Noul ghid al nesimţitului

by Radu Paraschivescu

Au trecut douăzeci de ani nu doar din viaţa muschetarilor lui Dumas, ci şi din cea a nesimţitului român. Timpul scurs între Ghidul din 2006 şi cel de astăzi poate fi rezumat într-o spusă a unui politruc de pe vremuri: „Situaţia s-a ameliorat din ce în ce mai rău“. Formele nesimţirii s-au diversificat, canalele împrăştierii ei în spaţiul public sunt mai multe ca altădată. Au apărut reţelele sociale, s-a consolidat atacul la persoană, s-a înteţit viforul şovin şi xenofob. Plăcerea de-a insulta şi de-a mânji e la aceleaşi cote ca acum două decenii, semn că „România educată“ a fost şi rămâne un slogan fără acoperire.

Cartea de faţă e un (nou) tur ghidat al nesimţirii, care conţine o serie de probe ale virtuozităţii în domeniu. Uneori pitorescul se îneacă în abjecţie, alteori râsul îngheaţă pe buze. Radu Paraschivescu îşi plimbă cititorii prin câteva zone şi spaţii din care bunele maniere au fost evacuate şi unde domneşte mârlănia. În politică şi în fotbal, în sala de spectacole şi în studioul de televiziune, în metrou sau pe stradă, nesimţirea nu e doar un colorant vremelnic. Zgomotoasă şi agresivă, ea vorbeşte despre o lume în care înjurătura dizolvă argumentul, iar paharul cu apă aruncat în figură ţine loc de răspuns la întrebare.

Noul ghid al nesimţitului e cronica unei vieţi punctate de răcnete, scandări obscene, găselniţe rasiste, gesturi revoltătoare şi dispreţ.

Genres: Romanian Literature

248 pages, Paperback

Published June 3, 2026

About the author

Radu Paraschivescu was born in 1960 in Bucharest, and grew up in Lugoj (Timiş), where he suffered a severe regime on home made chocolate, sugar candy and Doboş cake; he was accustomed to the idea that life is sweet and must be greedily crunched.

He is a translator and co-author of two reference works in the sports literature (Larousse Encyclopedia of footbal and Athens Olympic Games in Athens: 1896-2004). He translated nearly sixty books of English, American, Canadian and French authors.

He published two novels (Efemeriada şi Balul fantomelor), a volume of stories about Bucharest (Bazar bizar) and one essay about dishonesty in sports (Fanionul roșu - 2005), for which he received the "Ioan Chirilă" National Award for best sports book of the year.

He also wrote:
Mi-e rău la cap, mă doare mintea - 2007
Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti - 2006
Ghidul nesimţitului - 2006
Dintre sute de clişee - 2009

Reviews

[Irina Baciu · Rating 4 out of 5]

Cartea pornește destul de greoi, însă apoi începe să rostogolească cu grație și aplomb bulgărele nesimțirii pe parcursul ultimilor douazeci de ani, așa cum doar Radu Paraschivescu știe să o facă. Parte din aceste întâmplări le-am auzit și la podcastul său “Vorbitorincii” pe care îl recomand de fiecare dată cu căldură, însă cred că în contextul unei cărți dedicate nesimțitului capătă valențe nebănuite.
“Vreau să am metroul meu” cred ca vorbește despre fiecare dintre noi atunci când nu mai poate duce atâta nesimțire în jur și simte nevoia să se izoleze.
Cum va arăta nesimțirea peste alți douăzeci de ani?
Nu știm sau nu vrem să știm, bulgărele continuă să se rostogolească.

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

„Poate că mă înșel, dar am din ce în ce mai des sentimentul că impostura e la rândul ei o formă aparte a nesimțirii.”

