What do you think?
Rate this book
Iar dimineața vor veni rușii
În ziua de 26 iunie 2020, profesorul de latină Turturică fuge din Chişinău după ce armata rusă invadează Republica Moldova. Nu reuşeşte însă să se refugieze în România pentru că… i-a expirat paşaportul. Întors la Chişinău, găseşte aeroportul sub asediu şi, sub privirile lui, un MIG doboară un avion burduşit cu politicieni moldoveni care încercau să se salveze, iar de aici ajunge în arest… Lumea aceasta imaginară grotescă-terifiantă are la bază una dintre cele mai mari temeri ale moldovenilor. Într-un alt plan, autorul acestui scenariu futurist, un student basarabean, se întoarce la Chişinău după ce a absolvit Facultatea de Filologie în România. E anul 1995, iar tranziţia rapace devorează o sumedenie de destine. Mai multe personaje, aparţinînd unor medii sociale diferite, îşi trăiesc cu intensitate dramele care, dintr-un alt punct de vedere, sînt de-a dreptul ridicole. Încercînd să-şi publice distopia la o editură mică, tînărul scriitor întîmpină numeroase probleme, care culminează cu un proces kafkian, fiind acuzat de trădare de patrie. În "Iar dimineaţa vor veni ruşii" se împletesc două poveşti fascinante, fantasticul fiind prefigurat de „realitatea” înconjurătoare, ca o profeţie pentru un viitor sumbru şi încărcat de incertitudini.
256 pages, Paperback
First published June 1, 2015
4 people are currently reading
246 people want to read
About the author
Iulian Ciocan
13 books98 followersIulian Ciocan (n. 6 aprilie 1968, Chişinău, Republica Moldova) este prozator, publicist şi critic literar. Romane publicate: Înainte să moară Brejnev (Polirom, 2007; traducere în limba cehă la Dybbuk, 2009, traducere în limba engleză la Dalkey Archive Press, 2020, traducere în limba sârbă la Sluzbeni Glasnik, 2021: traducere în italiana la Bottega Errante, 2022); Tărîmul lui Saşa Kozak (Tracus Arte, 2011; traducere în limba slovacă la Kalligram, 2015; traducere în limba franceză la Belleville, 2017, Premiul "Coup du Coeur" la Salon du Livre des Balkans, 2018); Iar dimineaţa vor veni ruşii (Polirom, 2015; ediţie cehă la Dybbuk, 2021, ediție franceză la Tropismes, 2023, ediție italiană la Bottega Errante, 2024, ediție maghiară la Lira, 2024), Dama de cupă (Polirom, 2018; traducere în limba franceză la Belleville, 2019 şi nominalizare la Premiul Jean Monnet, 2020; traducere în limba bulgară la Foundation for Bulgarian Literature, 2019; ediţie cehă la Dybbuk, 2020; ediţie olandeză la Pegasus, 2020); Clovnul (Polirom, 2021, ediție cehă la Dybbuk). A publicat proză în reviste şi antologii din SUA, Germania, China, Cehia, Bulgaria, Belgia şi Brazilia. Invitat la New York, la festivalul PEN World Voices (2011), la Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere, Iaşi (2015, 2018) şi la Noaptea Literaturii din Amsterdam (2016).
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 40 reviews
December 19, 2023
Deși a fost publicată în 2015, cartea lui Iulian Ciocan a căpătat o vizibilitate sporită după data de 24 Februarie 2022. Mulți cititori îl consideră pe autor un vizionar.
Absolvent al Facultății de Filologie din Brașov, Marcel Pulbere se întoarce la Chișinău în vara anului 1995. Însă viața într-o Moldovă în tranziție nu este una prea ușoară. Tânărul Marcel Pulbere este nevoit să caute surse de venit și să supraviețuiască prejudecăților și greutăților Moldovei anilor ‘90.
Într-o altă realitate, profesorului de limba latină Nicanor Turturică îi este dat să vadă cu ochii lui “eliberarea” Moldovei de către armata transnistreană, care joacă după muzica cântată de președintele rus Pufin (nu am greșit litera). Este vara anului 2020.
Unul dintre planuri este cel real, altul cel imaginar și destopic. Cert este că niciuna dintre cele două realități nu este una de poveste: fie că e vorba de o Moldova a anilor ‘90, cu tranziția, mizeria și sărăcia sa; fie că e o Moldovă “eliberată” de transnistreni.
Personajele bine conturate. Cititorul trăiește cu sufletul la gură fiecare provocare prin care trec personajele îndrăgite. Subiectul mi-a plăcut, intriga la fel, totul a fost bine dozat și prezentat în modul cel mai bun cu putință. Dar, unde-i finalul? Aș fi curioasă să citesc o continuare.
“Iar dimineața vor veni rușii” de Iulian Ciocan
Absolvent al Facultății de Filologie din Brașov, Marcel Pulbere se întoarce la Chișinău în vara anului 1995. Însă viața într-o Moldovă în tranziție nu este una prea ușoară. Tânărul Marcel Pulbere este nevoit să caute surse de venit și să supraviețuiască prejudecăților și greutăților Moldovei anilor ‘90.
Într-o altă realitate, profesorului de limba latină Nicanor Turturică îi este dat să vadă cu ochii lui “eliberarea” Moldovei de către armata transnistreană, care joacă după muzica cântată de președintele rus Pufin (nu am greșit litera). Este vara anului 2020.
Unul dintre planuri este cel real, altul cel imaginar și destopic. Cert este că niciuna dintre cele două realități nu este una de poveste: fie că e vorba de o Moldova a anilor ‘90, cu tranziția, mizeria și sărăcia sa; fie că e o Moldovă “eliberată” de transnistreni.
Personajele bine conturate. Cititorul trăiește cu sufletul la gură fiecare provocare prin care trec personajele îndrăgite. Subiectul mi-a plăcut, intriga la fel, totul a fost bine dozat și prezentat în modul cel mai bun cu putință. Dar, unde-i finalul? Aș fi curioasă să citesc o continuare.
“Iar dimineața vor veni rușii” de Iulian Ciocan
March 9, 2025
Bunicii noștri au trăit venirea rușilor. După plecarea lor, părinții noștri au rămas cu spaima aceasta. Iar acum această amenințare pare din nou posibilă. Mereu am încercat să îmi imaginez, într-un exercițiu contrafactual, cum ar fi dacă marele vecin de la răsărit, așa cum a fost numit deseori într-un soi de alint sumbru, ar veni din nou peste noi.
