"Ființa din oglindă. Povestea unui caz real", Ulla Fröhling
"Foame și plăcere, groază și satisfacție - toate în succesiune rapidă. Lumină și întuneric, cald și aspru, și moale, fierbinte și rece..."
E genul de carte ce te lasă fără cuvinte. Spuneam, nu demult, că nu am mai dat de nicio carte care să m-atingă. Iată, a venit vremea. Și a fost fix ca un pumn în plex.
"Aceasta este istoria unei femei: Angela Lenz." - una dintre supraviețuitoarele violenței extreme a anilor '60-' 70 (Germania).
Tulburarea disociativă a identității este una dintre tulburările psihice extrem de serioase, și asta am învățat-o după lecturarea cărții "Mințile lui Billy Milligan" a lui Daniel Keyes.
Personajul Angela împrumută extreme ale comportamentului conflictual uman, chinuri existențiale, secrete și mistere. În mintea ei se naște o adevărată dramă pornită de la traumele severe, abuzul și neglijența din copilărie. Acestea, însă, sunt doar cauzele majore ale comportamentului anormal și ale alter-ego-urilor dobândite conștient sau mai puțin conștient.
O fetiță aflată în centrul incestului, violului, torturii, crimei, traficului de droguri, șocurilor electrice, sacrificiilor umane și animale și canibalismului în cultele și ritualurile satanice se disociază în peste o sută de personalități, aproximativ cincizeci dintre ele fiind descrise în carte (un sistem de autoconservare a sufletului, o reacție a stresului post-traumatic). Asta începând din primele luni de viață. Vinovat? Familia. Gisela Bahr, mama care o urăște pentru simplul fapt că s-a născut fetiță și Werner Bahr, tatăl, un director de bancă "ușor de șantajat, cu o conștiință de sine distrusă", o abuzează sexual, fizic și psihic.
"Personalitățile Angelei i se înfățișau uneori Ninei ca un lanț uman trist și mut. Ființe care una după alta, gârbovite, resemnate și lipsite de speranță mărșăluiau în infern."
Personalități ale Angelei descrise în carte - Stefanie, Sarah, Traute, Lena, Magda, Moira, Herold, Rita, Miranda, Jimmy, Chris, Nicki, Susi, Carola, Kathe, Robbi, Dina, Hasso, Conny, Tamara, Mona, Manuela, Heiko, Romy, Thomas, Sigurd, Martha, Frieda, Delta, sora Josefa, Luna, Kathy, Jule, Tara, Paddy, Endora, Dora, Medea, Magdalena, Rahel, Tessa, Emma, Diana, Merlin, Dea, Saturia, Daniel - copii, femei și bărbați.
"Este posibil ca un om să aibă amintiri atât de timpurii? Poate un copil cu vârsta de-abia trei ani să facă observații atât de precise și să rețină exact cuvintele? Și pe de altă parte, este posibil ca un adult să facă așa ceva? Să tortureze un copil de trei ani cu șocuri electrice? Să îl hipnotizeze? Să îl disocieze intenționat? Pot fi oamenii disociați intenționat?"
Ați spune că e de necrezut ceea ce tocmai am descris (bineînțeles că este și de neacceptat așa ceva), însă conform explicațiilor și abordărilor pseudoștiințifice & logice ale terapeutelor Nina și Elisabeth, dar și ale studiilor altor terapeuți privind teoria amintirilor suprimate tind să nu fiu atât de sceptică în ceea ce privește veridicitatea cazului. Au fost patru ani de cercetări bazate pe scrisori, fotografii, documente, rapoarte medicale, radiografii și articole de presă și mulți alții de terapie individuală și hipnoză.
Privesc această carte ca pe un raport terapeutic (cel mult jurnalistic), izvor de circumstanțe și indicii izbitor și grăitor. O carte care te șochează și te face să te simți neputincios. Și, în același timp, o carte incredibil de sensibilă și factuală.
Mi-ar fi plăcut să se păstreze titlul original "Vater unser in der Hölle. Ein Tatsachenbericht" (tatăl nostru în iad) fiind mult mai sugestiv. Iar trimiterile către notele explicative ar fi fost mai la îndemână în subsolul paginii decât la sfârșitul cărții.