Lena Savin, investigator ocult al unei companii de asigurari iesene, stie unde va ajunge sufletul ei dupa ce moare. In Iad, asa cum prevede tratatul incheiat dupa marele cutremur de presedintele Alexandrescu cu Satan. Cu decenii in urma, tratatul a salvat milioane de vieti in schimbul sufletelor tuturor românilor. Aplicat cu ajutorul unui consiliu de initiati, inca pare nemuritor ca insusi presedintele. Dar oare lucrurile chiar nu pot fi schimbate? La aceasta intrebare trebuie sa raspunda Lena când porneste pe urmele unor bijuterii furate, alaturi de demonul sau aliat, Andromalius. Ancheta o duce pe un drum al violentei, tradarilor, ritualurilor ce deschid porti catre Iad si ii va incrucisa calea cu cei mai puternici oameni ai României. Poate supravietui Lena unor incercari cumplite? Isi poate invinge fricile si prejudecatile? Cum vor influenta descoperirile ei soarta tarii?
Ziarist si scriitor iesean Texte publicate in antologii: * Dansand pe Marte si alte povestiri fantastice – Baietelul cel fierbinte si Harca Pamantului; * Pangaia – Razbunarea; * Venus – Conspiratia ologilor; * Steampunk. A doua revolutie – Suflete de plumb; * Dincolo de noapte. Cele 12 fete ale goticului – Spalati de sangele fecioarelor; * Cele 1001 scorneli ale Mosului SF – Exilul; * Calatorii în timp – Paris, 1941; * Ferestrele timpului - Dincolo de aripile corbului; * Xenos - Luna sângerie; * Lumii stranii - Gândacul; * Argos Unu - Călător printre oglinzi. Romane * Cerneala si sange, 2011; * Ozz - 2013. * Lacrimile Diavolului - 2015
Avea potential, dar pe mine nu m-a convins povestea - mi-ar fi placut sa fie dezvoltat mai mult contextul istoric/social si sa aflu ce presupunea mai exact Tratatul.
Ce surpriza extraordinara mi-a facut aceasta carte! Stiam ca exista acum un val de scriitori romani care au iesit de sub papucul asupritor al metaforei stilizate si al elitismului teapan, dar nu mi-am imaginat voci atat de diferite si de curajoase. O Romanie apocaliptica in care Dumnezeu e inlocuit de Satana si sfintii de demoni, in care initiatii se ocupa de ritualuri oculte intr-un ritm dracesc (sic!), o eroina simpatica foc, chiar daca posedata si peste toate o limba ascutita, sarcasm, ironie fina si un umor bestial (double sic!). Evident, nerecomandat bigotilor cu inima slaba.
Țineam Lacrimile Diavolului în mâna dreaptă, iar în cea stângă un pocal cu lichid roșu. Nu era sânge, deși astfel de ritualurile se desfășurau de obicei cu sacrificii. Și dezbrăcat. Pentru numele lui Satana, nu am înțeles niciodată de ce demonii se desfătau la vederea corpurilor nude ale oamenilor. De cele mai multe ori cereau mai mult. Oglinda din fața mea vibră încet. Aliatul meu apăru în cadrul oglinzii înconjurat de o negură ca magiunul de prune.
- Aceasă carte este pe placul tău, contesă?
Contesa avea un papagal pe mâna stângă și penele arilpilor ei negre fremătau. Un zâmbet meschin îi apăru în colțul gurii.
- Dezbracă-te, zise.
- Nu văd de ce acest lucru e necesar de fiecare dată, am oftat eu.
- Pentru că negociem. Ai altceva mai bun de oferit?
Mi-am amintit de târguri mai proaste decât acesta, așa că mi-am dat hainele jos. Stăteam în fața oglinzii, în fața ei, în costumul lui Adam (fără supărare, Adam, oriunde ai fi acum).
- Citește-mi din Lacrimile Diavolului, îmi spuse contesa. E preferata mea.
Am început să citesc și contesa chicotea ușor de fiecare dată când Lena își arăta umorul sau trupul dezgolit.
...
O imaginația dezlănțuită, o carte care ar putea cu ușurință să facă parte dintr-o serie. Sex gratuit la fiecare câteva capitole. Violența în fiecare capitol, posedări, versete satanice, un diavol foarte fermecător, Iași-ul așa cum îl știu și eu (bine, asta e o exagerare). Astea sunt doar câteva dintre lucrurile pe care le vei descoperi citind acest roman. După cum bine vezi, consider că multe scene nu au fost necesare și sexul și tortura au fost doar pentru deliciul publicului pervers, dar în același timp, romanul se parodiază pe sine și alte lucruri din România deci e greu să știu ce să iau în serios și ce nu. Așadar, de fiecare dată când Lena își dădea jos hainele, am izbucnit în râs, întrebându-mă de ce se mai obosește să se îmbrace. DIvertisment pur cu zero seriozitate.
