De ce urâm bărbații

by Cristiana Todiresei

Sara urăște bărbații. Sau, cel puțin, asta crede. În cabinetul terapeutei sale, printre ceaiuri și amintiri, începe să desfacă fir cu fir experiențele care au transformat frica în furie și dezgust. De la primele comentarii obscene primite la 11 ani până la agresiunile mascate în glume, profesori prădători și relații care au lăsat urme adânci, fiecare ședință scoate la suprafață o lume în care a învățat să supraviețuiască.

Crud, intens și tulburător de sincer, De ce urâm bărbații este un roman despre traumă, vulnerabilitate și nevoia de siguranță într-o societate care confundă violența și abuzul cu normalitatea.

192 pages, Paperback

Published July 1, 2026

Reviews

[Ștef Năstase · Rating 5 out of 5]

Nu e ușor să suporți o poveste după alta... te enervezi, îți vine să urli, vrei să te revolți. Mi-aș dori ca toți bărbații să citească această carte...

Cristiana...nu pot decât să te felicit!❤️

[adriana · Rating 5 out of 5]

Consider că este o lectură esențială care ar trebui să ajungă la cât mai multe persoane.

Nu doresc nimănui să treacă prin cele descrise în carte dar din păcate trăim în această "lume creată de bărbați pentru ei înșiși". Mi se rupe sufletul când mă gândesc la fiecare caz de abuz și chiar femicid care este tratat cu maximă indiferență, atât a autorităților cât și a apropiaților victimelor în anumite cazuri.

"Indiferența hrănește violența" și mi-aș dori să realizeze cât mai multe persoane asta. Nu înțeleg cum poate cineva sa afle despre cazuri și cazuri de abuzuri și omoruri și să nu fie mișcat în niciun fel, ba chiar să încerce să găsească scuze.

Am rezonat cu Cristiana de la prima postare de-a ei care mi-a apărut pe feed și am rămas o mare fană de atunci. Mulțumesc încă o dată că ai devenit vocea femeilor care nu au dezvăluit ce li s-a întâmplat de frică sau pentru că au crezut că nu vor fi luate în serios. Ai pus în scris gânduri pe care le-am avut poate de la o vârstă mult prea fragedă și n-am avut niciodată curaj să le dezvălui nimănui, m-am simțit înțeleasă și văzută în această lume care încearcă să bage sub preș tot ce ține de femei.

[Valentina Jitaru · Rating 4 out of 5]

O carte tulburătoare despre experiențele dureroase prin care sunt nevoite zilnic să treacă femeile, într-o lume profund patriarhală, care în loc să asculte, să prevină și să protejeze, decide să își acopere ochii și să mutileze. Conceptul mi s-a părut valoros încă de când am auzit prima dată despre el, deoarece captează perfect sentimentul de furie și de neputință pe care îl resimțim încă de la vârste fragede din cauza comportamentelor nepotrivite ale persoanelor de sex masculin din jurul nostru. Furie pentru că nu suntem tratate ca niște egale, pentru că suntem sexualizate, blamate și neputincioase în viața violenței care ia tot mai multe vieți și care ne alimentează teama că nu vom putea fi niciodată în siguranță.

I-am dat ratingul ăsta pentru că au fost câteva momente în care dialogul mi s-a părut artificial și oarecum nenatural dar în afară de asta, pot spune că romanul e unul necesar pentru societatea noastră.

Femeile vor rezona cu siguranță cu el, dar le recomand cartea și bărbaților, pentru că citind-o poate vor conștientiza măcar o mică parte din greutățile cu care ne confruntăm noi și vor începe să se implice la rândul lor pentru a rezolva această mare problemă.

[cosmina · Rating 4 out of 5]

O carte tulburatoare care iti da un reminder in ce lume oribila condusa de barbati esti nevoita sa traiesti decent ca femeie, sau nu.
Capitolele “138.385 de frici” si “crima n-ar trebui sa aiba chip de femeie” mi se par cele mai impactante, un memorium si un protest scris asupra tuturor femicidelor din Romania si asupra tuturor traumelor fizice si psihice prin care trec femeile zilnic.

4 stele pentru ca pe alocuri si in principal in prima parte a cartii dialogul cu terapeuta s-a simtit artificial, usor nerealist modul de desfasurare in sine.
Totusi, o carte care chiar merita citita (mi-as dori ca mai mult de barbati)

[Măriuca · Rating 4 out of 5]

"Nu ești prea sensibilă, dimpotrivă. Sensibilitatea ta este semnul că ești vie și că ai simțit nedreptatea."

"Oare o să scap vreodată de asta? De furia asta care mă consumă?"

[Ada S · Rating 5 out of 5]

O carte atât de importantă în ziua de astăzi și în societatea actuală românească, unde ura de femei și sexismul pe față devin din nou din ce în ce mai prevalente. Absolut fiecare bărbat din România ar trebui să citească această carte.

Also, sunt atât de uimită și mândră de faptul că autoarea a reușit să publice ceva atât de real și necenzurat legat de un subiect "controversat" în România (adică... Femeile care vor să nu mai fie ucise pe stradă, gen). Sunt sigură că nu a fost ușor și te expui la multă ură, targeted stuff de la misogini etc. Dar România mai mult decât orice altă țară europeană are nevoie de o astfel de carte și o astfel de discuție.

