Dmitri: genul cinic

by Dmitri Miticov

Fara a face poezie conceptuala, Dmitri Miticov isi asuma in Dmitri: genul cinic riscul de a duce demersul poetic in zone extreme mizind pe intuitia ca in poezie e tot mai necesar dialogul cu un alt fel de sensibilitate.
Dmitri: genul cinic interogheaza automatisme de limbaj, conventii sociale si, in general, insista asupra fisurilor diferitelor discursuri suspecte. Vocea propusa ocupa aproape intreaga paleta de nuante dintre ironie si cinism.
Cerebral si sceptic, felul de a face poezie din Dmitri: genul cinic are, inainte de orice altceva, calitatea de a fi necesar.
„Hai sa stabilim un ax: sa zicem ca intr-o parte, cea a inimii, ar fi domeniul estetic in care inghesuim faptele si istoriile noastre. In partea cealalta, a actiunii, a fortei, ar fi domeniul etic. Ce face Dmitri Miticov este sa puna in centru Obiectul (iubire, frica, automatisme, limbaj, locuri comune, viata) si sa-l plimbe intre cele doua, creind iluzia apartenentei la fiecare dintre ele, pentru ca in final sa creeze o noua perspectiva – cea a cinismului, care rastoarna toate aparentele. Un spatiu de unde au fost izgonite metafora, ipocrizia, poetizarea fortata. Iti trebuie curaj pentru asta, ca sa nu mai vorbim de talent, mai ales ca acest nou unghi nu e deloc lipsit de lirism. Este o perspectiva kierkegaardiana, din care a disparut insa stadiul religiosului.“ (Bogdan-Alexandru Stanescu)

Genres: Poetry, Romanian Literature

56 pages, Paperback

First published April 1, 2015

About the author

Dmitri Miticov (n. 1980, Târgoviște) a publicat volumele de poezie Efectul de peliculă (2006), Editura Vinea; Numele meu e Dmitri (2010), Editura Paralela 45; Dmitri: uite viața (2012), Casa de editura Max Blecher; Dmitri: genul cinic (2015), Editura Cartea Românească; Dmitri: INTJ (2023), Editura OMG; Extincție (2024), Editura OMG.

Reviews

[Cristina Boncea · Rating 3 out of 5]

Ultimul poem întărește și mai mult caracterul pragmatic al volumului, numindu-se Statistica:o epopee; cred că provocarea pe care Dmitri a luat-o asupra sa – aceea de a face poezie din concepte atât de raționale – a fost dusă la bun sfârșit cu finețe. Drept persoană aflată la polul opus al cinismului (over-dramatism?), am putut totuși aprecia această explorare a limitelor limbajului „ca niște curenți subacvatici”

Recenzie completă: https://cristinaboncea.com/2025/03/10...