What do you think?
Această ușă nu este ieșire. 17 poeți din Bosnia și Herțegovina
Într-o stație de cale ferată uitată undeva în Bosnia 2018
În clădirea stației de cale ferată uitată, în sala de așteptare (la ce?) goală din mijlocul pustiului, însă măcar geografic în inima Europei secolului XXI, în Balcanii muntoși, un om cade pe segedea și îl roagă pe marele Alah să-i dea – sănătate? Casă? Slujbă? Pace? Pâine? Dreptate? Iubire? Adăpost? Patrie? Cu vortexul lui el atinge podeaua murdară a sălii, călcată de decenii de picioarele oamenilor dintr-o țară care nu mai e, picioarele care se îndreptau către viitorul luminos și care în acest punct au dispărut, s-au împrăștiat prin univers ca și cum niciodată n-ar fi fost… Omul se roagă în fața coloanei din mijlocul sălii de așteptare, de parcă coloana ar fi un monolit în care trăiește Dumnezeu. E Dumnezeu de-a binelea în această coloană sau a renunțat să se înfățișeze în toate lucrurile, oamenii și fenomenele? Sau știe omul acesta că după acest stâlp îl așteaptă El, ca să-l ducă spre mântuire și pace? Poate că dincolo de acest stâlp, dincolo de Bosnia, de minte, dincolo de Dumnezeu se află un câmp larg și însorit și acolo îl așteaptă pe acest om toți oamenii și toate lucrurile pe care vreodată le-a iubit.
Ferida Duraković
* Această carte a apărut cu sprijinul oferit de TRADUKI, o reţea literară din care fac parte Ministerul Federal pentru Europa, Integrare și Afaceri Externe al Republicii Austria, Ministerul Afacerilor Externe din Republica Federală Germania, Fundaţia Culturală Elveţiană Pro Helvetia, Grupul de Interes „Traducătoare Traducători” (Literaturhaus Wien), din însărcinarea Ministerului Federal pentru Artă, Cultură, Serviciu Public și Sport al Republicii Austria, Goethe-Institut, Agenţia Slovenă de Carte, Ministerul Culturii din Republica Croaţia, Resortul pentru Cultură al guvernului Principatului Liechtenstein, Fundaţia Culturală Liechtenstein, Ministerul Culturii din Republica Albania, Ministerul Culturii și Informației din Republica Serbia, Ministerul Culturii din România, Ministerul Culturii din Muntenegru, Ministerul Culturii din Republica Macedonia de Nord, Ministerul Culturii din Republica Bulgaria, Târgul de Carte de la Leipzig, precum şi Fundaţia S. Fischer.
În clădirea stației de cale ferată uitată, în sala de așteptare (la ce?) goală din mijlocul pustiului, însă măcar geografic în inima Europei secolului XXI, în Balcanii muntoși, un om cade pe segedea și îl roagă pe marele Alah să-i dea – sănătate? Casă? Slujbă? Pace? Pâine? Dreptate? Iubire? Adăpost? Patrie? Cu vortexul lui el atinge podeaua murdară a sălii, călcată de decenii de picioarele oamenilor dintr-o țară care nu mai e, picioarele care se îndreptau către viitorul luminos și care în acest punct au dispărut, s-au împrăștiat prin univers ca și cum niciodată n-ar fi fost… Omul se roagă în fața coloanei din mijlocul sălii de așteptare, de parcă coloana ar fi un monolit în care trăiește Dumnezeu. E Dumnezeu de-a binelea în această coloană sau a renunțat să se înfățișeze în toate lucrurile, oamenii și fenomenele? Sau știe omul acesta că după acest stâlp îl așteaptă El, ca să-l ducă spre mântuire și pace? Poate că dincolo de acest stâlp, dincolo de Bosnia, de minte, dincolo de Dumnezeu se află un câmp larg și însorit și acolo îl așteaptă pe acest om toți oamenii și toate lucrurile pe care vreodată le-a iubit.
Ferida Duraković
* Această carte a apărut cu sprijinul oferit de TRADUKI, o reţea literară din care fac parte Ministerul Federal pentru Europa, Integrare și Afaceri Externe al Republicii Austria, Ministerul Afacerilor Externe din Republica Federală Germania, Fundaţia Culturală Elveţiană Pro Helvetia, Grupul de Interes „Traducătoare Traducători” (Literaturhaus Wien), din însărcinarea Ministerului Federal pentru Artă, Cultură, Serviciu Public și Sport al Republicii Austria, Goethe-Institut, Agenţia Slovenă de Carte, Ministerul Culturii din Republica Croaţia, Resortul pentru Cultură al guvernului Principatului Liechtenstein, Fundaţia Culturală Liechtenstein, Ministerul Culturii din Republica Albania, Ministerul Culturii și Informației din Republica Serbia, Ministerul Culturii din România, Ministerul Culturii din Muntenegru, Ministerul Culturii din Republica Macedonia de Nord, Ministerul Culturii din Republica Bulgaria, Târgul de Carte de la Leipzig, precum şi Fundaţia S. Fischer.