Romanul lui Iulian Ciocan răspunde într-o oarecare măsură la întrebarea asta, deși invazia rusă imaginată în carte, care are loc în Republica Moldova în anul 2020, rămâne undeva în fundal, e un soi de mecanism declanșator care pune în mișcare un șir nefast de evenimente și schimbă iremediabil destinele personajelor. Romanul e construit pe două planuri, cu două personaje care nu se întâlnesc niciodată, războiul fiind singura lor legătură, la care se adaugă un soi de idealism naiv, ireconciliabil în raport cu vremurile pe care le trăiesc.
E vorba de proaspătul absolvent de Filologie, Marcel Pulbere, care a făcut facultatea în România și se întoarce la Chișinău să își facă un rost și profesorul de latină Nicanor Turturică, căruia i-a murit soția de curând și a găsit alinare în brațele Raiei, bucătăreasă la cantina facultății. Romanul e populat de tot felul de personaje pitorești, cu care cei doi au interacțiuni uneori hilare, alteori dramatice - editori hulpavi, profesori corupți, patroni venali sau oameni sărmani care își urmăresc fără scrupule propriile interese, fără să manifeste niciun fel de empatie față de ceilalți. Cartea vorbește în egală măsură de o societate aflată în tranziție, despre sărăcie și inegalități sociale, de Chișinăul anilor 90, unde fiecare încearcă să se descurce cum poate după căderea regimului comunist. E o sumbră frescă socială, căreia nu îi lipsește însă umorul. Din contră, e o carte teribil de amuzantă, așa cum sunt poate romanele lui Kafka sau piesele lui Beckett, iar autorul stăpânește cu desăvârșire acea artă rară a limbajului care poate să denunțe absurdul, rămânând în continuare hilar și ironic.
De asemenea, Iulian Ciocan se pricepe să descrie cu o acuratețe lucidă mecanismele prin care eul este strivit de forțele politice și sociale care vin din afara lui. Acesta e unul din caracteristicile totalitarismului - lipsa oricărui respect pentru individ, pentru dorințele și idealurile lui. Așa cum frumos se exprima Martin Amis în biografia lui despre Stalin, sistemele totalitare nu pun deloc preț pe valoarea vieții umane.
Dincolo de nefasta lui actualitate, de felul în care aduce la viață anii sumbrii ai tranziției, de sarcasmul lui nedisimultat, romanul vorbește în egală măsură despre literatură. Marcel Pulbere, unul dintre personajele centrale a scris un roman distopic, la care a muncit pe toată perioada facultății. Odată întors acasă încearcă să îl publice, aceea fiind singura lui speranță, singura sursă de optimism într-o lume în care nu are niciun fel de perspective, la care nu reușește să se adapteze, iar de aici ajunge în tot felul de conjuncturi și situații absurde, culminând cu arestarea lui de către regimul nou instalat, pe motiv că e vorba de un roman reacționar și provocator. Romanul lui devine proba principală într-un proces kafkian, orchestrat de un complet de judecată care nu face distincția între realitate și ficțiune, care le confundă grosolan și consideră că ficțiunea e subversivă și periculoasă. Ca să fim liberi avem nevoie de literatură, iar acesta mi s-a părut unul dintre cele mai frumoase mesaje ale cărții.
Romanul lui Iulian Ciocan răspunde într-o oarecare măsură la întrebarea asta, deși invazia rusă imaginată în carte, care are loc în Republica Moldova în anul 2020, rămâne undeva în fundal, e un soi de mecanism declanșator care pune în mișcare un șir nefast de evenimente și schimbă iremediabil destinele personajelor. Romanul e construit pe două planuri, cu două personaje care nu se întâlnesc niciodată, războiul fiind singura lor legătură, la care se adaugă un soi de idealism naiv, ireconciliabil în raport cu vremurile pe care le trăiesc.
E vorba de proaspătul absolvent de Filologie, Marcel Pulbere, care a făcut facultatea în România și se întoarce la Chișinău să își facă un rost și profesorul de latină Nicanor Turturică, căruia i-a murit soția de curând și a găsit alinare în brațele Raiei, bucătăreasă la cantina facultății. Romanul e populat de tot felul de personaje pitorești, cu care cei doi au interacțiuni uneori hilare, alteori dramatice - editori hulpavi, profesori corupți, patroni venali sau oameni sărmani care își urmăresc fără scrupule propriile interese, fără să manifeste niciun fel de empatie față de ceilalți. Cartea vorbește în egală măsură de o societate aflată în tranziție, despre sărăcie și inegalități sociale, de Chișinăul anilor 90, unde fiecare încearcă să se descurce cum poate după căderea regimului comunist. E o sumbră frescă socială, căreia nu îi lipsește însă umorul. Din contră, e o carte teribil de amuzantă, așa cum sunt poate romanele lui Kafka sau piesele lui Beckett, iar autorul stăpânește cu desăvârșire acea artă rară a limbajului care poate să denunțe absurdul, rămânând în continuare hilar și ironic.
De asemenea, Iulian Ciocan se pricepe să descrie cu o acuratețe lucidă mecanismele prin care eul este strivit de forțele politice și sociale care vin din afara lui. Acesta e unul din caracteristicile totalitarismului - lipsa oricărui respect pentru individ, pentru dorințele și idealurile lui. Așa cum frumos se exprima Martin Amis în biografia lui despre Stalin, sistemele totalitare nu pun deloc preț pe valoarea vieții umane.
Dincolo de nefasta lui actualitate, de felul în care aduce la viață anii sumbrii ai tranziției, de sarcasmul lui nedisimultat, romanul vorbește în egală măsură despre literatură. Marcel Pulbere, unul dintre personajele centrale a scris un roman distopic, la care a muncit pe toată perioada facultății. Odată întors acasă încearcă să îl publice, aceea fiind singura lui speranță, singura sursă de optimism într-o lume în care nu are niciun fel de perspective, la care nu reușește să se adapteze, iar de aici ajunge în tot felul de conjuncturi și situații absurde, culminând cu arestarea lui de către regimul nou instalat, pe motiv că e vorba de un roman reacționar și provocator. Romanul lui devine proba principală într-un proces kafkian, orchestrat de un complet de judecată care nu face distincția între realitate și ficțiune, care le confundă grosolan și consideră că ficțiunea e subversivă și periculoasă. Ca să fim liberi avem nevoie de literatură, iar acesta mi s-a părut unul dintre cele mai frumoase mesaje ale cărții.
June 29, 2022
Cum se reintegrează un proaspăt absolvent de filologie din Brașov în spațiul moldovenesc? Își dorește un profesor de limbă latină cu cetățenie română să ia parte la dezintegrarea originilor românești? O "bătălie" ce se dă în mințile oamenilor la invadarea Moldovei de către Transnistria.
