What do you think?
Rate this book
Dirty Dozen #2
A Dirty Distant War
In The Dirty Dozen, Major John Reisman led twelve criminal misfits on a suicidal mission behind enemy lines in France. Now Reisman is back. His new mission is to infiltrate the web of warlords who run a remote corner of Japanese-occupied South-East Asia. Only this time he has no team to back him up. This time he's on his own. From his embattled parachute drop into Burma to the climactic explosion across the border in Vietnam, A DIRTY DISTANT WAR is full of intrigue, deception and betrayal. Capturing all the innocence, and guilt, of America's fateful entry into South-East Asia, this is a novel of compelling power and resonance.
496 pages, Paperback
First published January 1, 1980
13 people are currently reading
55 people want to read
About the author
E.M. Nathanson
9 books7 followersNathanson was born in 1928 in The Bronx. His mother suffered from depression and went into an institution when he was two years old. He was placed in a Jewish orphanage in Manhattan and lived there until he was seven, when he was sent to the Hebrew National Orphan Home in Yonkers. He remained there until he graduated high school.
Nathanson majored in anthropology at New York University. Nathanson held a variety of writing and editing jobs. He was a copy editor for Fairchild Publications in New York, a reporter for the Arlington Sun in Virginia, a stringer for The Washington Post and a freelance magazine writer.
By 1959, he was living in Los Angeles, where he worked as associate editor for Daring Detective magazine and an editing job for a chain of pulp magazines.
In 1965, Nathanson wrote the war novel The Dirty Dozen, a story about 12 servicemen, convicted of robbery, murder and rape, who are sent on a suicide mission to blow up a chateau of German generals just before D-Day with the promise of commuted sentences to those who survive.
The novel was inspired by the supposedly true story of World War II criminal soldiers who got the nickname "the Dirty Dozen" (or "Filthy Thirteen") for their refusal to bathe and who were said to have been sent off on a similar mission. Nathanson heard the story from his producer friend Russ Meyer, who said he learned of the tale while working as a combat photographer during World War II.
Although Nathanson researched in vain for two years to verify the story's accuracy, he still received a contract for a book. He and his editor fictionalized the story. The best-selling novel sold more than two million copies was translated into 10 languages and made into a hit movie in 1967 starring Lee Marvin, Charles Bronson, Jim Brown and Donald Sutherland.
Nathanson died on April 5, 2016, of heart failure in his Laguna Niguel, California home. He was 88.
Nathanson majored in anthropology at New York University. Nathanson held a variety of writing and editing jobs. He was a copy editor for Fairchild Publications in New York, a reporter for the Arlington Sun in Virginia, a stringer for The Washington Post and a freelance magazine writer.
By 1959, he was living in Los Angeles, where he worked as associate editor for Daring Detective magazine and an editing job for a chain of pulp magazines.
In 1965, Nathanson wrote the war novel The Dirty Dozen, a story about 12 servicemen, convicted of robbery, murder and rape, who are sent on a suicide mission to blow up a chateau of German generals just before D-Day with the promise of commuted sentences to those who survive.
The novel was inspired by the supposedly true story of World War II criminal soldiers who got the nickname "the Dirty Dozen" (or "Filthy Thirteen") for their refusal to bathe and who were said to have been sent off on a similar mission. Nathanson heard the story from his producer friend Russ Meyer, who said he learned of the tale while working as a combat photographer during World War II.
Although Nathanson researched in vain for two years to verify the story's accuracy, he still received a contract for a book. He and his editor fictionalized the story. The best-selling novel sold more than two million copies was translated into 10 languages and made into a hit movie in 1967 starring Lee Marvin, Charles Bronson, Jim Brown and Donald Sutherland.
Nathanson died on April 5, 2016, of heart failure in his Laguna Niguel, California home. He was 88.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
June 12, 2019
A Dirty Distant War takes place six months after the conclusion of the events in The Dirty Dozen, but it was actually written twenty years later. The location this time is not the European Theater but rather Vietnam and China during the waning days of WWII. The author conducted exhaustive research for this novel and it is a dense, information-packed read, but it has a clear voice and the narrative moves right along. Reisman is still an intriguing protagonist and three other characters from the first volume make appearances in the latter half of the story. Overall, it is a worthy sequel to a cherished war novel.
November 24, 2021
John Reisman zări fluviul Salween lucind în soare şi îi făcu semn pilotului să-l ducă într-acolo. Aparatul C-46
îşi începu coborîrea în vrilă. Aşezat în scaunul copilotului, maiorul Reisman compara realitatea terenului pe care îl avea sub ochi cu ceea ce pretindeau hărţile că s-ar fi găsit acolo. Spera că tînărul pilot aflat la manşă ştia ce face şi că avionul rezistă. Zburau la sud de porţiunea cea mai grea, dar munţii şi jungla dimprejurul „Cocoaşei” – principala rută aeriană care traversa Himalaya dinspre India spre China – erau împînzite de epavele unor astfel de avioane şi de scheletele celor care călătoriseră cu ele.
