What do you think?
Rate this book
Dinastia Sunderland Beauclair #1
Idolii de aur 1
French
536 pages, Paperback
First published January 1, 1967
14 people are currently reading
362 people want to read
About the author
Vintilă Corbul
43 books66 followersVintilă Corbul s-a născut la 26 mai 1916 în București și provine dintr-o familie foarte bogată. Sofia, mama acestuia, deținea acțiuni la diverse bănci și studiouri de film americane, motiv pentru care vizitele în Statele Unite ale Americii erau experiențe curente. Constantin Popescu Corbul, tatăl adoptiv al autorului, provine dintr-o mică, dar înstărită familie boierească; deținea multe proprietăți în București și în țară, podgorie la Drăgășani și chiar un grajd cu cai de curse. Lui Vintilă Corbul i s-a sugerat de către părinți că tatăl său vitreg este de fapt tatăl natural. C.P. Corbul s-a căsătorit cu Sofia, mama lui Vintilă, după divorțul acesteia de Mihail Economu, și i-a adoptat imediat copilul. Astfel se explică numele complet al autorului: Vintilă Dumitru Economu Popescu Corbul.
Deși visa să devină ambasador, la îndemnul părinților, Vintilă Corbul urmează cursurile Facultății de Drept și devine magistrat. În paralel, pentru a-și alimenta propria pasiune, urmează Facultatea de Litere și Filozofie - secția Istorie. La doar 23 de ani, imediat după absolvirea facultății, Vintilă Corbul se angajează judecător.
Fiind un "răzvrătit", se căsătorește cu Ana Stoenescu, fata unui simplu muncitor.
Vintilă Corbul a fost, în al II-lea Război Mondial, locotenent de artilerie antiaeriană și, ulterior, pilotul comandantului forțelor aeriene române.
După război, toate proprietățile familiei sunt confiscate. Vintilă Corbul și familia sa sunt evacuați și forțați să locuiască în bucătăria unui imobil șubrezit, într-una din cele patru camere locuite de patru familii. Diplomele sale nu mai sunt „valabile”; este exclus din magistratură din cauza originii sale burgheze și a arestării tatălui său de către comuniști. Ocupă un post de bibliotecar, la o bibliotecă de cartier, dar este dat afară din aceleași motive, după numai 6 luni. Vintilă Corbul, licențiat în istorie și magistrat, ajunge muncitor necalificat și, ulterior, inginer la ICAB (Întreprinderea Canal și Apă București), unde lucrează aproape 15 ani. La scurt, timp Ana Stoenescu divorțează și fuge cu un evreu bogat, în Los Angeles.
Câțiva ani mai târziu se căsătorește cu Ioana Sân-Giorgiu, fiica scriitorului legionar Ion Sân-Giorgiu, ce fusese judecat și condamnat la moarte de regimul comunist. Ioana Sân-Giorgiu a fost dată afară de la Conservatorul de Arte Dramatice și se vede obligată să se angajeze muncitoare necalificată într-o fabrică de cuțite. Pentru a-și completa modestul venit, tânăra familie începe să traducă opere literare din limbile franceză și engleză.
Din cauza condițiilor grele de muncă, Vintilă Corbul se îmbolnăvește de tuberculoză oculară, intră în concediu medical și rămâne acasă. În perioada de aproape 2 ani în care își tratează boala, începe din nou să scrie la aproape 30 de ani de la apariția ultimului său roman. Idolii de aur - Dinastia Sunderland -Beauclair (3 volume) dă startul succeselor, cartea fiind editată mai târziu în franceză și poloneză. Din acel moment nu a mai fost nevoit să se angajeze.
În timp ce scria Căderea Constantinopolelui, cartea ce îl va lansa definitiv, Vintilă Corbul primește o lovitură foarte puternică. Ioana moare răpusă de cancer la numai 35 de ani, iar autorul este marcat definitiv și nu se mai căsătorește niciodată.
Vintilă Corbul a părăsit ilegal România în 1979, în plină glorie, împreună cu Eugen Burada.
S-au mutat într-un mic orășel lângă Paris, iar Vintilă Corbul a locuit până la moarte în același loc în care s-a stabilit. Multe dintre titlurile sale au fost editate în franceză, poloneză, rusă, arabă.