Genuinely, mulțumim. Ai spus ceea ce toate vedem de atâția zeci de ani, ceea ce este și specific în România față de alte țări, și ai făcut-o într-un mod extraordinar. 5/5 🌟

[Alexandra · Rating 5 out of 5]

Superbă. Am rezonat cu multe dintre trăiri și chiar și situații de abuz. E trist că probabil o mare parte din femeile din Romania se vor regăsi în câte o frântură sau alta. Extraordinară inițiativa de a scrie în acest format. Am apreciat intensitățile emoționale. E o carte cât se poate de actuală. O recomand femeilor de orice generație, dar și bărbaților desigur, ca exercițiu de empatizare cu lucrurile la care suntem supuse zi cu zi. De la vârste prea mici, până la...sfârșit, probabil.

[Christine Manoilă · Rating 5 out of 5]

Nu am cuvinte care pot defini modul în care m-a înfuriat această carte. Total necesară, extraordinar scrisă, cuprinde cu exactitate nivelul de stres și de deznădejde prin care trece o femeie într-o zi oarecare. Urâm bărbații, dar avem de ce. O lectură necesară femeilor, pentru a nu se simți singure și poate pentru a primi un strop de curaj, iar pentru bărbați...să-și vadă de corpurile lor și să învețe cum să se detașeze de ideile "alfa".
Gol în stomac, neputință și furie, asta am simțit după ce am terminat. Mă bucur din suflet că autoarea a expus atât de direct și inteligent trăirile femeilor și vulgaritatea bărbaților. Un semnal de alarmă obligatoriu într-o Românie patriarhală care protejează orice, numai femeia, nu.

[elena · Rating 5 out of 5]

"În final, urâm barbații, fie că vrem să acceptăm sau nu, pentru că lumea noastră este o lume creată de bărbați pentru ei înșiși, iar femeile încearcă să trăiască în ea."

Mi-a placut mult cum a reușit sa creeze totusi un spatiu safe si placut (mediul in care se afla Lavinia si Sara, cele doua protagoniste), pentru a ancora cititorul care urmează sa trăiască o realitate neplacuta si poate inconfortabila, dar pe care femeile o traiesc ca pe o normalitate.

O lectură de conștientizare, veridică, făra exagerare, poate inconfortabilă, dar necesară.

[Elena · Rating 5 out of 5]

Felicitari!

[Ramona Cantaragiu · Rating 2 out of 5]

Daca vrei sa faci activism feminist eu nu am nimic impotriva, e chiar necesar. Dar sa incerci sa imi vinzi asta sub forma unui roman cu un personaj central putin credibil (in contextul creat de terapie) și, mai ales, sa transformi sedintele de terapie in tribuna de unde sa vorbesti publicului despre cat de rau o duc femeile in Romania mi se pare sinistru. Sa incep cu credibilitatea personajului central, tipa care ii uraste pe barbati, a avut parte de experiente familiare multor femei, inclusiv relatii abuzive, dar totusi acum este prezentata ca o femeie intr-o relatie sanatoasa cu un partener care o intelege, o sustine, are rabdare cu ea etc. In carte nu de discuta deloc despre cum a ajuns ea sa faca aceasta alegere cand pana atunci alesese doar parteneri abuzivi, nu se abordeaza subiectul partenerului si daca comportamentul lui ar fi un motiv sa incetam cu generalizarile si sa mai privim barbatii si ca indivizi nu ca o masa amorfa numita manosfera sau mai stiu eu cum. Aceste sesiuni de terapie nu aduc nimic in plus pentru personajul central, nu arunca nicio nuanta asupra celor intamplate, nu ii dau mijloace pentru a se raporta altfel la ceea ce a trait si nici pentru a construi relatii mai bune pentru ea cu barbatii din viata ei. Și aici ajungem la problema mea cea mare cu cartea. Sedintele astea de terapie nu sunt sedinte de terapie, terapeuta e de fapt reprezentanta mea, un cititor captiv pus sa stea cuminte in banca lui si sa valideze tot ce zice personajul central, chiar daca multe suna mai degraba a program de activism decat trairi proprii. Nu exista reflectie asupra celor spuse de personaj, nu se fac legaturi intre diversele evenimente, nu se lucreaza pentru integrarea trecutului pentru a putea gasi metode de emancipare, de eliberare, de trait constient in prezent. In schimb, cadrul terapeutic e utilizat pentru a valida o teza eminamente politica - barbatii sunt naspa. Iar faptul ca vorbesti despre traume e prezentat ca vindicare, cand e departe de a fi de ajuns. Deci cabinetul de terapie e transformat mai degraba intr-o camera de rezonanta, unde tot ce spui e bine spus pentru ca esti femeie si nu se ridica nicio intrebare, nu se cauta nicio transformare pentru ca, indiferent daca a vrut sau nu asta, autoarea trimite mesajul ca de aici nu se poate scapa. Ma intreb daca acest mesaj este util.