Fluviul Salween despica adînc straturile ondulate ale colinelor şi îşi urma cursul printr-o nesfîrşită pustietate verde. Într-o parte a lui, acolo de unde veneau, se întindea Birmania. De cealaltă parte se afla China. Dar frontiera nu era deloc certă. Hărţile cele mai bune marcau „teritorii în dispută”. Reisman ţinea acum două hărţi pe genunchi, una fiind o hartă birmaneză de luptă imprimată pe mătase. Aceasta emitea pretenţii asupra unei porţiuni pe care cartografii chinezi o marcaseră pe hărţile lor drept o parte a provinciei Yunnan. Cealaltă, pe care o studia Reisman, era o ediţie standard a hărţii de zbor utilizate de U.S. Army Air Corps pentru teatrul de operaţiuni China-Birmania-India. Nu avea încredere exclusivă în ea. Prea avuseseră loc multe incidente în Europa şi în alte părţi atunci cînd oamenii de la OSS [1], bazîndu-se pe hărţile-standard şi pe judecata ezitantă a piloţilor şi navigatorilor, fuseseră lansaţi cu paraşuta pentru a fi capturaţi sau ucişi la mile distanţă de punctele prevăzute pentru lansare.
Existaseră şi ocazii în care se alesese praful de planuri de luptă elaborate cu minuţiozitate, deoarece brigăzi întregi se văzuseră paraşutate în zone greşite din cauza informaţiilor deficitare, erorilor de ordin tehnic şi navigaţiei defectuoase. Sub avionul în care zbura Reisman se mai aflau încă unităţi active ale Diviziei a 18-a a generalului Tanaka; trupe care, după ce scăpaseră din încercuirea forţelor americane, britanice şi chineze de sub comanda lui Stilwell către nord şi vest, luptau acum în junglele şi munţii Birmaniei, atacînd şi apărîndu-se în forţă, pe măsură ce se retrăgeau la est înspre China şi la sud-est în direcţia Thailandei.
Harta militară birmaneză se dovedise o găselniţă bună a lui Reisman, în momentul cînd avionul lui aterizase la
Myitkyina. Oraşul şi aeroportul său de importanţă vitală fuseseră de curînd recucerite de la japonezi, datorită loviturilor repetate ale aprigelor campanii susţinute de „tîlharii” generalului american de brigadă Frank Merrill şi de „Fiarele” generalului-maior britanic Orde Wingate, soldaţi porecliţi cu toată îndreptăţirea după fioroşii lei de piatră care străjuiesc templele birmane. Avionul C-46 al lui Reisman aterizase la Myitkyina pentru realimentare, aşa că el avusese ocazia să-şi bage nasul prin cele mai noi informaţii cu privire la bizara misiune ce-i fusese încredinţată. E de presupus că pînă la aterizarea sa la Calcutta, cu două zile în urmă, fusese doar un pasager în tranzit de la Londra spre Chungking pentru a lua în primire alte misiuni normale. Deşi „normal” nu prea era cuvîntul potrivit pentru a descrie treburile murdare cu care fusese totdeauna însărcinat maiorul Reisman (acesta era rangul cel nou la care fusese ridicat cu mai puţin de o lună în urmă), de cînd trecuse în slujba Biroului de Servicii Strategice, cu trei ani mai înainte, cînd se organizase acesta pentru prima oară.
Cu toate acestea, pentru că baza comandamentului OSS
din Grosvenor Square (şi bunul său prieten Max Armbruster de la Serviciul de Operaţii Speciale din Baker Street) îi apreciau foarte mult talentele, se arătaseră cîteodată neaşteptat de amabili cu el, tolerîndu-i idiosincraziile. Solicitase un singur lucru, înainte de a părăsi Londra cu o misiune în Orientul Îndepărtat unde erau transferaţi sute din „sălbaticii” generalului Donovan, acum că nu mai erau foarte dorite sau necesare în teatrul european de operaţiuni metodele lor cu totul speciale şi personale, înclinaţia lor spre o independenţă sfidătoare, slăbiciunea lor pentru încăierările cu soldăţimea de orice neam şi acel modus operandi neortodox care îi caracteriza. Centrul de greutate al războiului era acum presarea masivă, după regulile clasice, a armatelor naziste şi eliberarea grabnică a teritoriilor ocupate de germani. Haiduci solitari de teapa lui Reisman nu prea mai erau toleraţi.
îşi începu coborîrea în vrilă. Aşezat în scaunul copilotului, maiorul Reisman compara realitatea terenului pe care îl avea sub ochi cu ceea ce pretindeau hărţile că s-ar fi găsit acolo. Spera că tînărul pilot aflat la manşă ştia ce face şi că avionul rezistă. Zburau la sud de porţiunea cea mai grea, dar munţii şi jungla dimprejurul „Cocoaşei” – principala rută aeriană care traversa Himalaya dinspre India spre China – erau împînzite de epavele unor astfel de avioane şi de scheletele celor care călătoriseră cu ele.
