O carte traversată de o frică subţire şi de posibilitatea unei iubiri continue, dar absente. O carte luminoasă, plină de sentimente incerte. O carte a echilibrului şi a nehotărârii, a căutării sistemului de referinţă, a durerii care restabileşte echilibrul, a îmblânzirii celor neîmblânzite, o mărturie a celui care bate „toba din interior". Un balans. Andrei Dósa utilizează cu eleganţă un sistem poetic pe care colegii săi de generaţie şi manieră îl scuipă adesea mecanic în faţa cititorului. Ceea ce îl şi scoate în afara sistemului şi îl face la fel de unic ca personajul fără chip al noii lui cărţi, cel care a primit „toate substanţele interzise de pe lume", până a ajuns să fie în acelaşi timp „câinii, camionul și cel care privește": definiţia cea mai scurtă a poetului.
Andrei Dósa (n.1985, Braşov), a absolvit cursurile masterului de Inovare Culturală (denumit anterior master de Scriere Creatoare) din cadrul Facultăţii de Litere Braşov.
A publicat volumele: Când va veni ceea ce este desăvârşit (2011), American Experience (2013), Nada (2015), adevăratul băiat de aur (2017).
A tradus mai multe cărţi din engleză şi maghiară. Din 2012, este redactor al revistei ''Poesis internaţional''.
Un du-te vino constant, o dorință de revendicare și (auto)cunoaștere care nu dispare atâta vreme cât vorbești despre asta. Discursul e lung și durează. Singurul inamic e tăcerea. Lipsa introspecției. Pentru că atunci te lași pradă aceluiași hedonism, riști să rămâi în același cadru al masculinității toxice unde reiterările sexiste sunt pertinente și dau dreptul unei iritări veritabile. Limbajul ar putea să fie inamicul tău, dar ca să nu fie, în folosești și-l remodelezi până când vezi luminița de la capătul tunelului. E multă frică aici. E și iubire. Și o tonă de singurătate. Un volum pe care l-am descoperit cu mare plăcere după ce am citit și altele de Dósa — cu un contrast izbitor față de Expectativa luminoasă.
cînd tot ce vrei e armonie și liniște, o fotografie veche și baterie-n telefon, poți lîncezi în fotoliu precum oblomov. prin geam vei observa mișcările naturii, mișcările cerului sau, și mai bine, mișcările urbane. aici va lucra imaginația, nelipsita muscă va zumzăi profesionist printre tristețurile vîscoase din odaie, iar pe masa rotundă (neapărat rotundă) o pereche de mere va putrezi mai lent decît un corp din cimitirul elefanților. deschisă la pagina 49, cu copertele înverzite de mister, în scena asta aproape moartă se integrează perfect Nada, vie și clară pe buffet. cartea unui meseriaș.
sînt zile-și-nopți-cu-veioza-stinsă în care simți nevoia să limpezești totul, să dai peste o pietricică lustruită cu migală sau să vizualizezi brusc apropierea letală a unui magnetar de planeta asta prăpădită. raportat la astfel de simplissime situații, vei afla ceea ce n-ai fi voit să afli vreodată despre tine: un amestec de groază, jenă și neputință.
în timp ce citeam poeziile lui andrei dósa mi s-au ivit în cap cîteva vorbe rostite de lao-tze: totul e nimic, nimic e totul… mai era ceva, dar nu-mi aduc aminte, ceva muuuult mai deștept decît mine. poeziile lui dósa sînt foarte deștepte, foarte deștepte și cîteodată strălucitoare precum ochii marcați de atenție ai unei bufnițe în plină noapte.
dósa logic, dósa lyric, dósa analitic, dósa sec – figurile astea funcționează cu precizie, se succed într-un ritm impecabil, așa, ca la rammstein. nu se pot extrage decît citate lungi pentru că fiecare afirmație e legată strîns de o frază precedentă, așa că trebuie să-ți pui tălpile exact pe urmele lui dósa, altfel riști s-o sfîrșești în mărăcini – sau măcar nu-i pierde din vedere umbra aia de 2 m.
o tăcere periculoasă, de laborator în care se petrec experimente dubioase, planează pe tavanul acestor texte. sînt rînduri la care ai sări de pe fotoliu și ai striga gîtuit de extaz: da! a zis-o fain!, însă o voce plăcută, moale și dulce ca un aluat de crăciun, te va reține așezat: stai blînd, citește-nainte. și citești pentru că ai ce să citești.
