Bovarismul

by Jules de Gaultier

Visarea, care este altceva decît activitatea onirică din starea de somn nocturn, are mai multe forme de manifestare. În rîndul acestora se detaşează una maladivă, deşi poate că nu neapărat în ordine clinică. Ar fi vorba, dintr-o asemenea perspectivă, exact despre visarea care ne afectează dimensiunea justei adaptări sociale, impietînd asupra corectei inserări în ritmurile necesare ale vieţii din societate.

Flaubert a numit-o bovarism. Dar nu el a dezvoltat tema ca atare, ci un alt scriitor francez, Jules de Gaultier, care a împins analiza acesteia pînă la ultimile consecinţe în cartea sa.

Potrivit celor doi autori francezi, bovarismul ar fi o specie de refuz psihic al realităţii, o formă de alterare a capacităţii omului de a se concepe altul decît este. După cum subliniază Gaultier, „această slăbiciune a spiritului este întotdeauna însoţită de o neputinţă şi, dacă se concep altele decît sunt, [aceste personaje] nu ajung să egaleze modelul pe care şi l-au propus”. Pe scurt, întrucît se visează infinit mai buni şi mai valoroşi decît sînt în realitate, bovaricii se autocastrează psihic singuri neajungînd vreodată să atingă excelenţa utopică aleasă drept paradigmă existenţială. De unde şi o suferinţă profundă, rezolvată nu arareori prin ratare ori sinucidere.

Insul bovaric trăieşte întotdeauna în posibilul său. Nu imediatul, nu prezentul, nu concretul realităţii efective, ci proiectul, latenţa şi viitorul sînt cele care au importanţă în ochii acestuia. Iar dacă realitatea prezentă nemulţumeşte, atunci construcţia mentală şi imaginară a realităţii viitoare este una panoramică, faraonică, aproape cosmică. Proiectul ei atinge perfecţiunea. (Însă întrucît perfecţiunea nu este a omului, ci a divinului, rezultă că niciodată bovaricul nu se va apropia de împlinirea proiectului la care visează.) Şi pentru că desăvîrşirea nu îi este accesibilă, insul bovaric îşi blochează energia în ratarea asimptotică a nerealistelor obiective pe care şi le propune. Înfrînt nu de realitate, ci de imposibilitatea de a-şi gestiona limitele visării, el devine depresiv, se retrage în solitudine, ajunge să urască lumea, soarta şi universul, în care vede duşmani neîmpăcaţi ai împlinirii sale existenţiale.

Paperback

First published January 1, 1902

Reviews

[Krisztina Varadi · Rating 5 out of 5]

Una dintre cărțile care schimba modul în care vezi și analizezi lumea din jurul tău și potențialele proprii și ale lumii. O carte de căpătâi.