O distopie ce încorsetează un stil aflat la limita dintre tragedie, comedie și dramă. O profeție pentru un viitor sumbru, plin de incertitudini. O carte de-a căror acțiuni e mai bine să citim, decât să le trăim.
Mi-a plăcut umorul fin, sarcasmul reținut inserat și autoironia presărată decent.
O distopie ce încorsetează un stil aflat la limita dintre tragedie, comedie și dramă. O profeție pentru un viitor sumbru, plin de incertitudini. O carte de-a căror acțiuni e mai bine să citim, decât să le trăim.
Mi-a plăcut umorul fin, sarcasmul reținut inserat și autoironia presărată decent.
October 15, 2025
Scenariu distopic fain construit, dar sexulizarea şi obiectificarea tuturor personajelor feminine a lăsat un gust amar.
September 21, 2018
Iar dimineața vor veni rușii este un roman-amintire, unde ficțiunea se îmbină frumos cu realitatea, iar simțul umorului pe care-l are naratorul, atunci când îmbracă vocea personajelor, este irezistibil. M-am amuzat și întristat deopotrivă urmărind viața unor personaje; mi-am amintit anumite evenimente sau locuri din copilărie; am rămas pe gânduri când am ajuns la final, unul de tipul „Străinului” lui Albert Camus.
Recenzia completă, aici.
Recenzia completă, aici.
July 16, 2020
Mi-a plăcut meticulozitatea cu care a fost scris textul acestei proze. Umorul inserat pe ici-colo și toate detaliile care au construit acest subiect.
Acțiunea romanului se desfășoară pe două planuri, realitatea în care se trezește Marcel Pulbere, proaspăt absolvent a unei facultăți de filologie din Brașov, revenit în Chișinău cu un manuscris al romanului său într-un bagaj și anomalia în care se trezește Nicanor Turturică, un bărbat la a doua tinerețe fiind pus față în față cu invadarea rușilor din Trasnistria.
Iulian Ciocan încearcă să scrie un roman în alt roman, pentru că citind prima linie de subiect afli cum Marcel Pulbere încearcă să se integreze în Chișinăul pe care l-a părăsit pentru studii și cât este de încurajat un proaspăt absolvent de la litere să își înceapa viața de literat, iar de cealaltă parte, citim și romanul său, adică a lui Marcel, avându-l pe Nicanor Turturică ca protagonist. Cum încearcă să se refugieze peste Prut, nedorind să ia parte la dezintegrarea originilor românești.
E multă ironie în acest roman, dar cititndu-l, dacă sincer, nu prea îți vine să râzi.
Acțiunea romanului se desfășoară pe două planuri, realitatea în care se trezește Marcel Pulbere, proaspăt absolvent a unei facultăți de filologie din Brașov, revenit în Chișinău cu un manuscris al romanului său într-un bagaj și anomalia în care se trezește Nicanor Turturică, un bărbat la a doua tinerețe fiind pus față în față cu invadarea rușilor din Trasnistria.
Iulian Ciocan încearcă să scrie un roman în alt roman, pentru că citind prima linie de subiect afli cum Marcel Pulbere încearcă să se integreze în Chișinăul pe care l-a părăsit pentru studii și cât este de încurajat un proaspăt absolvent de la litere să își înceapa viața de literat, iar de cealaltă parte, citim și romanul său, adică a lui Marcel, avându-l pe Nicanor Turturică ca protagonist. Cum încearcă să se refugieze peste Prut, nedorind să ia parte la dezintegrarea originilor românești.
E multă ironie în acest roman, dar cititndu-l, dacă sincer, nu prea îți vine să râzi.
July 25, 2021
„Iar dimineața vor veni rușii”
Iulian Ciocan 5/5
Mulți, dintre cei care au ani buni în spate de lectură, îmi vor da dreptate, nouă nu ne place când cartea este super-mega-interesantă, și domnul autor ne lasă să inventăm sfârșitul.
Domnul Ciocan, eu nu sunt scriitoare, eu vreau o continuare, vreau un deznodământ. Știți foarte bine ce înseamnă insomnie de la faptul că ai terminat o carte fără un final închegat, ori am concediat noi finalurile clare în ultimul timp? :D
Cert este un lucru - cartea este un mustread. Eu o pun la categorie - distopie basarabeană, care m-a făcut să-mi fie frică de o asemenea posibilitate, de un asemenea viitor. Or, utopia este o imposibilitate dulce, antipodul său este pe cât se poate de real și de îndeplinit. De aceea, așa cum au reacționat nebunii din carte, eu mă alătur acelor înspăimântați, fricoși și nechibzuiți. Cum zice marele Urschi: Să-ți dăie-n cap așa ceva!
Proaspătul absolvent Marcel și domnul Turturică sunt personajele principale ale acestui masterpiece. Ambii trăiesc în Republica Moldova, primul abia revenit de la universitatea de filologie din Brașov, în 1995, iar al doilea este un profesor de limbă latină, trezit într-o zi de iulie, 2020, de ocupația transnistreană. Cine este închipuirea și creația cui, o să vă dați seama cam pe la jumătatea cărții, până atunci vreau doar să vă spun câte ceva despre impresiile lăsate de stilul domnului autor. Să vedeți și voi cât de bine „desenează” al nostru autor, societatea moldavă, zici că e Henri Fantin-Latour, detalii perfecte.
Iulian Ciocan este un reprezentant evident al contemporanilor basarabeni. Scrisul, pe alocuri laconic - îmbogățit cu sarcasm, prin altele - pline de speranță și suflet, lipsit de dulceața zaharată care te-ar putea respinge, m-a făcut să râd de puzderia de situații atât de familiare, care sunt în același timp dureroase, logica unor evenimente fiind atât de posibilă și reală, încât aveam fiori reci pe spinare dansând în ritmuri alerte. Nu, nu, nu, ducă-se pe pustii.
Cartea m-a bucurat prin trimiterile diferite ca: Bradbury, Kafka, chiar și același Machiavelli își are locul printre rândurile acestei lecturi, unde similitudinea în idee a fost una de „vis”, însă necesară. 5 din 5 pentru subiect, stil, atenție la detalii, consecvență și elogiu cărților din același ritm cardiac.
P.S. vorbesc serios, eu vreau continuare!
P.P.S. - încântată de cunoștință, finnaly!
#foxbooks #iulianciocan #iardimineațavorvenirușii #editurapolirom #distopie #mustreadmoldovenesc
Iulian Ciocan 5/5
Mulți, dintre cei care au ani buni în spate de lectură, îmi vor da dreptate, nouă nu ne place când cartea este super-mega-interesantă, și domnul autor ne lasă să inventăm sfârșitul.
