Intr-un bloc de pe strada Sfantul Raimond din Bucuresti se intampla lucruri ciudate. O explozie declanseaza cosmarul... intr-o zi de vineri, de la sfarsitul lunii iunie. Lucrurile o iau razna si raul se instaleaza undeva in tenebrele din subsolurile nevazute. Cele mai cumplite spaime ale locuitorilor din acea zona se transforma in realitate in fiecare zi de vineri. Iar raul se insinueaza pretutindeni. Lupta se da in alt plan, iar din negurile istoriei forta binelui incearca sa-si faca loc. Cu multa vreme in urma, in acest spatiu a fost un schit... Cum poti sa te lupti cu cea mai mare dintre fricile tale?
Scriitor, publicist și traducător român de science fiction și fantasy. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Societății Române de Science Fiction și Fantasy. A debutat în 1993 în revista Quasar cu povestirea Fața nevăzută a planetei Marte. In 1999 a debutat editorial (în volum) cu romanul Trip-Tic publicat la editura Dacia.
Care este lucrul ce te înspăimântă cel mai mult, gândul care îți macină cugetul și îți îneacă sufletul în teamă? Ei bine...
Vineri noaptea. Cele mai groaznice și tăinuite spaime ale locuitorilor unui bloc din Strada Raimond prind viață și se strecoară în realitate. In urma unei explozii inexplicabile, Răul este eliberat în lumea fizică și începe să le joace feste oamenilor, hrănindu-se cu spaimele lor cele mai cumplite - Securitatea, antisemitismul, naziștii, singurătatea etc. . Dar cum te poți lupta când dușmanul își are rădăcinile în propria ta minte și sfidează orice reguli?
Intriga întregii povești mi s-a părut chiar atrăgătoare, iar Liviu Radu a dozat magistral amplificarea treptată a tensiunii, învăluindu-te pas cu pas în universul obscur al spaimelor, temerilor fiecărui personaj. Dar dacă tot am ajuns la personaje... vai... tare multe au mai fost, atât de multe și uneori inutile că i-au zburat o steluță. Un alt aspect interesant e împletirea unor legende românești în ansamblul romanului, adierea de mitologie m-a încântat mereu.
Oricum, a fost o primă întâlnire destul de reușită, unele pagini mi-au amintit de S. King; să vedem ce aduce viitorul.
Dupa o explozie, aparent, intamplatoare, locatarii unui bloc din Bucuresti se trezesc bantuiti de cele mai negre cosmaruri. La propriu.
De altfel, si punctul culminant al volumului este foarte atent construit prin inlantuirea unei serii de idei apartinand unor mituri romanesti stravechi. Mituri de efect, ce se pliaza foarte bine profilului volumului.
Desi aceste lucruri ar multumi orice fan de suspans si horror, am simtit ca volumul ar fi fost mai interesant ca o nuveleta sau o povestire de o intindere mai mare, si nu ca un paperback de aproape 300 de pagini.
Si sa vedem de ce.
In blocul cu pricina sunt nu mai putin de douazeci si patru de familiii, enumerate la inceputul volumul. Nu am stat sa verific daca sunt luate toate in colimator, insa (e sigur ca exista o majoritate clara) abundenta lor, m-a cam debusolat. Acestia provin din toate clasele sociale, au ocupatii diferite, religii diferite, nationalitati diferite, etc, alcatuind o varietate pestrita, bine venita, daca nu ar fi fost prea in exces. Adevaratele personaje centrale, sunt, doar, vreo trei la numar. Nu e un lucru rau sa ai o multime de personaje secundare, insa, in cele cateva pagini in care sunt introduse si folosite, nu te atasezi de niciunul si nu iti pasa cu adevarat de ce i se va intampla in continuare. De acea am si spus ca s-ar fi pliat mai bine ca o nuveleta, sau ceva mai scurt, pentru ca abia pe final cind mai apar o serie de date noi in intriga, am inceput sa fiu interesat cu adevarat.
Ca fapt divers, unii abordeaza doua, trei personaje si le trec printr-o serie de trairi si situatii de-a lungul unui intreg volum si tot, poate, nu e de ajuns pentru a completa profilul psihologic si complex al unui personaj uman. Pe scurt, trebuie multa munca ca acestea sa fie convingatoare pentru cititori.
E adevarat si ca aceste familii sunt folosite in intriga romanului, avand un rol foarte important in sugerarea aspectelor intunecate ce bantuie acea zona. Insa, stiti vorba romanului, ce e prea mult (fara substanta), strica.
Dupa acest roman chiar mi s-a infiripat ideea ca Liviu Radu e un povestitor mai talentat in proza scurta fantastica decat in roman, insa ar mai trebui sa mai parcurg ceva carti ca sa vad daca e adevarat sau nu. Problema e ca acestea sunt construite pe o latura umoristica de care nu sunt foarte atasat, dar va veni si vremea lor. Interesant este si ca Spaime este la a doua editie, prima fiind cea de la defuncta editura Pygmalion.
Aceeasi abundenta (nefericita?!) de personaje am intalnit-o si la un volum de Voicu Bugariu (sub pseudonim, Robert R. Grant) despre care am scris si pe blog.
Nu vrea sa inflamez spiritele sau sa castig la alte impresii artistice. Am vazut ca pe Goodreads a primit si cinci stele si, intr-adevar, gusturile nu se discuta, dar, eu raman cu niste semne de intrebare.
One of the best novels by Liviu Radu. Even if I am not a fan of the horror genre, this book has numerous merits. For an extended review, please visit my blog: http://tesatorul.blogspot.ro/2013/04/....