Am cumpărat cartea on a whim pentru că e clar departe de ceea ce citesc în mod obișnuit. Sincer nu aveam cine știe ce așteptări pentru că nu sunt fan al genului, iar combinația între Iași și ritualuri sataniste un promitea mare lucru. Daar, după ce am reușit să trec de primele capitole, povestea m-a prins și m-am trezit la finalul cărții după câteva ore în care chiar mă distrasem. Probabil i-aș fi dat o notă mai mare dacă erau mai puține scene explicite și mai multe detalii despre contextul în care s-a semnat tratatul între Satan și președintele României, inclusiv ceva backstory pentru Lena ai cărei părinți pare că au murit în urma unor conflicte cauzate de tratat. Poate și întreaga intrigă referitoare la relevanța tratatului ar fi fost mai interesantă dacă ar fi fost prezentate mai pe larg efectele pactului cu Satan. Overall, premiza este interesantă, personajele sunt ok și cartea e scrisă bine.
Doar sfârșitul mult prea grăbit face din cartea asta ceva mai puțin de 5 stele, pentru că altfel s-a dovedit o lectură cu adevărat grozavă și o gură de aer proaspăt în... peisajul literaturii române contemporane. Un subiect delicat - pactul cu demoni, care este însă tratat într-un mod care-l face cu totul nou. Un stil alert, personaje extrem de plăcute, și o poveste mai-mai ruptă dintr-un fanfiction (remarcă zisă cu cel mai mare drag și apreciere).
Nu prea am știut la ce să mă aștept atunci când m-am apucat de cartea asta, mai ales că avea un singur rating pe Goodreads, dar am rămas plăcut surprinsă. Am vrut să o citesc mai ales pentru că am citit o povestire scurtă a autoarei, într-o antologie, și eram curioasă să văd cum ar arăta un roman scris de ea. Iar acum sunt sigură că voi mai citit și alte lucrări ale autoarei, deoarece cartea de față mi-a plăcut mult. Lena Savin este un investigator ocult al unei firme de asigurări din Iași, într-o Românie în care Satan a preluat controlul asupra soartei țării. Cu ajutorul unui demon aliat, Andromalius, Lena pornește pe urmele bijuteriilor, dar în timpul investigației multe lucruri nu merg așa cum își planificase și curând se trezește cu mult mai multe probleme pe umeri decât și-ar fi dorit. O chestie pe care o voi spune de la început este că sunt conștientă că această carte nu e pentru toată lumea. Nu e excesivă sub niciun aspect, după părerea mea, dar are ceva care anumitor persoane nu cred că le-ar plăcea, deși nu pot să îmi dau seama foarte clar care ar fi acel "ceva". Dar dacă vă sună ca ceva interesant, eu zic să îi dați o șansă. Revenind la carte. E ceva complet diferit față de ce am mai citit eu până acum. E o societate distopică, doar că în loc ca puterea să fie luată de către Guvern în urma unui război mondial, ea este luată de către Satan, iar în societate există inițiații, care sunt persoanele ce au alianțe cu demoni, așa cum este cazul Lenei. Nu știu cum vă sună vouă, dar e o idee originală, din punctul meu de vedere. Aspectul meu favorit a fost faptul că nu e o poveste extrem de serioasă, personajul principal are chiar mult haz, ceea ce cred că reprezintă un plus pentru poveste. Recunosc că ideea cu demonii mi-a lăsat niște fiori la început, dar am trecut repede peste datorită tonului în care e scrisă cartea. Are momente serioase, pentru că la un moment dat trebuia să existe și așa ceva, dar în mare parte e o carte destul de haioasă. M-am trezit râzând de câteva ori, ceea ce nu mi se întâmplă des atunci când citesc. Trecând la personaje, mi-a plăcut mult de Lena! E genul ăla de personaj pe care nu pot să nu îl plac. Știe ce vrea ș nu renunță ușor, plus că a avut câteva replici care mi-au plăcut mult în timp ce citeam. Un alt personaj care mi-a plăcut a fost chiar demonul aliat care o ajută pe parcursul cărții, anume Andromalius. Sună ciudat, dar m-am distrat foarte tare atunci când era prin zonă. Ar mai fi de menționat și Lev, dar ca să vorbesc despre el ar însemna să dau spoilere, deci mă voi limita la a zice că și el se numără printre personajele mai interesante din carte. Povestea s-a îndreptat într-o direcție la care nu m-aș fi așteptat, dar asta nu a făcut decât să facă întreaga poveste și mai interesantă. Îmi place când o carte mă ia prin surprindere, iar asta a fost plină de întorsături de situație. Singurul minus, pentru mine, a fost că finalul mi s-a părut puțin cam brusc. Dar per total a fost o carte foarte reușită pe care nu aș fi lăsat-o din mână dacă nu ar fi fost examenele la care trebuia să învăț.