Deși visa să devină ambasador, la îndemnul părinților, Vintilă Corbul urmează cursurile Facultății de Drept și devine magistrat. În paralel, pentru a-și alimenta propria pasiune, urmează Facultatea de Litere și Filozofie - secția Istorie. La doar 23 de ani, imediat după absolvirea facultății, Vintilă Corbul se angajează judecător.
Fiind un "răzvrătit", se căsătorește cu Ana Stoenescu, fata unui simplu muncitor.
Vintilă Corbul a fost, în al II-lea Război Mondial, locotenent de artilerie antiaeriană și, ulterior, pilotul comandantului forțelor aeriene române.
După război, toate proprietățile familiei sunt confiscate. Vintilă Corbul și familia sa sunt evacuați și forțați să locuiască în bucătăria unui imobil șubrezit, într-una din cele patru camere locuite de patru familii. Diplomele sale nu mai sunt „valabile”; este exclus din magistratură din cauza originii sale burgheze și a arestării tatălui său de către comuniști. Ocupă un post de bibliotecar, la o bibliotecă de cartier, dar este dat afară din aceleași motive, după numai 6 luni. Vintilă Corbul, licențiat în istorie și magistrat, ajunge muncitor necalificat și, ulterior, inginer la ICAB (Întreprinderea Canal și Apă București), unde lucrează aproape 15 ani. La scurt, timp Ana Stoenescu divorțează și fuge cu un evreu bogat, în Los Angeles.
Câțiva ani mai târziu se căsătorește cu Ioana Sân-Giorgiu, fiica scriitorului legionar Ion Sân-Giorgiu, ce fusese judecat și condamnat la moarte de regimul comunist. Ioana Sân-Giorgiu a fost dată afară de la Conservatorul de Arte Dramatice și se vede obligată să se angajeze muncitoare necalificată într-o fabrică de cuțite. Pentru a-și completa modestul venit, tânăra familie începe să traducă opere literare din limbile franceză și engleză.
Din cauza condițiilor grele de muncă, Vintilă Corbul se îmbolnăvește de tuberculoză oculară, intră în concediu medical și rămâne acasă. În perioada de aproape 2 ani în care își tratează boala, începe din nou să scrie la aproape 30 de ani de la apariția ultimului său roman. Idolii de aur - Dinastia Sunderland -Beauclair (3 volume) dă startul succeselor, cartea fiind editată mai târziu în franceză și poloneză. Din acel moment nu a mai fost nevoit să se angajeze.
În timp ce scria Căderea Constantinopolelui, cartea ce îl va lansa definitiv, Vintilă Corbul primește o lovitură foarte puternică. Ioana moare răpusă de cancer la numai 35 de ani, iar autorul este marcat definitiv și nu se mai căsătorește niciodată.
Vintilă Corbul a părăsit ilegal România în 1979, în plină glorie, împreună cu Eugen Burada.
S-au mutat într-un mic orășel lângă Paris, iar Vintilă Corbul a locuit până la moarte în același loc în care s-a stabilit. Multe dintre titlurile sale au fost editate în franceză, poloneză, rusă, arabă.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 16 of 16 reviews
September 24, 2014
Independenta SUA, razboiul dintre Anglia si Franta, ascensiunea si decaderea lui Napoleon e contextul istoric. Personajele principale: bancherii care finantau sefii de stat in diferitele razboaie. Plus ceva despre specula la Bursa si cum se fac banii la nivel inalt. Astea sunt doar cateva dintre elementele ce compun creatia de mare insemnatate a lui Vintila Corbul. A must-read.
March 23, 2017
Outstanding series and my 10th?, 15th? reread of it - for now see my short review for the second trilogy for more about it; as noted this was the one book that truly shocked me when i read for the first time in the dark times of the late Romanian communism of the mid 1980's as I couldn't believe such an unapologetic paean to wealth, capitalism and money could have been published there; has been a huge favorite ever since
https://www.goodreads.com/book/show/1...
https://www.goodreads.com/book/show/1...
March 9, 2021
Un roman fantastic.De neînțeles cum acest autor nu e predat in școala românească.