Domnul Ciocan, eu nu sunt scriitoare, eu vreau o continuare, vreau un deznodământ. Știți foarte bine ce înseamnă insomnie de la faptul că ai terminat o carte fără un final închegat, ori am concediat noi finalurile clare în ultimul timp? :D
Cert este un lucru - cartea este un mustread. Eu o pun la categorie - distopie basarabeană, care m-a făcut să-mi fie frică de o asemenea posibilitate, de un asemenea viitor. Or, utopia este o imposibilitate dulce, antipodul său este pe cât se poate de real și de îndeplinit. De aceea, așa cum au reacționat nebunii din carte, eu mă alătur acelor înspăimântați, fricoși și nechibzuiți. Cum zice marele Urschi: Să-ți dăie-n cap așa ceva!
Proaspătul absolvent Marcel și domnul Turturică sunt personajele principale ale acestui masterpiece. Ambii trăiesc în Republica Moldova, primul abia revenit de la universitatea de filologie din Brașov, în 1995, iar al doilea este un profesor de limbă latină, trezit într-o zi de iulie, 2020, de ocupația transnistreană. Cine este închipuirea și creația cui, o să vă dați seama cam pe la jumătatea cărții, până atunci vreau doar să vă spun câte ceva despre impresiile lăsate de stilul domnului autor. Să vedeți și voi cât de bine „desenează” al nostru autor, societatea moldavă, zici că e Henri Fantin-Latour, detalii perfecte.
Iulian Ciocan este un reprezentant evident al contemporanilor basarabeni. Scrisul, pe alocuri laconic - îmbogățit cu sarcasm, prin altele - pline de speranță și suflet, lipsit de dulceața zaharată care te-ar putea respinge, m-a făcut să râd de puzderia de situații atât de familiare, care sunt în același timp dureroase, logica unor evenimente fiind atât de posibilă și reală, încât aveam fiori reci pe spinare dansând în ritmuri alerte. Nu, nu, nu, ducă-se pe pustii.
Cartea m-a bucurat prin trimiterile diferite ca: Bradbury, Kafka, chiar și același Machiavelli își are locul printre rândurile acestei lecturi, unde similitudinea în idee a fost una de „vis”, însă necesară. 5 din 5 pentru subiect, stil, atenție la detalii, consecvență și elogiu cărților din același ritm cardiac.
P.S. vorbesc serios, eu vreau continuare!
P.P.S. - încântată de cunoștință, finnaly!
#foxbooks #iulianciocan #iardimineațavorvenirușii #editurapolirom #distopie #mustreadmoldovenesc
September 21, 2016
Parcă aș bănui cine este Blina, „inegalabilul Blina”, din romanul lui Iulian Ciocan „Și dimineața vor veni rușii”, care are o dedicație: „Prietenului Dragoș Blănaru”.
Și parcă aș avea presupuneri cine poate fi Nicoleta, „fata blondă, subțirică trestie”, „cu ochi migdalați”, pe care scriitorul din roman „a văzut-o într-o zi friguroasă de februarie pe holul Facultății de Filologie”.
Și chiar aș putea admite că o cunosc în viața reală pe „bălțeanca Maia, o blondă zveltă, seducătoare” din carte.
Și, la urma urmelor, aș crede că la Chișinăul nostru, drag și urât deopotrivă, se referă autorul atunci când spune că „orașul putea fi lesne confundat cu un uriaș talcioc”.
Însă găsesc iată, la pagina 129, acest superb echivalent în limba română a expresiei „п**деть не мешки таскать” – „e ușor să îndrugi verzi și uscate” și înțeleg că aici este vorba, totuși, de ficțiune. Și nu-și au rostul presupunerile gen cu cine seamănă în viața de zi cu zi cutare sau cutare erou…
Fiindcă citim cărți cu un anumit scop. Citim pentru a simți, așa cum scrie în această carte, „vraja inefabilă pe care numai contactul cu literatura o provoacă”.
Respect, Iulian Ciocan!
Citiți-ne cărțile.
Și parcă aș avea presupuneri cine poate fi Nicoleta, „fata blondă, subțirică trestie”, „cu ochi migdalați”, pe care scriitorul din roman „a văzut-o într-o zi friguroasă de februarie pe holul Facultății de Filologie”.
Și chiar aș putea admite că o cunosc în viața reală pe „bălțeanca Maia, o blondă zveltă, seducătoare” din carte.
Și, la urma urmelor, aș crede că la Chișinăul nostru, drag și urât deopotrivă, se referă autorul atunci când spune că „orașul putea fi lesne confundat cu un uriaș talcioc”.
Însă găsesc iată, la pagina 129, acest superb echivalent în limba română a expresiei „п**деть не мешки таскать” – „e ușor să îndrugi verzi și uscate” și înțeleg că aici este vorba, totuși, de ficțiune. Și nu-și au rostul presupunerile gen cu cine seamănă în viața de zi cu zi cutare sau cutare erou…
Fiindcă citim cărți cu un anumit scop. Citim pentru a simți, așa cum scrie în această carte, „vraja inefabilă pe care numai contactul cu literatura o provoacă”.
Respect, Iulian Ciocan!
Citiți-ne cărțile.
March 12, 2025
Cel mai înfricoșător lucru din cartea asta nu a fost scenariul distopic gândit de autor, ci felul în care fiecare bărbat vorbea despre femei.
March 13, 2022
Invazia Transnistrienilor în Moldova îl face pe Nicanor, Mircea , Raia , Musea dar și alte personaje să piardă încrederea zilei de màine . Mircea chiar riscă cu închisoarea , iar Nicanor își pierde locuința . Nu este o carte cuprinsă de tristețe, ci mai degrabă un roman care explică cum era traiul pe timpul limbii moldovenești😇Conține cuvinte necenzurate , dar se citește rapid
January 1, 2025
Mi-am început anul cu lectura romanului lui Iulian Ciocan, prozator român de peste Prut, "Iar dimineață vor venii rușii". Câteva ore mai târziu, pot să vă spun că autorul m-a cucerit, romanul fiind interesant, spumos și cu o ironie de moravuri destul de înțepătoare.
Mă gândeam înainte de a scrie aici dacă pot cataloga romanul drept distopie, sau drept roman absurd; cred însă că nu se încadrează bine în niciun tipar fix, fiind câte puțin din amândouă și niciuna totodată, iar linia dintre ele se menține destul de fluidă.
Romanul are două fire narative, aparent fără altă legătură între ele decât aceea că personajele sunt cetățeni moldoveni având și cetățenie română, puși în situații aproape absurde. Ce este însă mai dureros în roman e că acele situații pot ușor trece granița spre realitatea cea mai odioasă, cum aproape era să aflăm și noi nu demult.