Și Diavolului i-ar da lacrimile dacă ar citi cartea asta!
Anul acesta mi-am propus calitate, nu cantitate, așa că mi-am selectat cu atenție TBR-ul, însă cartea asta mi-a atras atenția pe Libris, fiind extrem de ieftină. Mi-am amintit apoi că știam, de fapt, despre ea încă de când a apărut, în 2015, doar că din varii motive n-am mai ajuns s-o cumpăr. Sinopsisul părea extrem de promițător și am fost ferm convinsă că îmi va plăcea. Se alinia și cu dorința mea de a citi autori români, mai ales contemporani.
Cartea asta m-a făcut să-mi amintesc de ce NU citesc autori români contemporani chiar așa des. Fiindcă în multe cazuri sunt înșelată cu brio.
Ca să plonjez drept în miezul problemei, am început cartea cu mintea deschisă, pregătită de o poveste serioasă, înfricoșătoare, cu un subiect bine cercetat și transformat într-un deliciu literar. Peste ce am dat? Peste un roman care m-a enervat până în punctul în care îmi venea să-l arunc pe jos și să-l calc în picioare. Până la urmă a costat doar 10 lei, și nici 10 lei nu face.
Sunt dezamăgită fiindcă avea extraordinar de mult potențial, dar care a fost irosit pe ce? Scriitură superficială, cu comparații nereușite, de dragul unui umor cică (din punctul meu de vedere nu există). Personaje caricaturiste, plot amatoricesc din care n-am înțeles absolut nimic. Niște scene așa-zis „șocante”, care mă făceau să vreau să-mi smulg ochii din orbite.
Inspirația din Ars Goetica adusă la nivel de pamflet, n-are ce alteva să fie decât pamflet să prezinți o adunătură de demoni sub felul ăsta. O salată de nume ale personajelor (Lena Savin și Lev bănuiesc că vin de la faptul că autoarea a făcut facultatea în Rusia).
Existau atâtea elemente care puteau fi dezvoltate (puriștii, lepădații, cum funcționează mai exact blestemele, ritualurile, etc), în schimb ni s-au clătit ochii cu fuga după niște bijuterii (despre care tot n-am înțeles care a fost faza), o biciuire menită probabil să ne șocheze și o scenă amoroasă de tip fan-service, la care toată lumea probabil că tânjea.
Personajul „Satan” este cea mai mare rușine de personaj despre care am citit, mai ales că am citit în paralel „Memoriile Diavolului”, unde acel „Diavol” este redat la adevărata sa valoare de personaj literar. Aici e pur și simplu o paiață.
Relația Lena – Zaharia mi s-a părut extrem de libidinoasă, n-aș ști să zic exact de ce, pur și simplu nu i-am putut suferi pe niciunul. Despre Lena nici nu vreau să încep, că sigur nu termin.
M-a zgâriat pe retină obsesia de a repeta „a fixa” în loc de „a privi”.
Am dus-o la capăt deoarece am vrut să văd care-i faza totuși, despre ce este vorba. N-am înțeles nici când am închis coperta IV. Poate mi-au scăpat mie subtilitățile.
Păcat. Chiar îmi doream o lectură bună de la un autor român. N-a fost să fie.
Acesta carte a fost o surpriza pentru mine deoarece sincer nu m-a așteptăm la o asemena abordare a viitorului , mie mi-a plăcut foarte mult aceasta carte,nu este de 5 stele dar este superba .
M-am distrat citind "Lacrimile Diavolului", atât povestea în sine cât și personajul și-au facut treaba. Deși uneori poate să pară enervant într-o operă overtinkingul Lenei, acest aspect a făcut-o și un personaj plauzibil. Și deși acțiunea era setată în România iar personajul e femeie, aveam impresia că e o aventură prin universul lui John Constantine. Un deliciu întreaga poveste.