December 27, 2018
O carte foarte buna, pe alocuri previzibilă, insa. Se vede destul de clar cat e de subiectiv scriitorul cu personajele sale, in ideea in care unii nu fac nicio greseala, sunt frumosi si destepti si admirati, in timp ce altii sunt prosti si urati.
Dincolo de acest aspect, pot spune ca aceasta serie este una dintre preferatele mele. Foarte multe informatii istorice, politice si economice, dar incadrate in text si integrate in poveste, astfel incat se imbina foarte bine cu romanul.
Mi-a placut de personajul principal pana intr-un anumit punct cand, dupa parerea mea, a început s o ia la vale rau de tot. Oricum, Vintilă Corbul e un geniul al literaturii romanesti. Pacat ca nu se mai gaeesc cartile lui in librarii
Dincolo de acest aspect, pot spune ca aceasta serie este una dintre preferatele mele. Foarte multe informatii istorice, politice si economice, dar incadrate in text si integrate in poveste, astfel incat se imbina foarte bine cu romanul.
Mi-a placut de personajul principal pana intr-un anumit punct cand, dupa parerea mea, a început s o ia la vale rau de tot. Oricum, Vintilă Corbul e un geniul al literaturii romanesti. Pacat ca nu se mai gaeesc cartile lui in librarii
December 21, 2021
Idolii de aur-Dinastia Sunderland-Beauclair de Vintila Corbul
Primul volum-536 pagini
Vol.2-435 pagini
Vol.3-536 pagini
Desigur, acum ne cunoaștem mai bine istoria noastră cat și cea a altor tari. Pe a unora mai bine, pe a altora mai puțin. Vintilă Corbul reușește ca întotdeauna sa combine istoria cu ficțiunea adăugând câte puțin din bârfe, fantezie pentru a construi o serie remarcabilă.
Idolii de aur sunt o adevărată comoara pentru cei pasionați de istorie dar care se plictisesc repede de date, fiind condimentate cu imaginatia lui Corbul, astfel, autorul reușește sa creeze o adevărată opera de arta.
Seria aceasta deși e scrisa despre o dinastie, sau mai bine zis despre un personaj, ea cuprinde de fapt mult mai multe. Aflam despre un copil care vrea sa crească mare și puternic, și bogat, dar în acelasi timp aflam și despre modul în care mașina politică a lumii distrus vieți și familii, lăsând bogati faliți și săraci- săraci. Este despre istoria independentei Americii dar și despre crearea imperiilor pe spatele războaielor, despre europa confruntata de revoluții și un Napoleon care se vrea zeu, dar cred ca cel mai important este viata pe care a avut-o unul din fii Sunderland-Richard. Băiatul unui fabricant de cuțite ce ajunge la Oxford în secolul XVIII, băiatul care învață și de la universitate și de la viata și își urmărește cu precizie telurile, poate o sa ziceti ca a fost prea schimbător, ca nu a avut caracter, ca a jucat murdar, dar știți ceva? Eu îl admir. A reușit să scoată bani și din piatra-seaca, a reușit acolo unde alții chiar s-ar fi înecat și ne învață care sunt jocurile murdare la nivel înalt. L-am înțeles chiar și atunci când s-a căsătorit din interes, chiar și atunci când a facut-o din dragoste și mi s-a rupt sufletul pentru pierderea lui. Mi-a părut rău de omul care a ajuns la sfârșit, de temerile lui ca moștenirea se va distruge și fiii neciopliti care nu au știut sa aprecieze. La un moment dat trebuie să alegi: dacă îți continui misiunea cu prețul vieții sau alegi doar să rămâi om și să iubești, ei bine, Richard a știut când sa se oprească și când sa meargă. Seria în sine este destul de grea, dar este formidabila. Uneori, autorul exagerează cu pasiunile, dar acest lucru nu strică cartea. Un roman greu despre o perioadă despre care recunosc, nu știu prea multe. Recomand cu incredere
Primul volum-536 pagini
Vol.2-435 pagini
Vol.3-536 pagini
Desigur, acum ne cunoaștem mai bine istoria noastră cat și cea a altor tari. Pe a unora mai bine, pe a altora mai puțin. Vintilă Corbul reușește ca întotdeauna sa combine istoria cu ficțiunea adăugând câte puțin din bârfe, fantezie pentru a construi o serie remarcabilă.