196 pages, Paperback
Published January 1, 2020
About the author
Dinko Kreho
16 books4 followersDinko Kreho is an essayist, prose writer, poet, translator and theatre practitioner. Born in Sarajevo in 1986, he was educated in Bihać, Zagreb, Paris, Rennes and Sarajevo, where he graduated in 2009 from the Faculty of Philosophy, at the departments of comparative literature and the literature of Bosnia and Herzegovina. He was a member of the editorial board of the fortnightly magazine for culture and social issues Zarez and the portal proletter.me, a literary critic of the portal booksa.hr and the weekly newspaper Novosti, as well as the leader of the panel Od riječi do riječi in the literary club Booksa. He is also a member of the Zagreb Center for Theater of the Oppressed - POKAZ, with which he works as an actor and playwright.
So far, he has published poetry books Straight from the Conveyor Belt (2006), Observations on Angels (2009) and Symptoms (2019), essays I Was a Young Writer (2019) and Our Peer Dylan Dog (2021), as well as a collection story Holiday from culture (2021). He is the co-author, with Darij Bevanda, of the radio drama crime series Bezdrov, the first episode of which was broadcast in 2013 as a full-length radio drama produced by BH Radio 1 and directed by Emir Zametica. In the fall of 2022, his fourth book of poetry, titled Good Objects, has been published.
Kreho's poetry, essays and prose have been translated into English, French, German, Slovenian, Greek and Estonian, and included in several anthologies and panoramic selections and reviews. He is the winner of a number of awards and recognitions, including the BH Radio 1 award for the best-unpublished radio drama text (for the radio drama Bezdrov: Whistle in the Night), the Šukrija Pandžo award for literature for children and young people (for the essay "Reading literature with the 'Facebook generation' "), as well as the Treći trg award for the best-unpublished poetry book (for the collection Symptoms). So far, he has stayed or will soon stay at residential programs in Maribor (Gledališče za družbne prmenje, 2020), Novo Mesto (Reading Balkans, 2020), Pazin (Writers' House, 2021), Saint-Nazaire (MEET, 2021. ) and Pristina (Traduki, 2022).
He lives and works in Zagreb as an independent artist.
______
Dinko Kreho rođen je u Sarajevu 1986. Nakon školovanja u Sarajevu, Bihaću, Zagrebu, Parizu i Rennesu, na Filozofskom fakultetu u Sarajevu stekao je diplomu književnog komparatista i profesora književnosti naroda BiH.Piše i objavljuje poeziju, književnu kritiku, esejistiku i kratku prozu, te prevodi s francuskog jezika. Živi u Zagrebu.
Među ostalim je bio suradnik projekta Alternativna književna tumačenja, član uredništva dvotjednika za kulturu i društvena pitanja Zarez i voditelj tribine Od riječi do riječi u književnom klubu Booksa. Danas piše za stranice booksa.hr i proletter.me, kao i za tjednik Novosti, a u sklopu Centra za kazlišta potlačenih, čiji je član od 2017., bavi se i kazališnim radom.
Pjesme i eseji prevođeni su mu na slovenski, engleski, francuski, njemački, grčki i estonski jezik. Dobitnik je više nagrada i priznanja, među kojima su nagrada za najbolji neobjavljeni radiodramski tekst BH Radija 1, nagrada Šukrija Pandžo za književno djelo za djecu i mlade, te nagrada Treći trg za najbolju neobjavljenu pjesničku knjigu.
Dosad je objavio:
- Odmor od kulture, kratke priče, Zagreb: Durieux, 2021.
- Naš vršnjak Dylan Dog, esejistika, Split: Redak, 2021.
- Bio sam mladi pisac (i drugi eseji o književnom polju), esejistika, Zagreb: Sandorf, 2019.
- Simptomi, poezija, Beograd: Treći trg, 2019.