Bref: mi-a plăcut romanul lui Iulian Ciocan și-mi propun să-l mai citesc și cu alte proze.
Mă gândeam înainte de a scrie aici dacă pot cataloga romanul drept distopie, sau drept roman absurd; cred însă că nu se încadrează bine în niciun tipar fix, fiind câte puțin din amândouă și niciuna totodată, iar linia dintre ele se menține destul de fluidă.
Romanul are două fire narative, aparent fără altă legătură între ele decât aceea că personajele sunt cetățeni moldoveni având și cetățenie română, puși în situații aproape absurde. Ce este însă mai dureros în roman e că acele situații pot ușor trece granița spre realitatea cea mai odioasă, cum aproape era să aflăm și noi nu demult.
Bref: mi-a plăcut romanul lui Iulian Ciocan și-mi propun să-l mai citesc și cu alte proze.
February 1, 2023
Scoasă din context, cartea este despre viață și supraviețuire. Este despre oameni simpli care se străduiesc să existe în ciuda a tot. Marcel Pulbere, Boris Aurelovici, Nicanor Turturică, bufetiera vădană Raia, Blina, Valentina Covrigaru, septuagenarul Vitali Petrovici Varennița ș.a., cu numele lor amuzante și destinele complicate, deși par uneori să fie exponatele unui muzeu de miniaturi, sînt, de fapt, oameni simpli, ca mine și ca tine.
Am scris mai mult pe blog, https://dealulcudor.blogspot.com/2023...
Am scris mai mult pe blog, https://dealulcudor.blogspot.com/2023...
June 12, 2022
"𝗜𝗮𝗿 𝗱𝗶𝗺𝗶𝗻𝗲𝗮𝘁̦𝗮 𝘃𝗼𝗿 𝘃𝗲𝗻𝗶 𝗿𝘂𝘀̦𝗶𝗶", 𝘐𝘶𝘭𝘪𝘢𝘯 𝘊𝘪𝘰𝘤𝘢𝘯
Editura Polirom
Colecție: Ego Proza
Nr. pag. 256
Anul apariției: 2015
📎 Și n-a fost vreo dimineață din 2020, dar au venit. Și nu a fost Chișinău, dar cum "ficțiunea e doar un înveliș îndărătul căruia se ascunde trădarea" ne-am putea lesne imagina asta.
"Pufin n-o să ne facă viața mai ușoară."
📎 Imaginarul distopic a pus stăpânire pe realitatea zilelor noastre. Cât de subțire a fost linia ce le-a despărțit!
📎 Fundalul social-politic, pe alocuri corupt, joacă rolul principal în narațiunea plină de suspans.
"...esența e mereu estompată de aparență, răul poate îmbracă straiele binelui, suferința (umană) e apanajul întregului univers, nu doar problema lui personală, trebuie să lupți oricât de singur și neajutorat te-ai simți."
📎 Combinația de umor, ironie și perspicacitate diminuează situațiile devenite dramatice.
📎 Stilul de scriere al autorului este fluid, cursiv, fără excese și înflorituri. Totul se bazează pe cele două personaje principale. Acestea sunt epicentrul acțiunii și al descrierii, celelalte personaje secundare jucând doar roluri-suport, punându-le în antiteză anumite caracteristici și moravuri. Cusururile omenești trag semnale de alarmă.
"În tovărășia cărților, pitit în spatele protagoniștilor, suferind și bucurându-se împreună cu ei, Marcel Pulbere nu se mai simțea singur."
📎 Marcel Pulbere, absolvent de filologie în Brașov, trăiește inadaptarea la condițiile vitrege ale tranziției moldovenești. O serie de personaje mai mult sau mai puțin simbolice, îi vor pava drumul spre (in)succes. Antonina Gîscă, directoarea Bibliotecii Municipale "Baștina" îi oferă literatului un post liber de bibliotecar. În calea sa apar un editor lacom - Anatol Vulpescu, împreună cu mai tânăra amantă, Silvica Zgură, poetul Liviu Beschieru, criticul Andrei Ţeposu și şeful Catedrei de literatură română al unei universităţi din Chişinău, Arcadie Zburleanu, la ajutorul cărora apelează pentru a-și publica romanul "Ultima eliberare", ce-l are ca protagonist pe Nicanor Turturică - celălalt personaj principal al narațiunii, profesor de limbă latină cu dublă cetățenie.
📎 Dar pentru că "literatura e calea spre nicăieri", drumul spre publicarea romanului îi va aduce stigmatizare și neajunsuri.
"Sînt clipe în viața omului cînd o frică imensă îi golește sufletul de orice sentiment, de orice altă emoție."
📎 Iulian Ciocan a ales motivat numele personajelor astfel sugerând prin alăturarea lor nu doar trăsătura dominantă, ci întregul lor caracter. Despre cele sonore am amintit deja mai sus, iar pe altele musai să le pomenesc acum: Nicoleta Roată, Mariana Ciutac, Galina Coadă, Petru Cîrlan, Lavinia Turavura, Teodosie Roșcovan, Măriuca Însuratu, Vasilița Mutu, Viorica Zaharisitu.
"...omul care citește poate să-și vadă visul împlinit."
📎 Acest roman realist vizează, printre altele, condiția tristă a scriitorului contemporan de peste Prut ca rezultat al evoluției neconforme a valorilor țării.
"Viața unui om arareori se mărginește la o singură iubire, dar mai întotdeauna întâlnește una care le eclipsează pe toate celelalte."
📎 A fost prima întâlnire cu acest scriitor și promit că nu mă voi opri aici. Recomand călduros!
Editura Polirom
Colecție: Ego Proza
Nr. pag. 256
Anul apariției: 2015
📎 Și n-a fost vreo dimineață din 2020, dar au venit. Și nu a fost Chișinău, dar cum "ficțiunea e doar un înveliș îndărătul căruia se ascunde trădarea" ne-am putea lesne imagina asta.
"Pufin n-o să ne facă viața mai ușoară."
📎 Imaginarul distopic a pus stăpânire pe realitatea zilelor noastre. Cât de subțire a fost linia ce le-a despărțit!
📎 Fundalul social-politic, pe alocuri corupt, joacă rolul principal în narațiunea plină de suspans.
"...esența e mereu estompată de aparență, răul poate îmbracă straiele binelui, suferința (umană) e apanajul întregului univers, nu doar problema lui personală, trebuie să lupți oricât de singur și neajutorat te-ai simți."
📎 Combinația de umor, ironie și perspicacitate diminuează situațiile devenite dramatice.