Idolii de aur sunt o adevărată comoara pentru cei pasionați de istorie dar care se plictisesc repede de date, fiind condimentate cu imaginatia lui Corbul, astfel, autorul reușește sa creeze o adevărată opera de arta.
Seria aceasta deși e scrisa despre o dinastie, sau mai bine zis despre un personaj, ea cuprinde de fapt mult mai multe. Aflam despre un copil care vrea sa crească mare și puternic, și bogat, dar în acelasi timp aflam și despre modul în care mașina politică a lumii distrus vieți și familii, lăsând bogati faliți și săraci- săraci. Este despre istoria independentei Americii dar și despre crearea imperiilor pe spatele războaielor, despre europa confruntata de revoluții și un Napoleon care se vrea zeu, dar cred ca cel mai important este viata pe care a avut-o unul din fii Sunderland-Richard. Băiatul unui fabricant de cuțite ce ajunge la Oxford în secolul XVIII, băiatul care învață și de la universitate și de la viata și își urmărește cu precizie telurile, poate o sa ziceti ca a fost prea schimbător, ca nu a avut caracter, ca a jucat murdar, dar știți ceva? Eu îl admir. A reușit să scoată bani și din piatra-seaca, a reușit acolo unde alții chiar s-ar fi înecat și ne învață care sunt jocurile murdare la nivel înalt. L-am înțeles chiar și atunci când s-a căsătorit din interes, chiar și atunci când a facut-o din dragoste și mi s-a rupt sufletul pentru pierderea lui. Mi-a părut rău de omul care a ajuns la sfârșit, de temerile lui ca moștenirea se va distruge și fiii neciopliti care nu au știut sa aprecieze. La un moment dat trebuie să alegi: dacă îți continui misiunea cu prețul vieții sau alegi doar să rămâi om și să iubești, ei bine, Richard a știut când sa se oprească și când sa meargă. Seria în sine este destul de grea, dar este formidabila. Uneori, autorul exagerează cu pasiunile, dar acest lucru nu strică cartea. Un roman greu despre o perioadă despre care recunosc, nu știu prea multe. Recomand cu incredere
March 25, 2020
“- Sub paravanul celei mai perfecte democratii, trebuie creata o oligarhie oculta, care sa detina parghiile conducerii. Cativa oameni avuti si cu initiativa...
- ... un ideal redus la doua expresii: aurul si puterea.
- ... poate chiar la o singura expresie: aurul! cu aur cumperi totul, chiar si puterea.”
- ... un ideal redus la doua expresii: aurul si puterea.
- ... poate chiar la o singura expresie: aurul! cu aur cumperi totul, chiar si puterea.”
August 23, 2021
Casa lui Josiah Sunderland era o clădire veche, în stil olandez, ca mai toate casele din New York în acea primă jumătate a secolului al XVIII-lea. Camerele largi, văruite, îmbrăcate până la jumătate în faianţă aveau pardoseala de piatră. Mobilierul, redus la strictul necesar, cuprindea scaune cu spătar înalt, mese grele, pe care abia le puteai urni, paturi încăpătoare, comode, şi dulapuri masive de stejar lustruit, patinate nu numai de vreme, dar şi de cârpele de praf mânuite cu energie de mătuşa Audrey, o bătrânică vioaie care ţinea gospodăria. O grădină cu flori, pomi fructiferi şi straturi de zarzavat, exemplar îngrijite, întregeau modesta proprietate.