După 20 de ani de la prima ediție a Ghidului nesimțitului, se cerea o ediție revizuită sau chiar una nouă, iar Radu Paraschivescu a ales cea de-a doua variantă pentru că nesimțirea, impostura, plagiatul, înjuratul, lipsa de respect au căpătat noi și noi valențe, noi și noi exemple care se cereau a fi puse în pagină. Dacă ediția de atunci conținea un decalog al nesimțirii, precum și o mulțime de exemple din apropierea casei - de la grătaragiul din parcarea blocului la nesimțitul din transportul în comun, de la nespuțitul călător la cel care aruncă gunoaie peste tot, atât pe plajă, cât și pe iarba (care ar trebui să fie) impecabilă din parc -, dar cumva fără să le spună direct pe nume acestora, acum Radu Paraschivescu are, la fel, exemple cu nemiluita, dar personajele sunt identificate și, din păcate, sunt printre noi, sunt din ce în ce mai mulți. Un exemplu: în 2006, rețelele sociale nu erau atât de importante, cum nici telefoanele nu erau așa de „inteligente”, așa că nesimțitul de atunci se mărginea să vorbească tare la telefon în tramvai, iar atunci când nu avea interlocutor, asculta tonuri de apel cu volumul la maxim; 20 de ani mai târziu, lucrurile s-au schimbat, iar în tramvaie sau trenuri, se discută live cu sonorul la maxim la telefon, iar în pauzele dintre aceste discuții se comentează aprig, cu injurii și măscări, pe Facebook sau Instagram, fără nicio legătură cu subiectul și nici cu buna cuviință. Și câte și câte exemple mai sunt aici!
Din păcate, nesimțiții nu vor citi nici acest volum, nici măcar micile mele impresii, dar tot există o datorie a oamenilor responsabili, aceea de a atrage atenția nesimțiților asupra nesimțirii și de a spera că vor apărea cumva și schimbări ale mentalității concetățenilor noștri.

[Bongobongo · Rating 4 out of 5]

Varianta originală a Ghidului m-a frustrat de la pagină la pagină, moti pentru care nu am reușit să termin volumul. Această continuare mută discuția de la indivizii de lângă noi și de la nesimțirea cotidiană la nesimțiți și nesimțire de nivel superior, în politică, în cultură, în sport etc. E o nesimțire mai digerabilă, întrucât am înțeles demult că specimenelor descrise în această carte nu li se pot pretinde calități precum decență sau modestie.

Sunt și momente când cred că Radu Paraschivescu a exagerat cu judecata, în special cazul influenceriței care a comentat un meci de fotbal. S-ar fi cuvenit, în opinia mea, o abordare mai puțin ironică, mai cu tact, care ar fi evitat reacțiile penibile venind din ambele direcții. Din fericire, povestea are un final fericit, și, cum se știe, all's well that ends well.

Paraschivescu subliniază foarte bine faptul că nesimțirea și impostura au atins cotele actuale fiindcă noi le-am permis acest lucru. Întrebarea rămâne: cum putem eradica nesimțirea? Sau nu ne rămâne de făcut nimic altceva decât s-o ironizăm?

[Radu Damian · Rating 4 out of 5]

Mi-au plăcut incursiunile lui Radu Paraschivescu în diverse culoare ale nesimțirii. Pe unele am mai circulat și eu, iar altele mi s-au părut cel puțin interesante.
Chiar și așa, în anumite exemple invocate de autor, există riscul de a cădea în eufemism, dacă cataloghezi comportamentele produse ca fiind nesimțite.

Ridică cel puțin câteva semne de întrebare modul cum operează oamenii din diverse domenii, fie ei politicieni, fotbaliști sau influenceri.
Lumea la noi în România pare să fie casa în care nesimțirea și-a găsit loc călduț de ceva timp (vezi Ghidul nesimțitului de același Radu Paraschivescu din 2006), doar că în prezent nesimțirea se lăfăie, își extinde membrele, fiind avântată de social media sau alte noi instrumente.

[Selena Stan · Rating 3 out of 5]

Am asteptat cartea cu nerabdare, ceea ce probabil a contribuit la sub-clasarea realitatii de asteptari.