am pescuit din Nada cîțiva bibani: când trebuie să faci ceva ca să te simți bine nu e bine / când știi că te desparte 1 mg de serotonină de bine / și asta te face posac așa ca-n fața unei femei despre care / ți-au povestit că e frumoasă și când o vezi are un defect / ceva incompatibil nu poți să treci peste și o respingi (pagina 49), în ochii ei pâlpâie culorile monitorului / mă trezesc / foi împrăștiate pe jos combinații de cuvinte / îmi place gramatica generativă / după o serie de substituiri se obține: / if you love me (pagina 14), da de multe ori am simțit / cu cât îmi este mai străină / persoana pe care o iubesc / cu atât mai intense sentimentele mele / cu cât mai mare autoritatea / cu atât mai neglijent (pagina 16).
Imnul fenomenologic al conștiinței vărsătorului, exerciții de ''stimulare a acelor părți ale creierului care stârnesc indecizia''. Pasivitatea și inerția conștiinței ante-acțiune, care nu se poate poziționa proiectiv sau anticipativ și care lasă loc unui întreg sistem de note, reflexii, observații, și meditații retroactive cu privire la experiența și experimentarea câmpului de acțiune din afara celui care conștientizează. A conștientiza nu înseamnă a anticipa sau proiecta ceea ce va urma, ci a negocia raporturile de înțelegere a ceea ce a fost, sau a ceea ce nu se va putea înfăptui.
godman să nu nimeresc chiar așa de simplu înapoi în starea de veghe să nu absorb realitatea ca o plantă să nu fie întâi viața apoi descompunerea
de ce întâi frica de lovitură abia apoi lovitura apoi durerea
sa fie întâi durerea sa o îmblânzesc sa putem negocia în condiții rezonabile ea vine și restabilește echilibrul între lucrurile de care m-am atașat și cele pe care le-am neglijat
ceea ce ne ține aici nu este ceea ce ar trebui sa ne țină
"Amorul nostru carele esti in amor, amor numele tau, amor imparatia ta, amor voia ta, precum in amor, asa si pe amor. Da-ne noua astazi amorul nostru cel de toate zilele si ne amor noua greselile noastre, precum si noi amor gresitilor nostri, si nu ne amor pe noi in amor, ci ne izbaveste de amor, pues amor. Slava tie, dragoste plina de dragoste, dragostea fie cu tine."
"da de multe ori negociez impotriva propriului curaj pana cand ramane doar frica sa ma impart in doua cand simt placere o parte sa se gandeasca la degradare cealalta la placere si astea sa se imparta iarasi si iarasi intr-un orgasm mai slab din ce in ce mai slab pana cand degradarea va deveni atotputernica pana cand o entitate divina pana cand istoria o teorie un slogan gand oarecare scurt frison ma va asimila."
"Dumnezeu sa ne ierte pe toti (caci nu binele pe care il vrem il facem ci raul pe care nu-l voim pe acesta il savarsim)"
"Vara asta mi-am vandut labele de scafandru am sarutat hartia de muste am intalnit fete intr-un film mut limbajul nonverbal era aproape inexistent semianalfabeti furnizau inserturi scrise mi-am pus o galeata in cap si am ascultat ce zic baietii masini bani femei droguri am scobit un pepene si am facut sex am iesit in natura, am schimbat wallpaper-ul m-am multumit cu animale salbatice la televizor vacile aratau bine si pe cutia de lapte porcii zambeau de pe conserva am urmarit pata de soare facuta cu oglinda de un copil sperand ca oi descoperi o plaja un paradis tropical aveam tot dreptul sa fiu nemultumit ca un strain in cel mai prost restaurant in oras vara nada surf"
Nada e plină de imagini puternice, originale, analogii specifice lui Andrei și abundă în intensitatea emoțională pe care mi-o doresc de la orice citesc. Puncte în plus pentru că a descris teama mea cea mai mare în ai să te faci urâtă, fată tristă, fată amară. Și pentru că a menționat șerpi morți. Dacă nu l-ai citit încă și crezi că știi ce e poezia contemporană bună… brace yourself.