În casa aceasta, viaţa lui Josiah Sunderland se depăna cu regularitatea mersului unui ceasornic. Zilnic se trezea înainte de cântatul cocoşilor. Mătuşa Audrey îi pregătea un breakfast frugal. Josiah se înfrupta tihnit, fiindcă timpul lui era perfect dozat pentru hrană, muncă, odihnă şi distracţii. Apoi, tot cu noaptea în cap, pleca spre atelierul lui de cuţite de pe Broadway, unde ajungea la cinci şi douăzeci. Lucrătorii îl aşteptau la poarta pe care Josiah le-o deschidea solemn, ca pe un sanctuar rezervat numai iniţiaţilor. La cinci şi jumătate precis începea activitatea. După o întrerupere de un ceas ― pentru prânz ― dura până seara la şase. Personalul era alcătuit din opt lucrători şi doi ucenici, care munceau pe brânci. Josiah le plătea simbrii relativ ridicate în raport cu alţi patroni. În schimb, pretindea o producţie de înaltă calitate. Cuţitele făurite în micul său atelier rivalizau cu cele mai fine lame străine. În acea epocă, industria de cuţite din coloniile americane era slab dezvoltată. Autorităţile îţi puneau beţe în roate, pentru a nu concura producţia de cuţite din metropolă. Lamele fabricate la Londra, Birmingham, Sheffield, Cork, Dublin şi Leeds erau vândute în colonii cu preţuri mari. Josiah Sunderland reuşise să-şi formeze o clientelă numeroasă, care îi preţuia conştiinciozitatea, promptitudinea şi calitatea produselor. Cuţitele sale de vânătoare aveau mare căutare şi printre indieni. Adeseori aceştia le folosiseră la scalparea pionierilor aventuraţi pe teritoriile rămase încă în stăpânirea lor.
Josiah muncea cot la cot cu lucrătorii săi. De la cinci şi jumătate şi până la prânz, trudea cât zece, fie la forjă, fie la turnătorie, fie la montaj, gata să dea oricui o mână de ajutor. Între douăsprezece şi unu, lua lunch-ul laolaltă cu lucrătorii, iar de la două până la şase trecea în birou, unde îşi opera cu pricepere scriptele, ajutat de un băieţandru, care făcea şi pe curierul. Printre picături, găsea timp să îşi primească clienţii şi furnizorii. Discuta numai cât era necesar. Ura vorbăria inutilă. „Tăcerea ― obişnuia el să spună ― trage în cumpănă mai greu decât cuvintele pline de înţelepciune.”
Mai practica o virtute. Ordinea. Pentru a-şi îndeplini fără greş obligaţiile, întocmea de cu seară o listă a treburilor de a doua zi, repartizându-le pe ore. Înainte de culcare îşi trecea în revistă activitatea cotidiană şi numai după aceea îşi îngăduia să se bucure de odihnă.
Se străduia să-şi păstreze în orice ocazie stăpânirea de sine şi să nu se lase târât de mânie, căci în primele clipe supărarea capătă proporţii mai mari decât cauzele care i-au dat naştere. Cumpătarea lui era proverbială. Nu mânca niciodată până la saturaţie şi de la o vârstă îşi impusese să nu mai bea decât un singur pahar de vin la masă. Respecta această regulă de conduită şi la nunţi sau praznice.
Economia era ― după părerea lui ― una dintre virtuţile cardinale. Josiah alcătuise o listă a cheltuielilor în ordinea necesităţii şi a urgenţei lor. În primul rând erau cheltuielile indispensabile şi anume cele impuse de procurarea hranei, a veştmintelor şi a bunului mers al atelierului. În al doilea rând, grupa cheltuielilor pe care nu le putea înlătura fără să dăuneze bunului renume al familiei şi al onorabilităţii sale. Printre acestea se numărau: întreţinerea în condiţii mulţumitoare a locuinţei, a atelierului şi a biroului. În al treilea rând erau cheltuielile, care fără să fie absolut necesare, nu puteau fi cu desăvârşire evitate; când le faci, încerci o plăcere, dacă le ocoleşti, nu suferi nicio pagubă. În categoria aceasta intrau: sărbătorirea Crăciunului şi a Anului Nou, darurile ocazionale pentru membrii familiei, plimbările duminicale afară din oraş. În sfârşit, în ultimul rând, plasa cheltuielile nebuneşti, absurde, care trebuiau ocolite cu orice preţ: petrecerile, jocurile de noroc, podoabele inutile.
