What do you think?
Rate this book
Cronică de Cotroceni
Numele Adrianei Saftoiu este prezent in constiinta publica si a specialistilor mass-media mai ales datorita profesionalismului prin care s-a remarcat in anii cind a fost consilier prezidential si purtator de cuvint al Presedintelui Romaniei. Insemnarile sale din jurnal, completate cu numeroase amintiri, reconstituie fragmentar acea perioada din viata autoarei, intr-o vreme cind sperantele renascute ale multor romani se aflau pe un trend ascendent. Iluziile insa nu pot dura o vesnicie. Simple gesturi, evenimente sau scurte schimburi de replici vin sa ne sugereze o alta lume, indeobste nevazuta sub toate fatetele ei, una in care regulile par fluide si imposibil de ordonat, iar deciziile depind prea adeseori de afinitati sau aversiuni greu de inteles.
Scrisa cu nerv, cu un spirit de revolta bine temperat, si bazindu-se pe iscusinta autoarei de a analiza retrospectiv fapte la care a fost martora nemijlocit, cartea Adrianei Saftoiu se constituie astfel intr-o marturie condusa inteligent despre o epoca si citeva dintre personajele ei aflate la putere sau in preajma acesteia, dar si despre ce se poate intimpla atunci cind convingerile personale ajung sa se afle in opozitie cu ale celor din jur.
„Prima mea zi la capatul a zece ani de colaborare cu Traian Basescu a fost vineri, 30 martie. Dimineata a sunat telefonul. Nu imi era greu sa-mi imaginez cine ar fi putut sa fie. N-am raspuns. In sfirsit, eram libera de contract. Apoi, telefonul a sunat din nou. «Te cauta Presedintele», m-a informat bine cunoscuta voce de la secretariat. «Nu mai lucrez la Cotroceni. Poti sa-i spui ca nu am raspuns la telefon.»” (Adriana Saftoiu)
Scrisa cu nerv, cu un spirit de revolta bine temperat, si bazindu-se pe iscusinta autoarei de a analiza retrospectiv fapte la care a fost martora nemijlocit, cartea Adrianei Saftoiu se constituie astfel intr-o marturie condusa inteligent despre o epoca si citeva dintre personajele ei aflate la putere sau in preajma acesteia, dar si despre ce se poate intimpla atunci cind convingerile personale ajung sa se afle in opozitie cu ale celor din jur.
„Prima mea zi la capatul a zece ani de colaborare cu Traian Basescu a fost vineri, 30 martie. Dimineata a sunat telefonul. Nu imi era greu sa-mi imaginez cine ar fi putut sa fie. N-am raspuns. In sfirsit, eram libera de contract. Apoi, telefonul a sunat din nou. «Te cauta Presedintele», m-a informat bine cunoscuta voce de la secretariat. «Nu mai lucrez la Cotroceni. Poti sa-i spui ca nu am raspuns la telefon.»” (Adriana Saftoiu)
320 pages, Paperback
First published May 1, 2015
2 people are currently reading
29 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 7 of 7 reviews
February 25, 2020
Nici nu stiu cum sa-ncep, ce sa laud mai întâi: stilul direct, lipsit de "floricele" literare; sau echilibrul si argumentatia convingatoare; sau spiritul analitic, presarat cu referinte livresti, care contextualizeaza si circumscriu unor pattern-uri comportamentale numeroase dintre tarele (a se citi "apucaturile") personajului principal al cartii?
Volumul reprezinta o relatare subiectiva, dar asezata, echilibrata, a relatiei autoarei cu proaspatul (pe atunci) presedinte al Romaniei, in perioada in care aceasta a indeplinit rolul de purtator de cuvant si "liason" cu mass-media al Administratiei Prezidentiale, in primii aproape 2 ani si jumatate ai intaiului mandat al lui Basescu. N-am niciun motiv sa n-o cred pe cuvant pe autoare atunci cand relateaza si descrie diverse reactii nefiresti (unele, de-a dreptul aberante) ale prezidentului, cu atat mai mult cu cat ele vin in intampinarea unei anumite intuitii a oricui care a fost cat de cat la curent cu "iesirile" personajului principal al cartii in primii ani ai primului sau mandat. Faptul ca A.S. face apel la intrari din jurnalul personal din perioada respectiva, precum si la descrierea cat mai vie, sincrona, a anumitor situatii celebre aduce un plus de autenticitate cartii, dar si de credibilitate scriitoarei, acestea constituind un argument pentru pertinenta interpretarilor respectivelor evenimente si a reactiilor "prezidentiale".
