Mi-a fost recomandata astfel: “desi veche, e utila”. Am cumparat o editie recenta, a 6-a, publicata in 2016; subtitlul zice ca e revizuita iar drept co-autor apare dr. Herta Capraru. O nota la inceput explica ca fata de editiile anterioare a fost adaugat un capitol legat de preventie.
Sunt trei aspecte care ma fac sa nu o consider o sursa buna de informatii pentru mine. Primul este tonul autoritar, intretinut de imperative. De exemplu, cap. 8 se numeste “Sa se previna! Este cel mai bine”; adverbul “trebuie” mi se pare folosit in exces; alte sintagme de tip: “mama sa se informeze”, “se va procura o olita”, “sugarul va fi hranit la cerere”. O astfel de exprimare imi transmite mesajul ca venind din partea unei autoritati care care nu lasa loc de echivoc. N-ar fi o problema per se, dar cel putin in primele luni cu bebelusul am simtit nevoia de empatie si suport atunci cand am cautat informatii despre cum sa imi ingrijesc copilul. Si, da, este posibila transmiterea unor informatii obiective intr-o maniera empatica. Acesta este un prim motiv pentru care am cautat informatiile in alte surse, mai putin imperioase.
Apoi, nu sunt de acord cu principiile enuntate in capitolul de inceput: “femeia se realizeaza prin casnicie si devine fericita prin maternitate”(am fost fericita si inainte), “in ultimele saptamani de sarcina, gravida va dormi singura in pat” (de ce? Alte solutii nu sunt?), “este datoria femeii sa il faca pe sot sa inteleaga ca nu este neglijat”. Cum principial nu pot rezona cu autorii, mi-e greu sa accept sfaturile lor.
In ultimul rand, e vorba despre reclame: ultima coperta e o reclama, la fel primele pagini si semnul de carte inclus. Sunt incluse, de asemenea, tabele cu informatii nutritionale ale unor marci de lapte praf. Din punctul meu de vedere, asta e o incalcare a codului de marketing privind laptele praf. Astfel, pentru mine credibilitatea sfaturilor legate de alimentatia si igiena bebelusului e alterata.