„Un autor sud-american a scris undeva că oamenii cunosc şi povestesc două feluri de poveşti, cele adevărate şi cele născocite. Dar, adaugă acel autor – şi nu pot decât să-l aprob, pentru că aici e toată arta povestitorului –, «o poveste născocită trebuie să pară adevărată, iar o poveste adevărată trebuie să pară născocită».“
LUMEA ŞI PANTALONII La începutul cărţii sale Lumea şi pantalonii, Samule Beckett plasează acest scurt dialog: Clientul: Dumnezeu a făcut lumea în şase zile, iar dumitale ţi-au trebuit şase luni ca să-mi faci o pereche de pantaloni! Croitorul: Da, domnule, dar uitaţi-vă cum arată lumea, şi uitaţi-vă la pantalonii făcuţi de mine!
FILOZOFUL ŞI MELCUL Odată, un filozof observa cu atenţie un melc care se deplasa încet prin iarbă, la picoarele lui. Unul dintre discipolii filozofului, care trecea pe acolo, l-a văzut şi l-a întrebat: — La ce te gândeşti? — Mă gândesc la melcul ăsta, i-a răspuns filozoful. Şi mă gândesc că el nu se gândeşte la mine. — Asta-i tot? l-a întrebat discipolul. — Nu, nu e tot. — Dar ce mai e? De ce te uiţi atâta la vietatea asta? — Pentru că, i-a răspuns filozoful, mi se pare că ne completăm. Eu ştiu că nu ştiu. Iar el nu ştie că ştie.
„Poveştile – inventate într-o zi de cine ştie ce geniu necunoscut – vin să semene îndoiala, să întărească ori să zguduie legile, să îndrepte ori să strice raporturile familiale şi sociale, să tulbure politica, să aţâţe ceea ce se află dincolo de noi, nevrând să se arate. Aduc în traiul nostru paşnic ceva neaşteptat, ciudat, un grăunte de nelinişte. Ating uşor tot ceea ce frământă omenirea, precum scânteile unui foc. De aceea mi se pare că merită numele de «poveşti filozofice».“
Comprei este livro pois como é referido na sua apresentação, expõe contos de muitas origens geográficas e temporais, que tinham / têm o objetivo de servir de ensinamento de princípios ou simplesmente divertir. Ora através deste tipo de contos temos um vislumbre do quadro de valores das sociedades, e essa perspetiva para mim é aliciante. Como balanço geral, diria que fiquei um pouco dececionado, mas possivelmente por culpa minha. Isto porque boa parte dos contos, lidos à luz do nosso tempo, perderam na minha opinião o seu sentido de aplicação. Penso que o autor poderia ter tido em conta essa perspetiva e fazer uma seleção mais cuidada, o que levaria talvez a uma redução dos contos em cada livro para cerca de metade. Note-se que mesmo com esta crítica gostei de ler todas as histórias, quer porque muitas delas continuam bastantes interessantes, quer mesmo porque as que não as considerei como tal, me levaram a refletir sobre o que possa ter sido o efeito que terá tido sobre elas o tempo / desenvolvimento social.
Nota final: Depois desta leitura li o livro anterior semelhante "Tertúlia de mentirosos". A minha avaliação é equivalente.