What do you think?
Rate this book
INNER SANCTUM
INNER SANCTUM este un joc de reflectări, de reflecții à rebours și de magnificări pe muchie de cuțit, tragic ca orice sfidare. Cu exactitate cinematică, Livia Ștefan demantelează imperativul social, sentimentalismul, egoul și biografia manufacturate dinspre afară înspre înăuntru. Rezultă, la capătul unei dure și neliniștitoare autoscopii, o dare de seamă distopică asupra unui corp monstruos. Și cine nu e cu totul mesmerizat de el? Și cine nu înțelege că este, de fapt, al lui? Și cine nu vede că acel corp care cade, decade, recade în lume este conectat, perfid și crud, la o infernală, seducătoare aparatură, iar ea îl silește, ca-ntr-o celebră imagine, să rămână cu ochii deschiși, o complicată mașinărie care pune laolaltă muzică, poezie, convulsiile din noaptea întunecată a sufletului, pe ceilalți — cu absurdul, grația, vinovăția lor? Și cine nu știe că aceasta este tocmai funcția celei mai precise dintre artele autodafeului — care este poezia: să nu lase pleoapa să cadă până nu arde totul?
Rita Chirian
Direct din poezia damnată, din bolgia suicidară în care cuvintele sunt simultan țepi & sânge (& mângâiere secretă), de acolo vine acum poezia Liviei Ștefan. La Ville tentaculaire a lui Verhaeren & Eliot a devenit pentru ea „tentaculara corporație din creier”, puterea absolută împotriva căreia numai armele absolute mai pot lupta — iar armele absolute sunt cuvintele. A căror forță Livia o conjură de peste tot: din arta altora (de la Commedia lui Dante la Lacrimosa lui Mozart), din propriul corp & propriul creier (care pentru ea tot din materia organică a cuvintelor sunt compuse). Încât, atunci când o citești, știi că fiecare cuvânt e acoperit de vieți întregi.
Radu Vancu
Rita Chirian
Direct din poezia damnată, din bolgia suicidară în care cuvintele sunt simultan țepi & sânge (& mângâiere secretă), de acolo vine acum poezia Liviei Ștefan. La Ville tentaculaire a lui Verhaeren & Eliot a devenit pentru ea „tentaculara corporație din creier”, puterea absolută împotriva căreia numai armele absolute mai pot lupta — iar armele absolute sunt cuvintele. A căror forță Livia o conjură de peste tot: din arta altora (de la Commedia lui Dante la Lacrimosa lui Mozart), din propriul corp & propriul creier (care pentru ea tot din materia organică a cuvintelor sunt compuse). Încât, atunci când o citești, știi că fiecare cuvânt e acoperit de vieți întregi.
Radu Vancu
134 pages, Paperback
Published June 1, 2026
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 3 of 3 reviews
July 8, 2026
Vreau să o recitesc.
July 14, 2026
Poems like a torment
Read and share so others can see the beauty of these poems
Read and share so others can see the beauty of these poems
June 21, 2026
Mereu am crezut că poezia cu adevărat bună, fenomenală poate fi recunoscută de oricine, oricând, oriunde, indiferent de cât de habarnist ești în zona asta.
Una dintre cele mai hardcore poete pe care le-am citit vreodată, Livia Ștefan vina după 7 ani de pauză cu acest „Inner Sanctum”, probabil cel mai hardcore volum al ei so far, care te lasă cu sentimentul că și dacă ai fi la plajă pe suprafața soarelui, versurile astea tot or să-ți dea fiori reci pe spinare.
Fiecare pagină, fiecare vers vine cu ceva nou față de anteriorul, e o lume care se adâncește încontinuu, orice detaliu poate fi aprofundat la nesfârșit. Livia jupuiește tot animalul ăsta de piele, să-ți arate carnea și venele de dedesubt, e un adevărat festin păgân și sinistru.
N-am mai rupt așa o carte de când am citit-o pe Cătălina Matei.
I love it.
Mega recomand.
Una dintre cele mai hardcore poete pe care le-am citit vreodată, Livia Ștefan vina după 7 ani de pauză cu acest „Inner Sanctum”, probabil cel mai hardcore volum al ei so far, care te lasă cu sentimentul că și dacă ai fi la plajă pe suprafața soarelui, versurile astea tot or să-ți dea fiori reci pe spinare.
Fiecare pagină, fiecare vers vine cu ceva nou față de anteriorul, e o lume care se adâncește încontinuu, orice detaliu poate fi aprofundat la nesfârșit. Livia jupuiește tot animalul ăsta de piele, să-ți arate carnea și venele de dedesubt, e un adevărat festin păgân și sinistru.
N-am mai rupt așa o carte de când am citit-o pe Cătălina Matei.
I love it.
Mega recomand.
Displaying 1 - 3 of 3 reviews