📎 Stilul de scriere al autorului este fluid, cursiv, fără excese și înflorituri. Totul se bazează pe cele două personaje principale. Acestea sunt epicentrul acțiunii și al descrierii, celelalte personaje secundare jucând doar roluri-suport, punându-le în antiteză anumite caracteristici și moravuri. Cusururile omenești trag semnale de alarmă.
"În tovărășia cărților, pitit în spatele protagoniștilor, suferind și bucurându-se împreună cu ei, Marcel Pulbere nu se mai simțea singur."
📎 Marcel Pulbere, absolvent de filologie în Brașov, trăiește inadaptarea la condițiile vitrege ale tranziției moldovenești. O serie de personaje mai mult sau mai puțin simbolice, îi vor pava drumul spre (in)succes. Antonina Gîscă, directoarea Bibliotecii Municipale "Baștina" îi oferă literatului un post liber de bibliotecar. În calea sa apar un editor lacom - Anatol Vulpescu, împreună cu mai tânăra amantă, Silvica Zgură, poetul Liviu Beschieru, criticul Andrei Ţeposu și şeful Catedrei de literatură română al unei universităţi din Chişinău, Arcadie Zburleanu, la ajutorul cărora apelează pentru a-și publica romanul "Ultima eliberare", ce-l are ca protagonist pe Nicanor Turturică - celălalt personaj principal al narațiunii, profesor de limbă latină cu dublă cetățenie.
📎 Dar pentru că "literatura e calea spre nicăieri", drumul spre publicarea romanului îi va aduce stigmatizare și neajunsuri.
"Sînt clipe în viața omului cînd o frică imensă îi golește sufletul de orice sentiment, de orice altă emoție."
📎 Iulian Ciocan a ales motivat numele personajelor astfel sugerând prin alăturarea lor nu doar trăsătura dominantă, ci întregul lor caracter. Despre cele sonore am amintit deja mai sus, iar pe altele musai să le pomenesc acum: Nicoleta Roată, Mariana Ciutac, Galina Coadă, Petru Cîrlan, Lavinia Turavura, Teodosie Roșcovan, Măriuca Însuratu, Vasilița Mutu, Viorica Zaharisitu.
"...omul care citește poate să-și vadă visul împlinit."
📎 Acest roman realist vizează, printre altele, condiția tristă a scriitorului contemporan de peste Prut ca rezultat al evoluției neconforme a valorilor țării.
"Viața unui om arareori se mărginește la o singură iubire, dar mai întotdeauna întâlnește una care le eclipsează pe toate celelalte."
📎 A fost prima întâlnire cu acest scriitor și promit că nu mă voi opri aici. Recomand călduros!
September 12, 2015
u-i cazul să se sperie nimeni citind titlul recentului roman al lui Iulian Ciocan, Iar dimineaţa vor veni ruşii (Polirom, 2015), căci nu dau năvală vecinii de la Răsărit, sau cel puţin nu la noi, ci în Republica Moldova. Să recunoaștem că e o etichetă de efect şi să ne uităm mai îndeaproape la conţinut. Până la un punct, speranțele cititorului nu sunt înşelate; cartea autorului moldovean se bazează pe o idee interesantă, chiar dacă nu cu totul nouă, aceea de a amesteca două niveluri de ficţiune într-un fel de mise en abyme care are potenţialul de a rupe ritmul aşteptării. Avem o naraţiune pe două paliere, primul, desfăşurat în anii 1995-1995, îl are ca protagonist pe tânărul Marcel Pulbere, proaspăt absolvent al unei facultăţi de filologie romaneşti revenit la Chişinău, unde dă piept zdravăn cu marasmul economic şi social republican. Al doilea plan, săi zicem meta-ficţional, deşi termenul nu e foarte fericit, e cel al peripeţiilor din 2020 ale lui Nicanor Turturică, sexagenar profesor de latină şi erou al cărţii pe care a scris-o şi se zbate s-o tipărească Pulbere.
.............
Fără să o ştie, Marcel Pulbere, moldoveanul actualităţii, avea să reproducă într-o anumită măsură traseul lui Turturică. Viaţa care imită arta, deh! Onest, credincios dealurilor literaturii contemporane valoroase estetic, Pulbere ajunge să fie acuzat de acţiuni antistatale, căci romanul lui, în fine publicat, e luat de stăpânire drept un text provocator. Scrisă cu vervă, în ciuda unor stridenţe şi mici inabilităţi de limbaj, Iar dimineaţa vor veni ruşii e o carte care captivează. Sigur că poţi găsi în ea fire care nu se leagă cum trebuie sau personaje insuficient exploatate (ca Blina, prietenul lui Marcel sau Silvica Zgură, amanta lui Tolea Vulpescu), dar bilanţul mi se pare pozitiv. După Înainte să moară Brejnev (despre care am scris aici), Iulian Ciocan a mai adăugat o bucăţică la un puzzle moldovenesc la care pare să lucreze.
http://ce-am-mai-citit.blogspot.com/2...
.............
Fără să o ştie, Marcel Pulbere, moldoveanul actualităţii, avea să reproducă într-o anumită măsură traseul lui Turturică. Viaţa care imită arta, deh! Onest, credincios dealurilor literaturii contemporane valoroase estetic, Pulbere ajunge să fie acuzat de acţiuni antistatale, căci romanul lui, în fine publicat, e luat de stăpânire drept un text provocator. Scrisă cu vervă, în ciuda unor stridenţe şi mici inabilităţi de limbaj, Iar dimineaţa vor veni ruşii e o carte care captivează. Sigur că poţi găsi în ea fire care nu se leagă cum trebuie sau personaje insuficient exploatate (ca Blina, prietenul lui Marcel sau Silvica Zgură, amanta lui Tolea Vulpescu), dar bilanţul mi se pare pozitiv. După Înainte să moară Brejnev (despre care am scris aici), Iulian Ciocan a mai adăugat o bucăţică la un puzzle moldovenesc la care pare să lucreze.
http://ce-am-mai-citit.blogspot.com/2...
April 19, 2025
Ce m-a făcut să aleg cartea asta, a fost titlul. Ceva m-a atras la el. Și bine am făcut!
Iulian Ciocan descrie aici, prin adolescentul Marcel, un Chişinău cu puţin timp înainte de Brejnev, apoi un Chişinău al prezentului, prin adultul Marcel, proaspăt absolvent al unei facultăți din România și apoi un Chişinău ficţional - al scriitorului Marcel.
Un roman realist foarte bine creionat, plin de ironie, cu rădăcini înfipte în realitate, în care se prezintă viața plină de neajunsuri, condiția scriitorului contemporan, multe aspecte foarte bine structurate.