Pentru cineva care a trait vremurile astea, situatiile descrise in prezenta carte n-au cum sa fie o revelatie sau cine stie ce aducatoare de "breaking news"-uri livresti. Insa, in timp, sunt convins ca relatarea doamnei S. va capata o si mai mare relevanta si valoare pentru a intelege evolutia politica a Romaniei din dublul cincinal prezidential 2004-2014, caracterizata de un personaj politic impulsiv, vicios, (de mult mai multe ori decat as fi crezut) manios, lipsit de virtual orice scrupule (asta stiam deja), obsedat de control si detinerea lui, si, inca si mai grav, de putere de dragul puterii.
Nu stiu cat de mult/putin si-a propus/dorit A.S. sa vorbeasca despre ea insasi in aceasta "cronica" a unei perioade importante din viata ei, insa, faptul ca in aceasta carte memorialistica personajul principal nu este insusi autorul, asa cum ar fi normal si te-ai astepta, ca cititor, ci seful ei, spune multe despre cat de mult a marcat acest om nociv, "invrajbitor", viata unei anumite persoane, care a avut (ne)norocul sa-l cunoasca si sa lucreze indeaproape cu el. Din pacate, respectivul ne-a marcat mai mult sau mai putin negativ (de la caz la caz, de la "antibasist" la "basist") viata tuturor, ceea ce reprezinta o realitate peremptorie si ineluctabila, oricat de mult nu ne-ar conveni asta.
Volumul reprezinta o relatare subiectiva, dar asezata, echilibrata, a relatiei autoarei cu proaspatul (pe atunci) presedinte al Romaniei, in perioada in care aceasta a indeplinit rolul de purtator de cuvant si "liason" cu mass-media al Administratiei Prezidentiale, in primii aproape 2 ani si jumatate ai intaiului mandat al lui Basescu. N-am niciun motiv sa n-o cred pe cuvant pe autoare atunci cand relateaza si descrie diverse reactii nefiresti (unele, de-a dreptul aberante) ale prezidentului, cu atat mai mult cu cat ele vin in intampinarea unei anumite intuitii a oricui care a fost cat de cat la curent cu "iesirile" personajului principal al cartii in primii ani ai primului sau mandat. Faptul ca A.S. face apel la intrari din jurnalul personal din perioada respectiva, precum si la descrierea cat mai vie, sincrona, a anumitor situatii celebre aduce un plus de autenticitate cartii, dar si de credibilitate scriitoarei, acestea constituind un argument pentru pertinenta interpretarilor respectivelor evenimente si a reactiilor "prezidentiale".
Pentru cineva care a trait vremurile astea, situatiile descrise in prezenta carte n-au cum sa fie o revelatie sau cine stie ce aducatoare de "breaking news"-uri livresti. Insa, in timp, sunt convins ca relatarea doamnei S. va capata o si mai mare relevanta si valoare pentru a intelege evolutia politica a Romaniei din dublul cincinal prezidential 2004-2014, caracterizata de un personaj politic impulsiv, vicios, (de mult mai multe ori decat as fi crezut) manios, lipsit de virtual orice scrupule (asta stiam deja), obsedat de control si detinerea lui, si, inca si mai grav, de putere de dragul puterii.
Nu stiu cat de mult/putin si-a propus/dorit A.S. sa vorbeasca despre ea insasi in aceasta "cronica" a unei perioade importante din viata ei, insa, faptul ca in aceasta carte memorialistica personajul principal nu este insusi autorul, asa cum ar fi normal si te-ai astepta, ca cititor, ci seful ei, spune multe despre cat de mult a marcat acest om nociv, "invrajbitor", viata unei anumite persoane, care a avut (ne)norocul sa-l cunoasca si sa lucreze indeaproape cu el. Din pacate, respectivul ne-a marcat mai mult sau mai putin negativ (de la caz la caz, de la "antibasist" la "basist") viata tuturor, ceea ce reprezinta o realitate peremptorie si ineluctabila, oricat de mult nu ne-ar conveni asta.
July 12, 2015
Pentru că e o carte ce, fără a avea vreo mare valoare literară, trebuie citită. Ca să înțelegem lumea în care trăim. Am perceput-o ca pe o carte "corectă", ce-l descrie pe fostul președinte cu bune și rele. Adică exact cum speram sa fie această carte : când el a făcut ce trebuie, să-i recunoască meritele, iar când a greșit, să-l trântească. A. Săftoiu a reușit să scrie mai mult decât o carte despre Băsescu și slăbiciunea lui, E.U.