- Bezdrov: Zvižduk u noći, radio drama, u koautorstvu s Darijem Bevandom, BH Radio 1, 2013. (režija: Emir Zametica)
- Zapažanja o anđelima, poezija, Zagreb-Sarajevo: Naklada Zoro, 2009.
- Ravno sa pokretne trake, poezija, Zagreb-Sarajevo: Naklada Zoro, 2006.
So far, he has published poetry books Straight from the Conveyor Belt (2006), Observations on Angels (2009) and Symptoms (2019), essays I Was a Young Writer (2019) and Our Peer Dylan Dog (2021), as well as a collection story Holiday from culture (2021). He is the co-author, with Darij Bevanda, of the radio drama crime series Bezdrov, the first episode of which was broadcast in 2013 as a full-length radio drama produced by BH Radio 1 and directed by Emir Zametica. In the fall of 2022, his fourth book of poetry, titled Good Objects, has been published.
Kreho's poetry, essays and prose have been translated into English, French, German, Slovenian, Greek and Estonian, and included in several anthologies and panoramic selections and reviews. He is the winner of a number of awards and recognitions, including the BH Radio 1 award for the best-unpublished radio drama text (for the radio drama Bezdrov: Whistle in the Night), the Šukrija Pandžo award for literature for children and young people (for the essay "Reading literature with the 'Facebook generation' "), as well as the Treći trg award for the best-unpublished poetry book (for the collection Symptoms). So far, he has stayed or will soon stay at residential programs in Maribor (Gledališče za družbne prmenje, 2020), Novo Mesto (Reading Balkans, 2020), Pazin (Writers' House, 2021), Saint-Nazaire (MEET, 2021. ) and Pristina (Traduki, 2022).
He lives and works in Zagreb as an independent artist.
______
Dinko Kreho rođen je u Sarajevu 1986. Nakon školovanja u Sarajevu, Bihaću, Zagrebu, Parizu i Rennesu, na Filozofskom fakultetu u Sarajevu stekao je diplomu književnog komparatista i profesora književnosti naroda BiH.Piše i objavljuje poeziju, književnu kritiku, esejistiku i kratku prozu, te prevodi s francuskog jezika. Živi u Zagrebu.
Među ostalim je bio suradnik projekta Alternativna književna tumačenja, član uredništva dvotjednika za kulturu i društvena pitanja Zarez i voditelj tribine Od riječi do riječi u književnom klubu Booksa. Danas piše za stranice booksa.hr i proletter.me, kao i za tjednik Novosti, a u sklopu Centra za kazlišta potlačenih, čiji je član od 2017., bavi se i kazališnim radom.
Pjesme i eseji prevođeni su mu na slovenski, engleski, francuski, njemački, grčki i estonski jezik. Dobitnik je više nagrada i priznanja, među kojima su nagrada za najbolji neobjavljeni radiodramski tekst BH Radija 1, nagrada Šukrija Pandžo za književno djelo za djecu i mlade, te nagrada Treći trg za najbolju neobjavljenu pjesničku knjigu.
Dosad je objavio:
- Odmor od kulture, kratke priče, Zagreb: Durieux, 2021.
- Naš vršnjak Dylan Dog, esejistika, Split: Redak, 2021.
- Bio sam mladi pisac (i drugi eseji o književnom polju), esejistika, Zagreb: Sandorf, 2019.
- Simptomi, poezija, Beograd: Treći trg, 2019.
- Bezdrov: Zvižduk u noći, radio drama, u koautorstvu s Darijem Bevandom, BH Radio 1, 2013. (režija: Emir Zametica)
- Zapažanja o anđelima, poezija, Zagreb-Sarajevo: Naklada Zoro, 2009.
- Ravno sa pokretne trake, poezija, Zagreb-Sarajevo: Naklada Zoro, 2006.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 1 of 1 review
September 29, 2026
Aveam această antologie de multă vreme, aștepta momentul potrivit pentru a o deschide. Și momentul a venit atunci când mi-am propus să citesc ceva din Bosnia și Herțegovina. E genul de antologie în care experiența de lectură variază enorm de la un autor la altul, dar care, privită în ansamblu, reușește să construiască o imagine fragmentată și tulburătoare a unei literaturi inevitabil marcate de război.
Războiul din Bosnia este, de altfel, elementul care leagă cea mai mare parte a volumului. Uneori apare direct, prin moarte, masacre, refugiați, emigrare sau viața de după conflict; alteori rămâne undeva în fundal și se strecoară în poeme despre familie, maternitate, iubire, copilărie sau întoarcerea acasă. Mi-a plăcut mai ales faptul că cei 17 poeți nu vorbesc despre aceeași experiență în același fel. Trauma comună este transmisă prin voci foarte diferite și în stiluri diferite, de la minimalism la poezie narativă și până la experimente formale pe care, recunosc, uneori le-am pierdut complet pe drum.