Mi-a plăcut stilul domnului Ciocan, poveștile frumos împletite...Un roman fain!
Iulian Ciocan descrie aici, prin adolescentul Marcel, un Chişinău cu puţin timp înainte de Brejnev, apoi un Chişinău al prezentului, prin adultul Marcel, proaspăt absolvent al unei facultăți din România și apoi un Chişinău ficţional - al scriitorului Marcel.
Un roman realist foarte bine creionat, plin de ironie, cu rădăcini înfipte în realitate, în care se prezintă viața plină de neajunsuri, condiția scriitorului contemporan, multe aspecte foarte bine structurate.
Mi-a plăcut stilul domnului Ciocan, poveștile frumos împletite...Un roman fain!
February 27, 2023
„Iar dimineața vor veni rușii” de Iulian Ciocan
4/5 ⭐
„În vara anului 1995, basarabeanul Marcel Pulbere absolvise, cu mari eforturi, Facultatea de Filologie din Brașov și, nemaiavând ce să facă în România, s-a întors în Chișinăul devorat de o tranziție nemiloasă.”
Așa începe romanul care descrie atât de aproape de suflet acea perioadă în care eu eram copil, iar părinții (nu doar ai mei) căutau cumva să lege capăt de capăt până la următorul salariu care nici el nu ajungea pentru mare lucru. Iată că tânărul nostru revine în patrie și își găsește părinții la capătul disperării, înercând cumva să își dreagă „afacerile” pentru a face un bănuț de supraviețuire. Marcel scrisese un roman - o distopie despre o Moldovă a anului 2020 pe care caută cum să o publice. Cartea e plină de tot felul de evenimente care mai de care. Mi-a plăcut cum autorul descrie situația moldovenilor acelor vremuri, cum își lasă personajele să se exprime în așa-zisa „limbă moldovenească”.
Vedeți ce și cum i-a reușit ex-studentului Marcel Pulbere din carte.
Recomand!
4/5 ⭐
„În vara anului 1995, basarabeanul Marcel Pulbere absolvise, cu mari eforturi, Facultatea de Filologie din Brașov și, nemaiavând ce să facă în România, s-a întors în Chișinăul devorat de o tranziție nemiloasă.”
Așa începe romanul care descrie atât de aproape de suflet acea perioadă în care eu eram copil, iar părinții (nu doar ai mei) căutau cumva să lege capăt de capăt până la următorul salariu care nici el nu ajungea pentru mare lucru. Iată că tânărul nostru revine în patrie și își găsește părinții la capătul disperării, înercând cumva să își dreagă „afacerile” pentru a face un bănuț de supraviețuire. Marcel scrisese un roman - o distopie despre o Moldovă a anului 2020 pe care caută cum să o publice. Cartea e plină de tot felul de evenimente care mai de care. Mi-a plăcut cum autorul descrie situația moldovenilor acelor vremuri, cum își lasă personajele să se exprime în așa-zisa „limbă moldovenească”.
Vedeți ce și cum i-a reușit ex-studentului Marcel Pulbere din carte.
Recomand!
March 23, 2025
Nagyon érdekes volt a két idősíkon futó, epizodikus történetvezetés, de néha követhetetlen volt a rengeteg mellékszereplő és cselekményszál. Hiába fikció, mégis félelmetes volt olvasni, hiszen egy az egyben megfeleltethető az Ukrajnában zajló eseményeknek, vagy akár Magyarország rendszerváltás előtti szovjet megszállásának.
May 1, 2024
Read Czech translation. Very thrilling vision of Russian occupation of Moldova. Interesting moral, Kafquesqe questions.
December 17, 2022
De departe cel mai captivant roman pe care l-am citit în acest an. Te ține în suspans până la ultima pagină. Sunt foarte curioasă să urmăresc și filmul bazat pe acest roman. În acest an am descoperit cel puțin 2 autori basarabeni cu un adevărat potențial literar: Iulian Ciocan și Lilia Calancea. Recomand! 10/10
"[...] nu apartenența la o colectivitate, la un partid, la un sistem social, ci singurătatea individului era o virtute" (p. 43)
"[...] nu apartenența la o colectivitate, la un partid, la un sistem social, ci singurătatea individului era o virtute" (p. 43)
August 31, 2020
Un amestec de personaje, situaţii şi planuri temporale menite să demaşte realitatea tragi-comică a tranziţiei moldoveneşti unde flexibilitatea principiilor şi a caracterelor este la ea acasă. Totul îmbibat în doze mari de umor şi ironie fină.
„Uită-te cu luare-aminte în jur, amice! E anarhie. Nimic nu prinde contur aici. E pizdeţ! Piz-deţ!” (p. 27)
„Cel de-al doilea grănicer, un individ scund, aparent bonom, începu brusc să zbiere: «Un bun român are grijă ca actele lui să fie în regulă, moşule! Întoarce-te în Basarabia ta chiar acum şi nu ne împiedica să verificăm documentele altora. Sînteţi aici o mare de oameni! Acum, cînd aţi dat de belea, vi s-a făcut tare dor de România, ai?! Hai, nu mai boldi ochii moşule! Marş acasă! Ruşii tăi te aşteaptă, hi, hi!».” (p. 69)
4.5/5
„Uită-te cu luare-aminte în jur, amice! E anarhie. Nimic nu prinde contur aici. E pizdeţ! Piz-deţ!” (p. 27)
„Cel de-al doilea grănicer, un individ scund, aparent bonom, începu brusc să zbiere: «Un bun român are grijă ca actele lui să fie în regulă, moşule! Întoarce-te în Basarabia ta chiar acum şi nu ne împiedica să verificăm documentele altora. Sînteţi aici o mare de oameni! Acum, cînd aţi dat de belea, vi s-a făcut tare dor de România, ai?! Hai, nu mai boldi ochii moşule! Marş acasă! Ruşii tăi te aşteaptă, hi, hi!».” (p. 69)
4.5/5
February 10, 2018
Mi-a plăcut. Mult. Și mai ales personajele...
Din fericire am vizitat capitala Chișinău și m-am simțit foarte aproape de înțelegerea aromei personajelor locale și a panoramei locurilor. Viața la bloc, comerțul, iubirea, relațiile interumane, toate sunt specifice unui spațiu traumatizat și frământat, aflat undeva între două lumi. Roman social cu trăsături ce frizează absurdul cotidian și thriller cu nuanțe romantice volumul este o bijuterie de literatură Made in Republic of Moldavia.
Mi-aș dori să citesc un mystery & thriller scris de Iulian Ciocan.