February 5, 2019
E o carte binevenită. Și asta deși subiectul e oarecum sensibil - oare nu eram unii de gâtul celorlalți în anii lui Băsescu, care “băsiști”, care anti? Fostul președinte a polarizat societatea românească la vremea lui. După atâta timp, e interesant să revezi unele din acele momente "polarizante", văzute de cineva care i-a stat totuși aproape (ca șefă a biroului de presă al PD până în 2004 și la Cotroceni din 2004 până în 2007). La genul acesta de cărți, întrebarea de 1000 de puncte mi se pare: câtă încredere prezintă autorul? Cât e de părtinitor? Nu știu dacă există alte relatări cu care să poți corela jurnalul ei, dar nici nu am găsit vreo gogoriță, sau ceva care să-mi sune greu de crezut. Dar Adriana Săftoiu mi-a lăsat impresia unei persoane inteligente, așa că mă interesează părerile ei. Are și aprecieri pozitive, și negative la adresa lui Băse; parcă mai multe negative, dar mi se pare oarecum normal, treaba unui consilier e să modeleze subiectul, nu să-i spună cât e de deștept. Rezonez destul de mult cu portretul pe care i-l face fostului președinte: un om cu o inteligență peste medie, făcut pentru politică, dar mult prea conflictual, și destul de inflexibil. Sensibilitatea excesivă la presă (cum "fierbea ca o ciorbă" uitându-se la Realitatea) nu i-am văzut-o, iar problemele de integritate (casa din Mihăileanu, relația cu Cocoș) le mai uitasem.
Sunt destule momente care "au făcut istorie", aici povestite cu "inside information": plecarea lui Pleșu, demisia lui MRU de la externe, episodul cu "bilețelul roz", cearta cu liberalii etc. Nu știu câte din detaliile de aici au ajuns în presă, pentru mine erau destul de inedite (de exemplu, nu știam că Băse le-a zis în față liberalilor că nu le garantează că-l pune pe Tăriceanu premier după anticipate). Sunt și pasaje amuzante: Berlusconi întrerupând discuții serioase pentru a-i face avansuri Elenei Udrea, apoi invitându-l pe Băse pe vas cu gagicile; Udrea și Săftoiu încercând să medieze o discuție cu SOV, în timp ce Băse spumega și înjura uitându-se la o emisiune la Realitatea. Poate avea haz, și aceste momente sunt savuroase.
Există și latura serioasa, morala. Dealtfel, timing-ul cărții e interesant: se terminase al doilea mandat al lui Băse și tocmai începuse cel al lui Iohannis. Pe de o parte, criticile la adresa fostului președinte nu mai aveau o miză electorală dar, pe de altă parte, poate consilierii lui Iohannis ar avea ceva de învățat de aici: cum câteodată funcția schimbă (și doboară) omul; cum președinția se învață din mers, pentru că nu există școală, dar trebuie și ca subiectul să vrea; cât de greu e să consiliezi pe cineva care nu te ascultă (devine și mai interesant când alții te cred responsabil pentru ce zice).
Sunt și puncte slabe. Câteodată, stilul e mai pretențios decât e cazul, sensul frazei pierzându-se (dau un exemplu de propoziție: "Tăriceanu putea fi bănuit de hedonism disimulat"). Structura e destul de ciudată, urmărind subiecte mai degrabă decât cronologia, așa că sărim constant din 2004 în 2007, în 2006, în '98 și înapoi. Perioada acoperită e în mare 2004-2007, deci nu a prins guvernarea Boc, alegerile din 2009 etc, pentru că a plecat mai devreme.
Dar, chiar și așa, repet, e o carte binevenită. Nu strică să ai și "o privire din interior" la deciziile și luptele politice care ne-au influențat viața atâția ani.
Sunt destule momente care "au făcut istorie", aici povestite cu "inside information": plecarea lui Pleșu, demisia lui MRU de la externe, episodul cu "bilețelul roz", cearta cu liberalii etc. Nu știu câte din detaliile de aici au ajuns în presă, pentru mine erau destul de inedite (de exemplu, nu știam că Băse le-a zis în față liberalilor că nu le garantează că-l pune pe Tăriceanu premier după anticipate). Sunt și pasaje amuzante: Berlusconi întrerupând discuții serioase pentru a-i face avansuri Elenei Udrea, apoi invitându-l pe Băse pe vas cu gagicile; Udrea și Săftoiu încercând să medieze o discuție cu SOV, în timp ce Băse spumega și înjura uitându-se la o emisiune la Realitatea. Poate avea haz, și aceste momente sunt savuroase.