Stilul este placut in general, ironia fina, dar exemplele sunt - in multe cazuri - fie reluari ale unor portrete anterioare realizate de acelasi autor in alte scrieri, fie exemple vechi de acum 10-20 ani. Sigur, se poate spune ca personajul "Funar" e etern demn (sau demn etern? 😁) sa fie mentionat in ghidul nesimtitului. Totusi, avand atati urmasi de seama in politica actuala am asteptat (si as fi apreciat) o analiza a clasei politice generatia 2024-2026.

Totodata, cartea pare o adunare de povesti independente cu grade foarte diferite de "nesimtire" - alaturarea in aceeasi carte a exemplului nesimtitului care transmite sms-uri in timpul unei piese de teatru cu cinismul macabru al coruptului Piedone si cu dictatura "in unanimitate" a lui Burleanu imi pare neinspirata si confuzanta.

[Cornel Diaconu · Rating 4 out of 5]

Noul ghid al lui Radu Paraschivescu este o noua culegere, plina de amaraciune, de dovezi ale felului din ce in ce mai pregnant, mai vizibil, de comportament ale (din ce in ce mai multi) concetateni (romani, dar nu numai).
Ce mi-a placut mai putin este referirea cam prea generala la unii ... nesimtiti; de ex. capitolul despre halul abject in care se comporta prea multi spectatori pe statioane - in special, dar si la exemplele de "tusenism" la concerte/spectacole ale unor personaje. Parca mi-a placut mai mult felul mai punctual in care am parcurs primul ghid, chiar daca aici multi vinovati de nesimtire sunt numiti efectiv.

Nu mai stiu daca in podcasturile, discutiile "youtube-izate" despre aceasta carte, autorul a precizat sau nu asta, dar eu am identificat cel putin un text care fusese publicat online in trecut: de ex. la pag.98, (sub)capitolul intitulat "Te vindeca de-ti merge Fulga" l-am identificat publcat pe site-ul digit24.ro - si o fi coincidenta, sau n-o fi ? data publicarii a fost 1 aprilie 2017 !

[Oana Lungu · Rating 4 out of 5]

Au trecut 20 de ani de la primul ghid al nesimțitului, iar cel de față este unul foarte diferit, la un alt nivel. Și chiar și nesimțirea a urcat o treaptă (sau mai multe), de la nesimțitul "de rând" la cel "de elită". Ca persoană cu bun simț, este destul de dificil și frustrant să trăiești într-o societate/țară/lume dominată de oameni care nu știu/nu vor să înțeleagă ce înseamnă spațiu personal, viața într-o comunitate și faptul că nu doar ei au dreptul de a trăi după bunul plac. Acum că social media propagă nesimțirea și mai repede, pe scară mai largă, lupta împotriva acesteia este chiar mai grea și mai frustrantă. Poate că tot ce pot face oamenii cu bun simț este să nu se lase copleșiți de proasta creștere și intențiile rele ale celor nesimțiți și să citească acest nou ghid.

[Mihai Vintilă · Rating 3 out of 5]

După 20 de ani, nesimțirea este tot acolo, ba parcă a mai crescut cumva. Din păcate pentru cititori Radu Paraschivescu de acum nu mai este cel de atunci. Scrisul său s-a bolovănit, ideile nu mai sunt atât de proaspete. Multe reluări, multe autocitări și auto-interogări din cărți deja publicate. De multe ori nu este decât un aglutinator din propriile fraze. Pentru mine este o mare dezamăgire.

[Raluca N. · Rating 5 out of 5]

Minunată! Radu Paraschivescu e un vrăjitor al scrisului, se joacă șugubăț cu cuvintele, e genial fără a ne da impresia că stă în vreun turn de fildeș, coboară pe stadion și ne livrează niște flash-uri senzaționale, e tot ce trebuie și chiar mai mult. Și chiar merită un metrou al lui!