Întâmplări și personaje

by Florin Lăzărescu

„Pe 15 ianuarie 2003, odata cu deschiderea unui site personal, construit de prietenul meu Dan Mașca, din Tîrgu Mureș, m-am apucat sa tin mai mult in gluma un Jurnal intim online, posibil primul blog din Romania, prin care doream sa desfiintez imaginea-cliseu ca scriitorul e un tip cu capul in nori, cu barba si mort de mult, care nu are nicio legatura cu realitatea, cu nimicurile vietii. Apoi a inceput sa-mi placa de-a binelea si-am lasat sa curga povestile directe, simple, culese de la firul ierbii sau al drumurilor pe care le strabat, despre lumea pe care o vad in jur. Intre timp, Jurnalul... a ajuns la mii de pagini «publicate», mai ales pe domeniile mele online, de la lazarescu.reea.net, liternet.ro si suplimentuldecultura.ro si pina la Facebook sau florinlazarescu.com. Ca-i posibil sa scot o carte din asta nu m-a putut convinge decit Poliromul. Prin urmare, am «montat» vreo doua sute de micropovestiri scrise in ultimii doisprezece ani. Ca a iesit o carte cu cap – eventual si cu coada –numai cititorii pot spune.“ (Florin Lazarescu)

„Am remarcat ca e cald ca intr-o noapte de vara. Am urcat la mine in apartament, m-am schimbat, mi-am scos bicicleta din garaj si am dat o tura de oras. Si-am prins momentul ala de spart al tirgului la Sarbatorile Iasului, cind puhoaie de oameni se cara acasa, mai cumpara ceva din mers, lasind tone de gunoaie in urma, cind intervine Politia Rutiera sa organizeze haosul, cind Sfinta Parascheva ramine singura si se bucura de miracolul linistii. S-au terminat artificiile, nu mai e concert in fata Palatului Culturii – dum-dum-dum! a tunat seri la rind, ii salta cosciugul Sfintei pe nasalia de linga Mitropolie. Doar un film romanesc – n-am reusit sa-l identific – mai rula in gol pe ecranul scenei, pe care niste baieti s-au apucat sa o demonteze.
A si inceput sa ploua, dar tot ca vara. M-am dus si eu acasa.
In fata blocului, m-am oprit si am facut o poza, convins ca am prins ultimele minute de toamna. Daca ninge miine, nu ma mir. Cind am ajuns in casa, dupa miezul noptii, m-a sunat prietenul Florin din Burdujeni. Oleaca baut, dar nu mult, doar atit cit trebuie:
«– Frate, is intr-un bar din Suceava... N-ai sa ma crezi... Tocmai m-am intilnit cu doi calugari tibetani, am vorbit cu ei, stau la taclale aici, linga mine... Is culmea oamenii astia din Tibet!... Exista o asa magie pe lumea asta... N-o sa ma creada nimeni.»
Eu il cred. Stiu ca omul a fost in Tibet de unul singur. N-are cum sa nu recunoasca niste calugari tibetani, magia.“ (Florin Lazarescu)

Genres: Romanian Literature

304 pages, Paperback

First published June 1, 2015

About the author

Prozator si scenarist iesean. Absolvent al Facultatii de Litere, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iasi (1998). A publicat romanele Ce se stie despre ursul panda (2003), Trimisul nostru special (2005; tradus in franceza, germana, spaniola, italiana, slovena, maghiara si croata) si volumul de povestiri Lampa cu caciula (2009). Coautor, impreuna cu Lucian Dan Teodorovici si Dan Lungu, al volumului de povestiri Pas question de Dracula... (Editions Non Lieu, Paris, 2007).

Reviews

[Mihaela · Rating 5 out of 5]

Deliciu! Florin Lazărescu m-a făcut dependentă de poveștile sale. Și de umorul său, care mi-a adus multe hohote de râs și o stare fantastic de bună.

"Există oameni care se iau atât de în serios, încât ratează esența bucuriei de a fi viu. Imbecili care asociază râsul cu neseriozitatea, care cred că trebuie să râzi cu învoire de la ei."

[Cristina · Rating 5 out of 5]

Mi-a plăcut foarte mult. Poate si pentru ca am aceeasi vârsta cu autorul si stau in acelasi oras cu el, iar vremurile, locurile descrise de el imi erau familiare.
Povestirile lui sunt un carusel al emotiilor, se trece de la lacrimi la râs in hohote in doar câteva pagini. Acum te intristezi pentru Pascu, acum trezeşti casa râzând la Apaşul. Recomand cu drag cartea.

