Ioan Dan este considerat un Dumas sau Zevaco autohton, romanele sale de „capa si spada“ bucurandu-se de un imens succes, timp de peste 40 de ani. Seria Cavalerii istoriseste domnia si faptele lui Mihai Viteazul, de la batalia de la Calugareni si unirea principatelor romane pana la actul de tradare al generalului Basta. Intr-un amestec inedit de istorie si fantezie, pagina dupa pagina curg intrigi politice, aventuri, batalii, dueluri si povesti de dragoste, avandu-i ca eroi pe Cae Indru, Chirila Zece Cutite, Ducu cel Iute si Costache Caravana (toti patru capitani ai lui Mihai Viteazul, asemuiti de cititori cu muschetarii lui Dumas). Impotriva marilor imperii, cavalerii lui Ioan Dan lupta cu sabia, cu buzduganul, cu viclenii si cu foarte mult umor.
În vremurile tulburi ale domniei lui Mihai Viteazul 11 bărbați viteji ale căror abilități de mânuire a armelor îi fac legende vi, se hotărăsc să-și unească forțele pentru al sprijinirii pe domnitor. Personajele sunt unul mai pestriț decât altul, foarte originale și pline de umor " încă nu se pomenise o prietenie ca a lor în care să nu știe mai nimic unii despre altii".
"Sa-ti pazesti viata, doamne! Viata mea? Rase domnul. Dar ce inseamna viata mea pe langa viata poporului?"
Doamne ce aventura din nou!!! De aceasta data alaturi de Mihai Voda avem un grup se vanatori, care mai de care mai iscusit in tainele luptei. Cae Indru este pregatit sa isi dea viata pentru Voda, fara ca Voda sa banuiasca adevarata identitate a acestuia. Superb scrisa, superba actiune si personaje drage mie. "Ti-am gaurit nitel pantalonii cu un glont de pistol....N-am vrut sa ii gauresc. Tintisem la cap, dar eram cam departe si pistolul meu bate si el cat poate"
Că așteptarea e mama dezamăgirii mi s-a confirmat încă o dată, citind acest roman. Nerăbdător să văd ce a mai făcut Nufărul Alb, m-am trezit făcând cunoștință cu alte personaje, din alte vremuri. După un început molcom, în care se cunosc și se formează această adevărată trupă de comando a vânatorilor, acțiunea crește în intensitate, pe măsură ce urmărește istoria domnului Țării Românești de la acea vreme, Măria sa, Mihai Viteazul. Fără a dezvălui mai mult, este urmărit în detaliu fiecare pas al domnitorului, cu temerile, planurile și strategia necesară pasului care urmează. Bătălii epice, intrigi, sabotaj, povesti de dragoste și un cal din cale afară de slut, sunt doar câteva "bunătăți" care așteaptă cititorul în acest roman. Citindu-l, te cuprinde fără să vrei dorința de a (re)vedea și ecranizarea lui Sergiu Nicolaescu despre incredibila viață a lui Mihai Viteazul, și să recitești versurile lui Coșbuc, inchinate luptei de la Călugăreni:
"Salbaticul voda e-n zale si-n fier Si zalele-i zuruie crunte, Gigantica poart-o cupola pe frunte, Si vorba-i e tunet, rasufletul ger, Iar barda din stanga-i ajunge la cer, Si voda-i un munte."
Ajungi să înțelegi și dimensiunea leviatanului numit "imperiul otoman", si să înțelegi curajul și sacrificiul unor oameni care au stat în fața monstrului ca un scut al creștinătății. Cum de a fost posibil așa ceva, aflăm chiar din cuvintele lui Vodă:
"- Viața mea? râse domnul. Dar ce înseamnă viața mea pe lângă cea a poporului? Mi-o păzesc, Preda, să n-ai griji. Iar dacă mor, o mie de viteji pot să-mi ia locul. Poate că nici o domnie nu a văzut atâția viteji câți au încăput la domnia noastră. Adică, nu! Greșesc. Viteji au fost și vor fi totdeauna. Ei se ridică la vedere numai atunci când găsesc în conducătorul lor aceeași dragoste de neam și de pământ."
Ceva îmi spune că și în zilele noastre au conducătorii nostri dragoste pentru pământ. Dar să fie roditor, intravilan sau împădurit și să aibe un aventurier cu punga mare, interesat de cumpărarea lui. Iar după câte o tranzacție funciară, se pot relaxa vizionând un episod din Suleiman "Magnificul"...
In acest volum suntem initiati in stilul de viata al ostenilor de pe vremea lui Mihai Viteazul. Autorul prezinta cum vanatorii, 7 oameni de taina ai lui Mihai, ii aduc la cunostinta ceea ce se intampla pe teritoriul Transilvaniei si al Imperiului Otoman, astfel incat oastea romanilor, chiar daca putina la numar, sa poata duce batalii contra turcilor cu cat mai putine pierderi omenesti de partea sa. Mi-a placut foare mult modul in care autorul descrie bataliile ce au loc, si chiar daca este o fictiune istorica pare ca autorul a fost la fata locului pentru a scrie aceste intamplari.
Cartea mi s-a parut un pic mai greu de citit decat primul volum datorita faptului ca actiunea pare un pic mai lenta.
Acest volum nu este o continuare a cartii "Cavalerii ordinului Basarab". Nici macar actiunea nu se petrece in aceeasi perioada istorica. Cartea este scrisa la fel de frumos si povestea este usor de citit si captivanta. Spre final mi s-a parut un pic greoaie si incarcata de detalii. Cae Indru mi-a placut un pic mai putin decat Nufarul Alb (comitele Staicu) din primul volum :)