What do you think?
Rate this book
Căpitanul Apostolescu #14
Căpitanul Apostolescu și spionii
160 pages, Paperback
First published January 1, 1991
1 person is currently reading
61 people want to read
About the author
Horia Tecuceanu
20 books17 followersA debutat ca scriitor în 1969 cu romanul Căpitanul Apostolescu anchetează, continuând să scrie în exclusivitate romane polițiste.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 2 of 2 reviews
March 17, 2022
Mi-a creat impresia de "incepator", desi dupa cum le prezintga Goodreads, (mini)romanul ar fi al 14-lea din seria capitanului Apostolescu. Poate si subiectul sa fie de asa natura ... (un "gainar" capabil sa ucida 3 oameni pentru a fura o suma cam mare de bani, iar la ancheta inventeaza povesti abracadabrante cu spioni).
M-a frapat, totusi, apetenta scriitorului pentru "Cum" :-) Adica o multime de propozitii incep cu "Cum..." gen "Cum nu putea sa ..." etc.
Sunt curios daca este ceva mai degraba specific romanului de fata, sau este mai generalizat la scriitor.
P.S. Ultimul paragraf, unde mentioneaza sentinta inculpatului, m-a luat putin prin surprindere, desi probabil ca era ceva normal pentru legile din perioada comunista.
M-a frapat, totusi, apetenta scriitorului pentru "Cum" :-) Adica o multime de propozitii incep cu "Cum..." gen "Cum nu putea sa ..." etc.
Sunt curios daca este ceva mai degraba specific romanului de fata, sau este mai generalizat la scriitor.
P.S. Ultimul paragraf, unde mentioneaza sentinta inculpatului, m-a luat putin prin surprindere, desi probabil ca era ceva normal pentru legile din perioada comunista.
March 30, 2021
— Am nimerit la fix! m-a anunţat Dan, după ce a mai verificat încă o dată dacă adresa consemnată în notesul lui corespunde cu cea a imobilului în faţa căruia am ajuns.
Deşi ne aflam în mijlocul unei zile toride de vară, vegetaţia luxuriantă din faţa blocului şi liniştea ce domnea pe strada Covasna mi-au lăsat pentru o clipă senzaţia că, după ce am străbătut pustiul Saharei, am ajuns în sfârşit în oaza mult râvnita.
— Mergem? s-a interesat Dan, nerăbdător.
Trezit din scurta-mi reverie, am păşit pe sub bolta de trandafiri sălbatici şi m-am îndreptat spre treptele ce duceau în holul blocului.
— Ce etaj? am aruncat peste umăr, pe când începeam să urc scara din beton.
— Doi.
— Sunteţi de la poliţie? am fost întrebați de un bărbat cu aspect de pensionar, după ce ne-a deschis uşa apartamentului 43.
Eu am dat din cap a confirmare şi el ne-a invitat să intrăm.
Urmându-l printr-un vestibul, am păşit într-o cameră mobilată cu o vitrină şi o servantă încadrate cu bibelouri, o canapea, două fotolii şi un televizor. Lângă masa din mijlocul încăperii, stăteau pe scaune două persoane: o femeie între două vârste, încinsă cu un şorţ de bucătărie şi cu braţele mânjite cu făină şi un bărbat tânăr, îmbrăcat în uniforma Tarom-ului.
Deşi ne aflam în mijlocul unei zile toride de vară, vegetaţia luxuriantă din faţa blocului şi liniştea ce domnea pe strada Covasna mi-au lăsat pentru o clipă senzaţia că, după ce am străbătut pustiul Saharei, am ajuns în sfârşit în oaza mult râvnita.
— Mergem? s-a interesat Dan, nerăbdător.
Trezit din scurta-mi reverie, am păşit pe sub bolta de trandafiri sălbatici şi m-am îndreptat spre treptele ce duceau în holul blocului.
— Ce etaj? am aruncat peste umăr, pe când începeam să urc scara din beton.
— Doi.
— Sunteţi de la poliţie? am fost întrebați de un bărbat cu aspect de pensionar, după ce ne-a deschis uşa apartamentului 43.
Eu am dat din cap a confirmare şi el ne-a invitat să intrăm.
Urmându-l printr-un vestibul, am păşit într-o cameră mobilată cu o vitrină şi o servantă încadrate cu bibelouri, o canapea, două fotolii şi un televizor. Lângă masa din mijlocul încăperii, stăteau pe scaune două persoane: o femeie între două vârste, încinsă cu un şorţ de bucătărie şi cu braţele mânjite cu făină şi un bărbat tânăr, îmbrăcat în uniforma Tarom-ului.
Displaying 1 - 2 of 2 reviews