Volumul Sonata Kreutzer si alte povestiri reuneste textele care dezvolta, de-a lungul unei perioade de peste cincizeci de ani, teme tolstoiene celebre. Sonata Kreutzer, povestea unei gelozii care duce la crima, interzisa la vremea publicarii, face parte dintr-un ciclu de scrieri critice. Interesul autorului se indreapta spre temele mortii, pacatului, caintei si renasterii morale.
„O melodrama care-si ia titlul din Beethoven, Sonata Kreutzer isi deapana istoria in compartimentul unui tren. Un strain urca si incepe sa spuna povestea ciudata a unui destin. Si, desi aceasta nu-i deloc pe placul urechilor rusinoase, toata lumea il asculta. E ceva hipnotic, straniu in confesiunea spusa pe indelete, in vagonul afumat al trenului, de un individ care apoi va disparea fara urma.” - The New York Times
Lev Nikolayevich Tolstoy (Russian: Лев Николаевич Толстой; most appropriately used Liev Tolstoy; commonly Leo Tolstoy in Anglophone countries) was a Russian writer who primarily wrote novels and short stories. Later in life, he also wrote plays and essays. His two most famous works, the novels War and Peace and Anna Karenina, are acknowledged as two of the greatest novels of all time and a pinnacle of realist fiction. Many consider Tolstoy to have been one of the world's greatest novelists. Tolstoy is equally known for his complicated and paradoxical persona and for his extreme moralistic and ascetic views, which he adopted after a moral crisis and spiritual awakening in the 1870s, after which he also became noted as a moral thinker and social reformer.
His literal interpretation of the ethical teachings of Jesus, centering on the Sermon on the Mount, caused him in later life to become a fervent Christian anarchist and anarcho-pacifist. His ideas on nonviolent resistance, expressed in such works as The Kingdom of God Is Within You, were to have a profound impact on such pivotal twentieth-century figures as Mohandas Gandhi and Martin Luther King, Jr.
Sub înrâurirea muzicii, mi se pare că simt ceea de fapt nu simt, că înțeleg ceea ce nu înțeleg, că pot face ceea ce nu pot. Mi se pare că muzica lucrează aidoma ca și căscatul ori ca râsul: nu mi-e somn deloc, dar casc văzându-l pe altul căscând; fără nici un motiv, râd auzind pe altcineva râzând. Muzica mă transportă dintr-0 dată, fără de veste, în starea sufletească pe care o avea în momentul respectiv cel care a compus-o. Starea mea sufletească se confundă cu a lui și, odată cu el, trec dintr-o stare într-alta. Dar pentru ce? Nici eu nu știu. [Lev Tolstoi]
Compusa din trei scrieri distincte. Cartea este una care te poarta prin mai multe stagii ale disperării umane, disperare cu care ne putem identifica, probabil, in anumite stadii ale vieții noastre. Narațiunea e atat de autentică de te face sa trăiești împreună cu personajele toate angoasele lor, sa te identifici cu ele.