De exemplu, Ilija Ladin scrie foarte minimalist despre război, în timp ce Kemal Mahmutefendić combină războiul și explorarea sinelui cu momente neașteptat de cotidiene. La Stevan Tontić, durerea războiului se întâlnește cu divinitatea și natura, iar la Jozefina Dautbegović mi-au plăcut în mod special imaginile întunecate și felul în care scrie despre refugiați și feminitate.
Una dintre surprizele volumului a fost Husein Dervišević, care își construiește un soi de alter ego poetic pe seama căruia face mișto și aduce puțin umor într-o antologie apăsătoare. Ferida Duraković mi-a plăcut foarte mult prin poemele despre feminitate și maternitate în timpul războiului, unele dintre cele mai calde și mai umane texte ale cărții.
Dar favoritul meu a fost Semezdin Mehmedinović. Poemele lui despre război și iubire au fost cele care au funcționat cel mai bine pentru mine, tocmai pentru că experiența istorică și cea intimă nu pot fi separate.
Mi-au rămas în minte și vocile feminine ale antologiei, care au scris despre maternitate și identitate. „Ziua în care a căzut prima țiglă” a fost pentru mine unul dintre cele mai frumoase poeme ale întregului volum.
Partea experimentală a volumului a fost ceva mai hit-or-miss pentru mine. Nu pot spune că totul a funcționat, dar nici că nu mi-a stârnit curiozitatea. Nu am rezonat cu toți cei 17 poeți și nici nu cred că acesta ar trebui să fie scopul unei astfel de antologii. Unii m-au emoționat, alții m-au intrigat, câțiva m-au pierdut complet, dar împreună creează un mozaic al Bosniei și Herțegovinei în care războiul merge dincolo de realitatea istorică și se transformă în ceva care continuă să existe în memorie.
Războiul din Bosnia este, de altfel, elementul care leagă cea mai mare parte a volumului. Uneori apare direct, prin moarte, masacre, refugiați, emigrare sau viața de după conflict; alteori rămâne undeva în fundal și se strecoară în poeme despre familie, maternitate, iubire, copilărie sau întoarcerea acasă. Mi-a plăcut mai ales faptul că cei 17 poeți nu vorbesc despre aceeași experiență în același fel. Trauma comună este transmisă prin voci foarte diferite și în stiluri diferite, de la minimalism la poezie narativă și până la experimente formale pe care, recunosc, uneori le-am pierdut complet pe drum.
De exemplu, Ilija Ladin scrie foarte minimalist despre război, în timp ce Kemal Mahmutefendić combină războiul și explorarea sinelui cu momente neașteptat de cotidiene. La Stevan Tontić, durerea războiului se întâlnește cu divinitatea și natura, iar la Jozefina Dautbegović mi-au plăcut în mod special imaginile întunecate și felul în care scrie despre refugiați și feminitate.
Una dintre surprizele volumului a fost Husein Dervišević, care își construiește un soi de alter ego poetic pe seama căruia face mișto și aduce puțin umor într-o antologie apăsătoare. Ferida Duraković mi-a plăcut foarte mult prin poemele despre feminitate și maternitate în timpul războiului, unele dintre cele mai calde și mai umane texte ale cărții.
Dar favoritul meu a fost Semezdin Mehmedinović. Poemele lui despre război și iubire au fost cele care au funcționat cel mai bine pentru mine, tocmai pentru că experiența istorică și cea intimă nu pot fi separate.
Mi-au rămas în minte și vocile feminine ale antologiei, care au scris despre maternitate și identitate. „Ziua în care a căzut prima țiglă” a fost pentru mine unul dintre cele mai frumoase poeme ale întregului volum.
Partea experimentală a volumului a fost ceva mai hit-or-miss pentru mine. Nu pot spune că totul a funcționat, dar nici că nu mi-a stârnit curiozitatea. Nu am rezonat cu toți cei 17 poeți și nici nu cred că acesta ar trebui să fie scopul unei astfel de antologii. Unii m-au emoționat, alții m-au intrigat, câțiva m-au pierdut complet, dar împreună creează un mozaic al Bosniei și Herțegovinei în care războiul merge dincolo de realitatea istorică și se transformă în ceva care continuă să existe în memorie.
Displaying 1 - 1 of 1 review