâtea detalii despre ei, a reușit să cuprindă complexitatea caracterelor. Gregory a fost preferatul meu sincer. Acțiunea e alertă, capitolele sunt scurte iar ilustrațiile superbe 🤌🏼.
Cu aceasta carte, Stef Nastase m-a castigat definitiv in fandomul ei! Este uimitor sa vad cat de mult a evoluat ca autoare fata de cealalta poveste pe care am citit-o de la ea.
Sa incepem cu aspectul cartii, care m-a lasat fara cuvinte! Tematica aleasa se potriveste perfect cu povestea, dar reuseste sa atraga cititorii si prin sentimentul subtil de neliniste si intriga pe care il provoaca aceasta coperta atunci cand o privesti. Daca imi spui ca ai citit o carte doar pentru ca ti-a placut coperta, eu nu te voi judeca niciodata, pentru ca fac si eu asta destul de des! 😅 Designul paginilor este un mare bonus. Am intors fiecare pagina cu placere, acesta fiind unul dintre detaliile care ma atrag intotdeauna la o carte. 📚💕
Modul de redactare si limbajul sunt la fel de bune cum ne-a obisnuit deja autoarea. In schimb, se observa o evolutie impresionanta in structura povestii. Totul este mult mai bine conturat, iar suspansul creste cu fiecare capitol, tinandu-te constant in priza. Cu cat inaintam mai mult in poveste, cu atat crestea si tensiunea. Finalul este dezvaluit mult mai bine cititorilor si are impactul pe care il astepti dupa o constructie atat de atenta. Se vede ca autoarea stapaneste mult mai bine acest gen de scriere si ca a organizat intreaga poveste astfel incat fiecare detaliu sa contribuie la experienta cititorului.
O felicit din suflet pentru aceasta capodopera si abia astept sa vad ce va mai scrie in continuare. ❤️
Un thriller psihologic jaw dropping. O scriitura așezată si matura. Cel mai bun roman scris de autoare pana acum. Impresionează prin construcția personajelor și analiza psihologică a acestora! Recomand. 6 stars
O lectură decentă, dar care nu m-a dat pe spate. Mă așteptam la mult mai mult. Într-adevăr se observa evoluția autoarei, cartea a fost mai bună decât celelalte. Este un thriller plat, liniar, nu am simțit ca s-a jucat cu mintea mea, totul mi s-a parut foarte clar cam pe la jumătatea cărții. Recomand pentru începători.
🔪 Un thriller care mi-a stârnit curiozitatea, dar nu mi-a dat fiori.
Deși este încadrată în genul thriller, pentru mine, Zaar a fost mai degrabă o poveste care m-a ținut curioasă decât una care să mă facă să simt cu adevărat tensiunea, frica sau emoția unui thriller autentic.
Avem parte de crime, de doi psihiatri, Samuel și Gregory, amândoi cu o legătură puternică cu hipnoza, și de o anchetă în care detectivii FBI încearcă să descopere adevărul din spatele celor doi. Recunosc că am vrut să aflu cine este criminalul și ce se ascunde, de fapt, în spatele lui Samuel și al lui Gregory. A existat acea curiozitate care m-a împins să întorc pagină după pagină, încercând să pun cap la cap indiciile.
Dar simt că acestei cărți i-a lipsit ceva esențial: emoția.
Mi-ar fi plăcut ca dialogurile să aibă mai multă intensitate, mai multă profunzime și să mă facă să simt tensiunea dintre personaje. Uneori, replicile mi s-au părut fade, lipsite de acea încărcătură care să mă apropie de poveste și de oamenii din ea.
Un alt aspect care mi-ar fi plăcut să fie explorat mai mult este hipnoza. Ni se vorbește despre ședințele de terapie și despre tehnicile folosite, însă eu nu am reușit să intru cu adevărat în starea personajelor. Mi-ar fi plăcut să simt atmosfera unei ședințe, să văd cum este indusă hipnoza, cum se schimbă percepția pacientului și cum ies la suprafață amintirile sau secretele ascunse. Cred că tocmai aici s-ar fi putut construi o mare parte din tensiunea psihologică a romanului.
Mi-a plăcut jocul dintre detectivi și cei doi psihiatri, această încercare de a descoperi cine spune adevărul și cine ascunde ceva. De asemenea, obsesia criminalului pentru semnele din naștere reprezintă un indiciu interesant, care contribuie la conturarea misterului.
Cartea se citește foarte repede, iar aici chiar nu am nimic de reproșat. Ritmul lecturii este unul accesibil, iar dorința de a afla identitatea criminalului te face să mergi mai departe.
Totuși, finalul m-a lăsat cu un sentiment de incompletitudine. Autorul moral al crimelor reușește să scape, iar povestea rămâne, într-o anumită măsură, suspendată. Înțeleg că un astfel de final poate fi intenționat, pentru a lăsa loc interpretărilor sau unei continuări, însă mi-aș fi dorit să simt că tensiunea acumulată pe parcurs duce undeva, că primesc măcar o parte din satisfacția descoperirii adevărului.
Ce mi-a lipsit cel mai mult? Frica. Neliniștea. Acea senzație că ceva nu este în regulă, că adevărul se află chiar în fața ta, dar nu reușești să-l vezi. Mi-a lipsit sentimentul acela de apăsare pe care îl caut într-un thriller psihologic și care mă face să mă gândesc la poveste chiar și după ce am închis cartea.