Fluviul Salween despica adînc straturile ondulate ale colinelor şi îşi urma cursul printr-o nesfîrşită pustietate verde. Într-o parte a lui, acolo de unde veneau, se întindea Birmania. De cealaltă parte se afla China. Dar frontiera nu era deloc certă. Hărţile cele mai bune marcau „teritorii în dispută”. Reisman ţinea acum două hărţi pe genunchi, una fiind o hartă birmaneză de luptă imprimată pe mătase. Aceasta emitea pretenţii asupra unei porţiuni pe care cartografii chinezi o marcaseră pe hărţile lor drept o parte a provinciei Yunnan. Cealaltă, pe care o studia Reisman, era o ediţie standard a hărţii de zbor utilizate de U.S. Army Air Corps pentru teatrul de operaţiuni China-Birmania-India. Nu avea încredere exclusivă în ea. Prea avuseseră loc multe incidente în Europa şi în alte părţi atunci cînd oamenii de la OSS [1], bazîndu-se pe hărţile-standard şi pe judecata ezitantă a piloţilor şi navigatorilor, fuseseră lansaţi cu paraşuta pentru a fi capturaţi sau ucişi la mile distanţă de punctele prevăzute pentru lansare.
Existaseră şi ocazii în care se alesese praful de planuri de luptă elaborate cu minuţiozitate, deoarece brigăzi întregi se văzuseră paraşutate în zone greşite din cauza informaţiilor deficitare, erorilor de ordin tehnic şi navigaţiei defectuoase. Sub avionul în care zbura Reisman se mai aflau încă unităţi active ale Diviziei a 18-a a generalului Tanaka; trupe care, după ce scăpaseră din încercuirea forţelor americane, britanice şi chineze de sub comanda lui Stilwell către nord şi vest, luptau acum în junglele şi munţii Birmaniei, atacînd şi apărîndu-se în forţă, pe măsură ce se retrăgeau la est înspre China şi la sud-est în direcţia Thailandei.
Harta militară birmaneză se dovedise o găselniţă bună a lui Reisman, în momentul cînd avionul lui aterizase la
Myitkyina. Oraşul şi aeroportul său de importanţă vitală fuseseră de curînd recucerite de la japonezi, datorită loviturilor repetate ale aprigelor campanii susţinute de „tîlharii” generalului american de brigadă Frank Merrill şi de „Fiarele” generalului-maior britanic Orde Wingate, soldaţi porecliţi cu toată îndreptăţirea după fioroşii lei de piatră care străjuiesc templele birmane. Avionul C-46 al lui Reisman aterizase la Myitkyina pentru realimentare, aşa că el avusese ocazia să-şi bage nasul prin cele mai noi informaţii cu privire la bizara misiune ce-i fusese încredinţată. E de presupus că pînă la aterizarea sa la Calcutta, cu două zile în urmă, fusese doar un pasager în tranzit de la Londra spre Chungking pentru a lua în primire alte misiuni normale. Deşi „normal” nu prea era cuvîntul potrivit pentru a descrie treburile murdare cu care fusese totdeauna însărcinat maiorul Reisman (acesta era rangul cel nou la care fusese ridicat cu mai puţin de o lună în urmă), de cînd trecuse în slujba Biroului de Servicii Strategice, cu trei ani mai înainte, cînd se organizase acesta pentru prima oară.
Cu toate acestea, pentru că baza comandamentului OSS
din Grosvenor Square (şi bunul său prieten Max Armbruster de la Serviciul de Operaţii Speciale din Baker Street) îi apreciau foarte mult talentele, se arătaseră cîteodată neaşteptat de amabili cu el, tolerîndu-i idiosincraziile. Solicitase un singur lucru, înainte de a părăsi Londra cu o misiune în Orientul Îndepărtat unde erau transferaţi sute din „sălbaticii” generalului Donovan, acum că nu mai erau foarte dorite sau necesare în teatrul european de operaţiuni metodele lor cu totul speciale şi personale, înclinaţia lor spre o independenţă sfidătoare, slăbiciunea lor pentru încăierările cu soldăţimea de orice neam şi acel modus operandi neortodox care îi caracteriza. Centrul de greutate al războiului era acum presarea masivă, după regulile clasice, a armatelor naziste şi eliberarea grabnică a teritoriilor ocupate de germani. Haiduci solitari de teapa lui Reisman nu prea mai erau toleraţi.
May 11, 2025
Not as good as Nathanson's The Dirty Dozen, but a solid military thriller with interesting character
Good steady military read, with exciting battle sequences and interesting characters. A little slow at times, but, overall, a good read.
Good steady military read, with exciting battle sequences and interesting characters. A little slow at times, but, overall, a good read.
September 22, 2011
My review went live today, here: http://www.examiner.com/history-in-ch...
Displaying 1 - 4 of 4 reviews