Din fericire am vizitat capitala Chișinău și m-am simțit foarte aproape de înțelegerea aromei personajelor locale și a panoramei locurilor. Viața la bloc, comerțul, iubirea, relațiile interumane, toate sunt specifice unui spațiu traumatizat și frământat, aflat undeva între două lumi. Roman social cu trăsături ce frizează absurdul cotidian și thriller cu nuanțe romantice volumul este o bijuterie de literatură Made in Republic of Moldavia.
Mi-aș dori să citesc un mystery & thriller scris de Iulian Ciocan.
July 1, 2020
Am citit această carte pentru că jinduiam, cred, după atmosfera din primul "Dicționar auafed", care mi-a trecut cândva foarte demult prin mâini. Am descoperit un fel de Ilf și Petrov în registru fantastic plasat în Moldova anilor '90 (sau 2020, depinde). Dar pare genul de roman picaresc lăsat baltă. Și nu există, de fapt, un Don Quijote sau un Ostap. Cele câteva planuri (împleticite aparent și cu momente biografice) eșuează într-un roman oarecum neconvingător. Cu toate acestea, orice capitol, citit individual și fără legătură cu restul cărții, este o proză scurtă interesantă.
April 30, 2024
Un roman repercutant cu un subiect incitant, personaje dinamice și o mulțime de întrebări și drame, toate având la bază un exercițiu meditativ asupra faptului: dacă iar se întoc rușii? Este cazul când aș dori din tot sufletul ca autorul să greșească...
December 31, 2019
E tare faină această carte! Lumea zice că e plină d eumor, dar mie mi se pare una tristă, profetică chiar, dar foarte interesantă!
December 14, 2024
„Iar dimineața vor veni rușii” mi se pare o carte interesantă și relevantă, mai ales în contextul actual al regiunii est-europene. Stilul lui Iulian Ciocan, plin de ironie și observații subtile, oferă o perspectivă captivantă asupra societății moldovenești, prinsă între trecutul sovietic și aspirațiile europene. Autorul reușește să surprindă frica, absurditatea și complexitatea vieții dintr-o zonă geopolitică atât de tensionată.
Ce mi se pare remarcabil este modul în care combină satira cu distopia: deși tratează subiecte serioase, o face printr-un umor amar, care îți permite să reflectezi mai profund la starea de lucruri.
Ce nu mi a plăcut: poveștile despre oameni obișnuiți care navighează într-o lume marcată de frământări politice și sociale sunt neterminate.
Ce mi se pare remarcabil este modul în care combină satira cu distopia: deși tratează subiecte serioase, o face printr-un umor amar, care îți permite să reflectezi mai profund la starea de lucruri.
Ce nu mi a plăcut: poveștile despre oameni obișnuiți care navighează într-o lume marcată de frământări politice și sociale sunt neterminate.
January 29, 2025
O scriere cursivă și plăcută, ușor de citit, care te prinde imediat. Totuși, m-a neliniștit gândul că un astfel de scenariu ar putea deveni realitate. După capitolul 8, am sărit din pat la miezul nopții și am verificat pașapoartele. Mi-ar fi plăcut ca finalul să fie mai explicit – să aflu ce s-a întâmplat cu profesorul Turturică și să știu care va fi soarta lui Marcel.
Deși cartea a fost publicată în 2015, este regretabil că povestea rămâne la fel de actuală un deceniu mai târziu.
Dragii mei, v-a rămas numai o noapte în care puteți să faceți ce doriți sau ce n-ați mai făcut, o singură noapte, iar dimineața vor veni rușii…
Se pare că imbecilii au așteptat toată viața clipa asta…
Deși cartea a fost publicată în 2015, este regretabil că povestea rămâne la fel de actuală un deceniu mai târziu.
Dragii mei, v-a rămas numai o noapte în care puteți să faceți ce doriți sau ce n-ați mai făcut, o singură noapte, iar dimineața vor veni rușii…
Se pare că imbecilii au așteptat toată viața clipa asta…
September 1, 2022
Wow although this was written in 2015, it seems as the author wrote this in Spring 2022. Author did not have only imagination but also an incredible knowledge on how aggression would like. I would hope the book will be translated in other languages. Amazing!
August 10, 2025
La cât de mult s-a vorbit despre sex în cartea asta, mă mir că Marcel nu s-a împreunat și cu Blina
"Dacă ar fi fost nevoie, Marcel i-ar fi băut cu plăcere și urina. Asta era oare iubirea adevărată?"
"Dacă ar fi fost nevoie, Marcel i-ar fi băut cu plăcere și urina. Asta era oare iubirea adevărată?"
October 18, 2025
Mi-a plăcut foarte mult stilul savuros al scrierii. Am apreciat nervul, coloratura limbajului și modul simpatic, pe alocuri libidinos, de a relata istorioare aparent tipice, întâlnite în literatura despre ororile dictaturii. Unele personaje sunt redate teatral, caricaturale aproape la modul extrem, dar sunt potrivite, având în vedere contextul unei societăți sărăcite material și intelectual.
În schimb, nu m-au mișcat scenele sexuale (nu erotice, atenție) repetitive. În loc să fie puține și concentrate, am găsit multe și slabe. La un moment dat m-a și bufnit râsul din cauza descrierii atât de pamfletare a actelor fizice. Mi s-a părut că naratorul nu are experiență și totul sună ridicol.
Mai e și faptul că toate, dar absolut toate personajele feminine sunt ori grase, ori cretine, iar eul narativ se străduiește să le accentueze penibilitatea. Lăsând fanatismul feminist la o parte, nu cred că e vorba de misoginism, ci de lipsa veridicității – nu se poate ca toate personajele feminine, fix în această carte, să fie idioate. E păcat ca o slăbiciune de acest fel să umbrească un roman bine scris, din punctul meu de vedere.
Îl voi mai citi pe domnul Iulian Ciocan.
În schimb, nu m-au mișcat scenele sexuale (nu erotice, atenție) repetitive. În loc să fie puține și concentrate, am găsit multe și slabe. La un moment dat m-a și bufnit râsul din cauza descrierii atât de pamfletare a actelor fizice. Mi s-a părut că naratorul nu are experiență și totul sună ridicol.
Mai e și faptul că toate, dar absolut toate personajele feminine sunt ori grase, ori cretine, iar eul narativ se străduiește să le accentueze penibilitatea. Lăsând fanatismul feminist la o parte, nu cred că e vorba de misoginism, ci de lipsa veridicității – nu se poate ca toate personajele feminine, fix în această carte, să fie idioate. E păcat ca o slăbiciune de acest fel să umbrească un roman bine scris, din punctul meu de vedere.
Îl voi mai citi pe domnul Iulian Ciocan.
Displaying 1 - 30 of 40 reviews