Există și latura serioasa, morala. Dealtfel, timing-ul cărții e interesant: se terminase al doilea mandat al lui Băse și tocmai începuse cel al lui Iohannis. Pe de o parte, criticile la adresa fostului președinte nu mai aveau o miză electorală dar, pe de altă parte, poate consilierii lui Iohannis ar avea ceva de învățat de aici: cum câteodată funcția schimbă (și doboară) omul; cum președinția se învață din mers, pentru că nu există școală, dar trebuie și ca subiectul să vrea; cât de greu e să consiliezi pe cineva care nu te ascultă (devine și mai interesant când alții te cred responsabil pentru ce zice).
Sunt și puncte slabe. Câteodată, stilul e mai pretențios decât e cazul, sensul frazei pierzându-se (dau un exemplu de propoziție: "Tăriceanu putea fi bănuit de hedonism disimulat"). Structura e destul de ciudată, urmărind subiecte mai degrabă decât cronologia, așa că sărim constant din 2004 în 2007, în 2006, în '98 și înapoi. Perioada acoperită e în mare 2004-2007, deci nu a prins guvernarea Boc, alegerile din 2009 etc, pentru că a plecat mai devreme.
Dar, chiar și așa, repet, e o carte binevenită. Nu strică să ai și "o privire din interior" la deciziile și luptele politice care ne-au influențat viața atâția ani.
September 15, 2018
Extrase dintr-un jurnal grăbit, fără structură, cu toate subiectele aruncate de-a valma: politica față de Moldova, numirile din administrație, intelectualii lui Băsescu, relațiile cu colaboratorii apropiați, raporturile cu partidul. Se întrepătrund și reiau, deseori cu referiri obscure la unele fapte sau evenimente. Doar în ultima parte textul are o oarecare consistență, anecdotele gravitând preponderent în jurul tandemului Băsescu-Udrea.
Aduce o privire din culise a mandatului „președintelui jucător”. Autoarea pare să aibă discernământ în analizarea resorturilor umane, însă de multe ori arată neumblată: îl propune consilier pe Pleșu, dar și pe bizarul Baconschi. Adunat la final, cartea nu oferă mult mai mult cuiva care a mai răsfoit presa în ultimii zece ani. Dimpotrivă, este alcătuită confuz și greu de parcurs.
Intervenția editorului este mediocră - avem patru tipuri de text: cel cu aspect standard care se ocupă de părerile din prezent, cel fără indentație ori alineat la capăt de rând, cel cu indentație și fără alineat și cel cu italice. În afară de primul, toate celelalte fac referire la intrările din jurnalul autoarei - „caietul albastru”. La tipar a ajuns o ciornă cu minimă prelucrare.
Aduce o privire din culise a mandatului „președintelui jucător”. Autoarea pare să aibă discernământ în analizarea resorturilor umane, însă de multe ori arată neumblată: îl propune consilier pe Pleșu, dar și pe bizarul Baconschi. Adunat la final, cartea nu oferă mult mai mult cuiva care a mai răsfoit presa în ultimii zece ani. Dimpotrivă, este alcătuită confuz și greu de parcurs.
Intervenția editorului este mediocră - avem patru tipuri de text: cel cu aspect standard care se ocupă de părerile din prezent, cel fără indentație ori alineat la capăt de rând, cel cu indentație și fără alineat și cel cu italice. În afară de primul, toate celelalte fac referire la intrările din jurnalul autoarei - „caietul albastru”. La tipar a ajuns o ciornă cu minimă prelucrare.
June 8, 2023
O cronică subiectivă dar foarte utilă pentru a înțelege istoria recentă a României.
November 22, 2015
Probabil cele mai bune Memorii citite de mine, bineînţeles după "Open"-ul lui Andre Agassi.
Echilibrat şi fără multă ură faţă de personajul principal. Repet, multă... Pentru că dintele care îl are autoarea pentru dl fost peşedinte încă se mai simte.
Lăudabil însă modul de a recunoaşte meritele atunci când acestea există şi probozeala atunci când o merită.
Echilibrat şi fără multă ură faţă de personajul principal. Repet, multă... Pentru că dintele care îl are autoarea pentru dl fost peşedinte încă se mai simte.
Lăudabil însă modul de a recunoaşte meritele atunci când acestea există şi probozeala atunci când o merită.
Displaying 1 - 7 of 7 reviews