[Ludditus · Rating 2 out of 5]

Sper ca acest reputat autor român contemporan (sună ca dracu') să nu fie cuprins de furie în măsura în care alt „mare” scriitor român în viață a făcut-o recent pentru că mie nu mi-a plăcut jurnalul său de boală.

Simply put, mă doare în cur că unii găsesc acest volum demn de 4 stele. Genul ăsta de însăilare de povestioare chinuite, lipsite de substanță și menire (nu chiar toate), zău că citeam prin 1980-89, dar nu mai am chef să-mi irosesc viața cu nimicuri spuse în multe cuvinte.

Ca și în cazul celuilalt scriitor, pe care nu-l voi numi, se vede treaba că românii chiar sunt narcisiști de simt nevoia să încredințeze tiparului tot ce le trece prin cap. Pentru timpul pierdut cu această lectură, scriitorul sau editura ar trebui să-l plătească pe bietul cititor, nu invers. Sunt sute de mii de cărți care ar merita citite și pentru care o viață de om e prea scurtă, dar editurile publică astfel de mediocrități.

Un post TV scria recent pe burtieră: „Soros tace agresiv.” Aș prefera ca scriitorii români contemporani să-i urmeze exemplul. Sau să scrie numai romane, de preferință.

[Andrada Vilcu · Rating 5 out of 5]

"Întâmplări și personaje"


E prima oară când mă întâlnesc cu Florin Lăzărescu. Autorul ne povestește cum a început un jurnal on line pentru că dorea să desființeze imaginea-clișeu că scriitorul e un tip cu capul în nori, cu barbă și mort de mult, care nu are nicio legătură cu realitatea. A început să scrie povești simple, culese de la firul ierbii.
În primul rând, Florin Lăzărescu este ieșean de-al meu, deci din start impresia despre scriitura lui pornește din pole position în inima mea. În al doilea rând, chiar mi-au plăcut întâmplările și personajele. Scrise cu umor fin, abia perceptibil, ai impresia că ai de-a face cu cea mai zen persoană, deși îți pune pe tavă toate fricile pe care le are.

[Suzănica Tănase · Rating 5 out of 5]

Îl cunoști pe Florin pentru că te cunoaște și atunci când încerci să te ascunzi. O plăcere de lectură...

[Elena-carmen Mocanu · Rating 5 out of 5]

Trairi si intamplari veridice povestite in mod atractiv si amuzant.Mi-a placut enorm de mult!

[Oana Strugariu · Rating 4 out of 5]

O bucurie de carte. Îl știu pe Florin Lăzărescu de pe blog, din postările din online. Acum m-am bucurat să știu că după o postare vine alta, și alta, și alta.

Scrise firesc, cu talent de povestitor, cu umor sau nostalgie.

O bucurie de carte!

[Wilkins Micawber · Rating 3 out of 5]

Un banc vechi şi răsuflat ne înfăţişează un examen la drept civil. Întrebat de profesor ce vede pe fereastră, studentul răspunde „oameni, case, maşini etc.”. Profesorul îl pică, spunându-i că răspunsul corect era „persoane şi bunuri”. Cam ca profesorul cel răutăcios procedează şi Florin Lăzărescu, romancier şi scenarist care îşi botează, sec, Întâmplări şi personaje, volumul apărut anul acesta la Polirom. Cum ar fi, o vagă încercare de neutralitate a unui autor care numai neutru nu se va dovedi pe parcursul celor două sute de pagini. Pentru a nu face nici noi vreo presupunere subiectivă, să ne mulţumim să constatăm că e vorba de câteva zeci de texte scurte, rareori depăşind câteva pagini, de multe ori cu „poantă”, adesea simple consemnări ale unui episod cotidian pe care numai un unchi de abordare insolit în poate scoate din banalitate.
....

Nu lungesc o postare despre texte scurte. Întâmplări şi personaje este o carte pe care o poţi citi fără mare efort în vreo două ore şi din care pot fi reţinute câteva pagini foarte bune. Restul au măcar calitatea că-s de dimensiuni reduse.

http://ce-am-mai-citit.blogspot.com/2...