Per total, Zaar a fost o lectură rapidă, care mi-a stârnit curiozitatea și m-a făcut să vreau să aflu cine se află în spatele crimelor, dar care nu a reușit să-mi transmită intensitatea emoțională pe care o așteptam de la un thriller.
Nu spun că este o carte fără potențial. Dimpotrivă, ideea psihologiei, a hipnozei și a jocului dintre aparență și adevăr mi s-a părut interesantă. Doar că, pentru mine, povestea a rămas mai mult la nivelul informației decât al trăirii.
Este o carte care te face curioasă, dar nu neapărat te ține cu sufletul la gură.
Mi-a plăcut enorm atmosfera apăsătoare și ideea asta că victimele nu aveau aparent nimic în comun, până la felul în care au murit. Fără explicații. Fără vinovați. Iar în mijlocul tuturor suspiciunilor apare Samuel Withers, hipnoterapeutul pe care nimeni nu reușește să-l transforme într-o probă reală. Și de aici începe jocul.
"Fără dovezi, suspiciunea este doar zgomot."
Cartea merge mult pe fragilitatea psihicului, pe sugestie, pe cât de ușor poate fi manipulată mintea atunci când vulnerabilitatea întâlnește omul potrivit. Sau omul greșit. Mi s-a părut genul de thriller care nu se bazează doar pe crime, ci pe tensiunea constantă care te face să te îndoiești de tot și de toți. Eu personal am suspectat pe toată lumea, mi-am deschis notițele pe telefon și am început să fac o listă cu toate personajele, să scriu caracteristici, idei și potențiale scenarii. Nu pot să spun că am intuit corect finalul. Am avut teorii, am schimbat suspecți în mintea mea de câteva ori, dar finalul chiar m-a surprins. Iar după ultima pagină rămâi puțin pe gânduri, ceea ce pentru mine e semnul unui thriller reușit.
Zaar nu e doar despre un criminal. E despre control, memorie, frică și despre cât de ușor poate adevărul să devină ceva ambiguu și periculos.
Un thriller psihologic la persoana I pe care nu îl poți lăsa din mână.
Pornind de la ideea de hipnoză, pe care personal o găsesc înfiorătoare, continuând cu detalii care rămân în minte mult după citire, întorsături de situație și personaje complexe, și oprindu-ne la finalul deschis, Zaar este un roman pe care îl citești cu drag, dintr-o suflare, și care te lasă cu suspiciuni.
Ștef reușește, prin intrigă, prin descrierea personajelor și a acțiunilor lor, prin detaliile pe care le oferă scenelor, precum și prin conceptele psihologice dezvoltate, să surprindă și să sperie deopotrivă.
La o lectură secundară, cititorul poate observa un nou set de detalii care să-i confirme identitatea criminalului relevată la final. Personal, la prima citire, am concluzionat greșit, ceea ce mi-a intensificat plăcerea resimțită pe parcursul lecturii.
Dpdv strict subiectiv, scrierea la persoana I nu a schimbat cu nimic impresia asupra acțiunii, nu mi-a provocat sentimente sau reacții mai intense decât ar fi făcut-o persoana I. Romanul este, totuși, scris foarte bine, pentru persoana I. Mult superior altor genuri scrise astfel.
„ZAAR” de Ștef Năstase este o carte misterioasă și captivantă, care reușește să atragă atenția încă de la început. Povestea are o atmosferă întunecată, plină de suspans și întrebări, iar cititorul este introdus treptat într-o lume în care nimic nu pare să fie întâmplător.
Unul dintre aspectele interesante ale cărții este modul în care sunt construite personajele. Personajul principal trece prin situații care îl pun în fața unor alegeri și mistere greu de înțeles. Acesta este conturat ca un personaj interesant, ale cărui acțiuni și decizii contribuie la dezvoltarea poveștii.
Și celelalte personaje au un rol important în desfășurarea acțiunii. Fiecare pare să ascundă ceva și are propriile motive, frici și secrete. Tocmai acest lucru face ca relațiile dintre personaje să fie interesante și contribuie la menținerea misterului. Cititorul ajunge să se întrebe în permanență în cine poate avea încredere și ce intenții au, de fapt, personajele.
Atmosfera creată de autor este una dintre cele mai interesante părți ale cărții. „ZAAR” combină misterul, tensiunea și momentele care îi fac pe cititori să își pună întrebări și să își dorească să afle ce urmează. Autorul nu oferă toate răspunsurile imediat, iar acest lucru menține suspansul pe parcursul lecturii.
Cartea este potrivită pentru cititorii cărora le plac poveștile misterioase, cu personaje interesante și o atmosferă aparte. Prin modul în care sunt descrise personajele și prin misterele care apar de-a lungul poveștii, „ZAAR” reușește să ofere o experiență captivantă.
“Zaar” este prima carte pe care o citesc de la autoarea Stef Năstase. Mi-a plăcut foarte mult acesta carte, subiectul abordat, evoluția personajelor, răsturnarea de situații. Finalul a fost cireașa de pe tort. Aștept cu nerăbdare continuarea, un volum 2. Cu siguranță ca voi mai citi și alte romane. Plănuiesc să citesc “12” și “Clara”. Felicitări autoarei pentru munca depusă.
Nu ma asteptam la un asemenea final. Din punctul meu de vedere este foarte buna povestea. Daca vreti altceva de la un thirller, va recomand aceasta carte.