În casa aceasta, viaţa lui Josiah Sunderland se depăna cu regularitatea mersului unui ceasornic. Zilnic se trezea înainte de cântatul cocoşilor. Mătuşa Audrey îi pregătea un breakfast frugal. Josiah se înfrupta tihnit, fiindcă timpul lui era perfect dozat pentru hrană, muncă, odihnă şi distracţii. Apoi, tot cu noaptea în cap, pleca spre atelierul lui de cuţite de pe Broadway, unde ajungea la cinci şi douăzeci. Lucrătorii îl aşteptau la poarta pe care Josiah le-o deschidea solemn, ca pe un sanctuar rezervat numai iniţiaţilor. La cinci şi jumătate precis începea activitatea. După o întrerupere de un ceas ― pentru prânz ― dura până seara la şase. Personalul era alcătuit din opt lucrători şi doi ucenici, care munceau pe brânci. Josiah le plătea simbrii relativ ridicate în raport cu alţi patroni. În schimb, pretindea o producţie de înaltă calitate. Cuţitele făurite în micul său atelier rivalizau cu cele mai fine lame străine. În acea epocă, industria de cuţite din coloniile americane era slab dezvoltată. Autorităţile îţi puneau beţe în roate, pentru a nu concura producţia de cuţite din metropolă. Lamele fabricate la Londra, Birmingham, Sheffield, Cork, Dublin şi Leeds erau vândute în colonii cu preţuri mari. Josiah Sunderland reuşise să-şi formeze o clientelă numeroasă, care îi preţuia conştiinciozitatea, promptitudinea şi calitatea produselor. Cuţitele sale de vânătoare aveau mare căutare şi printre indieni. Adeseori aceştia le folosiseră la scalparea pionierilor aventuraţi pe teritoriile rămase încă în stăpânirea lor.
Josiah muncea cot la cot cu lucrătorii săi. De la cinci şi jumătate şi până la prânz, trudea cât zece, fie la forjă, fie la turnătorie, fie la montaj, gata să dea oricui o mână de ajutor. Între douăsprezece şi unu, lua lunch-ul laolaltă cu lucrătorii, iar de la două până la şase trecea în birou, unde îşi opera cu pricepere scriptele, ajutat de un băieţandru, care făcea şi pe curierul. Printre picături, găsea timp să îşi primească clienţii şi furnizorii. Discuta numai cât era necesar. Ura vorbăria inutilă. „Tăcerea ― obişnuia el să spună ― trage în cumpănă mai greu decât cuvintele pline de înţelepciune.”
Mai practica o virtute. Ordinea. Pentru a-şi îndeplini fără greş obligaţiile, întocmea de cu seară o listă a treburilor de a doua zi, repartizându-le pe ore. Înainte de culcare îşi trecea în revistă activitatea cotidiană şi numai după aceea îşi îngăduia să se bucure de odihnă.
Se străduia să-şi păstreze în orice ocazie stăpânirea de sine şi să nu se lase târât de mânie, căci în primele clipe supărarea capătă proporţii mai mari decât cauzele care i-au dat naştere. Cumpătarea lui era proverbială. Nu mânca niciodată până la saturaţie şi de la o vârstă îşi impusese să nu mai bea decât un singur pahar de vin la masă. Respecta această regulă de conduită şi la nunţi sau praznice.
Economia era ― după părerea lui ― una dintre virtuţile cardinale. Josiah alcătuise o listă a cheltuielilor în ordinea necesităţii şi a urgenţei lor. În primul rând erau cheltuielile indispensabile şi anume cele impuse de procurarea hranei, a veştmintelor şi a bunului mers al atelierului. În al doilea rând, grupa cheltuielilor pe care nu le putea înlătura fără să dăuneze bunului renume al familiei şi al onorabilităţii sale. Printre acestea se numărau: întreţinerea în condiţii mulţumitoare a locuinţei, a atelierului şi a biroului. În al treilea rând erau cheltuielile, care fără să fie absolut necesare, nu puteau fi cu desăvârşire evitate; când le faci, încerci o plăcere, dacă le ocoleşti, nu suferi nicio pagubă. În categoria aceasta intrau: sărbătorirea Crăciunului şi a Anului Nou, darurile ocazionale pentru membrii familiei, plimbările duminicale afară din oraş. În sfârşit, în ultimul rând, plasa cheltuielile nebuneşti, absurde, care trebuiau ocolite cu orice preţ: petrecerile, jocurile de noroc, podoabele inutile.
