Exceptional!
Dupa un inceput slabut as zice eu (vis-a-vis de asteptari) al Abatiei, volumul II a venit sa adanceasca misterul, iar trilogia se incheie cu o suita de concluzii si reflectii senzationale asupra omului si a naturii sale.
Personajele sunt conturate frumos si natural, lasand intriga sa curga lin, impletindu-se organic cu fiecare caracter. Deja probabil n-ar fi trebuit sa ma surprinda, avand in vedere motivele cartii, dar toate intrigile sunt aduse la o concluzie logica ce inglobeaza framantarile tuturor personajelor din carti.
Mi s-a parut deosebit de interesant si modul in care reliefeaza Dan Dobos prin naratiune o multime de intrebari legate de filozofia credintei. In mod normal cred ca e deoesbit de dificil sa expui idei complexe legate de religie, de natura ei si de motivul aparitiei sale in societate. Prin aratiune insa, e mult mai usor sa arati aplicabilitatea lor in raport cu niste personaje cu care cititorul se poate conecta. E diferenta intre a spune ca ceva e important si a arata in exemple despre cum anume se manifesta acea importanta.
Ca si recomandare, as spune ca e o trilogie care se merita citita si care poate fi inteleasa (sau macar savurata) abia undeva dupa 30-35 de ani, cand mintea s-a copt destul incat sa-si permita luxul unor intrebari mai profunde.