April 19, 2022
O familie americană ce trece prin diverse situații, povestea unui faurar de cuțite, căruia i se naște un fiu - Richard și care preia firul narativ asupra vieții sale.
Acesta e cel mai deștept, avem Prâslea care reușește sa ajungă la Oxford, iar mai târziu fără nici un ban în buzunar să și întindă tentaculele peste America, Indii, Anglia și Franța.
Asemenea regelui Midas, transforma totul în aur.
"Cu aur cumperi totul, chiar și puterea".
Povestea lui Richard ajunge până la începutul revoluției franceze, cum toată Franța e scăldată în sânge, iar el în aur.
S-a ridicat pe scara sociala in 10 ani, iar casa din New York a rămas pentru un frate, nefiind destoinica pentru un asemenea marchiz ales.
Mi-a plăcut într-un mod ciudat această carte, narațiunea autorului e una deosebita, cu tragere de inima vrei să vezi ce se mai întâmplă cu personajele, ce se mai întâmplă cu cine.
Cred că va fi mai multa lumina în următoarele 2 volume, pe care am de gând să le absorb în timpul apropiat.
Acesta e cel mai deștept, avem Prâslea care reușește sa ajungă la Oxford, iar mai târziu fără nici un ban în buzunar să și întindă tentaculele peste America, Indii, Anglia și Franța.
Asemenea regelui Midas, transforma totul în aur.
"Cu aur cumperi totul, chiar și puterea".
Povestea lui Richard ajunge până la începutul revoluției franceze, cum toată Franța e scăldată în sânge, iar el în aur.
S-a ridicat pe scara sociala in 10 ani, iar casa din New York a rămas pentru un frate, nefiind destoinica pentru un asemenea marchiz ales.
Mi-a plăcut într-un mod ciudat această carte, narațiunea autorului e una deosebita, cu tragere de inima vrei să vezi ce se mai întâmplă cu personajele, ce se mai întâmplă cu cine.
Cred că va fi mai multa lumina în următoarele 2 volume, pe care am de gând să le absorb în timpul apropiat.
November 5, 2025
Primele doua treimi ale cartii sunt infiorator de plictisitoare, pline de detalii neimportante pentru poveste. Efectiv nu reuseam sa citesc mai mult de 10 pagini fara sa ma ia somnul.
Spre final a inceput sa devina putin interesanta, dar nu indeajuns de captivanta sa fiu nerabdatoare sa incep volumul al doilea.
Fiind niste carti recomandate cu caldura de o persoana cu care rezonez in materie de lectura, nu abandonez povestea. Inca!
Spre final a inceput sa devina putin interesanta, dar nu indeajuns de captivanta sa fiu nerabdatoare sa incep volumul al doilea.
Fiind niste carti recomandate cu caldura de o persoana cu care rezonez in materie de lectura, nu abandonez povestea. Inca!
January 31, 2020
Sunt dezamagit dar trebuia sa ma astept la asta. Nu o mai vad cu aceiasi ochi cu care am citit-o prin clasa a noua. Altfel, frumos scrisa, elegant si usurel, ca o piesa de teatru radiofonic din anii '60.
May 8, 2021
Mi-a placut foarte mult aceasta carte, ma rog, serie, de fapt, a fost o lectura interesanta, prima de genul acesta, asa ca a fost o surpriza pentru mine ca mi-a placut ATAT de mult!!!
May 27, 2025
Lectură interesantă!
Contextul istoric este bine integrat în carte.
Dar personajul principal are și anumite atitudinii, câte m- au făcut să- i scad o stea.
Contextul istoric este bine integrat în carte.
Dar personajul principal are și anumite atitudinii, câte m- au făcut să- i scad o stea.
November 11, 2025
repetitiv, personaje schematic. dezamagitor
March 21, 2023
Mi-a placut cel mai mult faptul ca te face sa intelegi un pic mai bine cum functioneaza lucrurile la nivelul la care lucreaza Richard si de ce noi, oamenii de rand, nu vom putea castiga vreodata in cursa asta de imbogatire rapida
January 26, 2015
"Dar uitarea are prostul obicei de a se refuza acelor care o doresc."
December 13, 2015
O lectura placuta, odihnitoare.
Displaying 1 - 16 of 16 reviews