What do you think?
Rate this book
Povestea vieţii mele #3
Povestea vietii mele
Cele trei volume ale cartii au vazut lumina tiparului in intervalul 1934-1936, fiind scrise in limba engleza, de altfel fragmente fiind publicate in presa britanica si in cea americana, inainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial. Memoriile se intind pe perioada 1914-1934, care a inclus ani hotaratori pentru istoria Romaniei (izbucnirea Primului Razboi Mondial, Marea Unire), dar si o perioada in care regina Maria s-a remarcat printr-o deosebita implicare in directia promovarii Romaniei.
Paperback
Published January 1, 1991
3 people are currently reading
131 people want to read
About the author
Marie of Romania
54 books52 followersMarie of Romania (Marie Alexandra Victoria), previously Princess Marie of Edinburgh, was a British Princess by birth and Romanian Queen by marriage.
She was the eldest daughter of Prince Alfred, Duke of Edinburgh, and Grand Duchess Maria Alexandrovna of Russia. Her father was the second-eldest son of Queen Victoria and Prince Albert of Saxe-Coburg-Gotha. Her mother was the only surviving daughter of Alexander II of Russia and Maria Alexandrovna of Hesse. She was baptised in the Private Chapel of Windsor Castle on 15 December 1875 and her godparents were the Empress and Tsarevitch of Russia, the Duchess of Saxe-Coburg and Gotha, the Princess of Wales and the Duke of Connaught. As her father was in the Royal Navy, she spent much of her early childhood abroad, particularly in Malta.
She was the eldest daughter of Prince Alfred, Duke of Edinburgh, and Grand Duchess Maria Alexandrovna of Russia. Her father was the second-eldest son of Queen Victoria and Prince Albert of Saxe-Coburg-Gotha. Her mother was the only surviving daughter of Alexander II of Russia and Maria Alexandrovna of Hesse. She was baptised in the Private Chapel of Windsor Castle on 15 December 1875 and her godparents were the Empress and Tsarevitch of Russia, the Duchess of Saxe-Coburg and Gotha, the Princess of Wales and the Duke of Connaught. As her father was in the Royal Navy, she spent much of her early childhood abroad, particularly in Malta.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 9 of 9 reviews
August 10, 2018
O carte care m-a învățat despre istoria României, despre regalitate, despre sacrificiu de sine și despre adevărata iubire de oameni.
July 14, 2021
Toate cele trei volume au fost precum o conversatie placuta, profunda, pe care nu o poti impartasi decat cu un prieten bun.
E povestea de care te desprinzi cu greu. Ea ramane simbolul marcant al unui secol trecut, iar eu revin in timpul nostru, realizand ca ne despart in fapt multe generatii, desi a reusit prin cuvant sa se faca apropiata, aproape tangibila.
E povestea de care te desprinzi cu greu. Ea ramane simbolul marcant al unui secol trecut, iar eu revin in timpul nostru, realizand ca ne despart in fapt multe generatii, desi a reusit prin cuvant sa se faca apropiata, aproape tangibila.
May 1, 2024
Rugăciunea unei regine
Îmi înalț inima spre Tine, oh! Doamne! Ascultă, te rog, smerită mea rugă. M-ai înălțat, m-ai așezat în locul de slavă și ai pus în mâinile mele o putere ce nu e hărăzită multora. Mi-ai însemnat un drum care trebuie să fie al meu și pe care trebuie să pășesc fără a șovăi. Din pricina ca sunt nevoiți să-și înalțe fruntea ca să mă vadă, mulți cred ca nu calc decât prin locuri pline de soare, dar Tu, oh, Doamne!, cunoști pietrele ce-mi rănesc picioarele și mulțimea spinilor sub trandafirii ce mi-au fost dăruiți.
Ai făcut să strălucească chipul meu în fața amețiților acestei lumi. Ai așezat purpura pe umerii mei și coroana pe capul meu și mi-ai poruncit să le port ca și când n-ar fi o povară. Și ai grăit:
Ai fost aleasă între mulți; fii vrednică de cinstea ce ți s-a făcut, fie mâna ta blândă, cuvintele tale de mângâiere și fă din inima ta un loc de odihnă cei obosiți și fără tihnă. Scoală-te în zori de zi, iar noaptea nu dormi prea greu ca nu cumva să rămână neauzit vreun strigat înălța către tine.
Că ești mama unui popor și ai fost aleasă să îl călăuzește în viață și să porți povara durerilor și bucuriilor lui.
De aceea strig către Tine, oh, Dumnezeul meu! Dă-mi putere să înfrunt orice soartă, să înving orice temere, să străbat prin orice furtună.
Dă-mi nesfârșită răbdare,oh, Doamne, și voință de a birui orice ispită nevrednică; fă-mă fără teamă,bună și dreaptă, oh, Doamne, așa încât să rămân neclintită în mijlocul oricărei nenorociri. Dă-mi o inimă vitează ca să suport toate durerile pe care le văd și le aud; o inimă vitează ca să nu pierd curajul la sfârșitul unei zile de zbucium; o inimă destul de mare ca să îi poată iubi și pe cei care nimeni nu iubește, destul de dreaptă ca niciodată să nu osândească în grabă și destul de milostivă ca să poată ierta de “70 de ori 7”.
Dă-mi darul cuvintelor care mângâie, oh, Doamne și darul compătimire și al înțelegerii, ca de câte ori întind mâna să nu fie în zadar.
Îngăduie-mi, oh, Doamne să țin capul sus nu din trufie, ci pentru că mi-e cugetul curat ca cristalinul în care strălucește soarele făcut scoțând la iveală o mie de lumini, și pentru că mă pot uita fără teamă în ochii oricui, iar când va veni ceasul meu din urmă, oh, Doamne, fă să mă găsească fără amărăciune în suflet împotriva nimănui și fă ca nimeni să nu se creadă dușmanul meu, așa încât înainte de a veni în fața Ta, mâinile ce le ridic în binecuvântare să fie ușoare ca niște aripi plutind spre cer. Și de își va aminti cineva de mine pe pământ, oh, Doamne, să mă vadă cu un zâmbet pe buze, cu un dar în mănă și cu lumina credinței în ochi, acea credință care mută munții din loc.
AMIN
Îmi înalț inima spre Tine, oh! Doamne! Ascultă, te rog, smerită mea rugă. M-ai înălțat, m-ai așezat în locul de slavă și ai pus în mâinile mele o putere ce nu e hărăzită multora. Mi-ai însemnat un drum care trebuie să fie al meu și pe care trebuie să pășesc fără a șovăi. Din pricina ca sunt nevoiți să-și înalțe fruntea ca să mă vadă, mulți cred ca nu calc decât prin locuri pline de soare, dar Tu, oh, Doamne!, cunoști pietrele ce-mi rănesc picioarele și mulțimea spinilor sub trandafirii ce mi-au fost dăruiți.
Ai făcut să strălucească chipul meu în fața amețiților acestei lumi. Ai așezat purpura pe umerii mei și coroana pe capul meu și mi-ai poruncit să le port ca și când n-ar fi o povară. Și ai grăit:
Ai fost aleasă între mulți; fii vrednică de cinstea ce ți s-a făcut, fie mâna ta blândă, cuvintele tale de mângâiere și fă din inima ta un loc de odihnă cei obosiți și fără tihnă. Scoală-te în zori de zi, iar noaptea nu dormi prea greu ca nu cumva să rămână neauzit vreun strigat înălța către tine.
Că ești mama unui popor și ai fost aleasă să îl călăuzește în viață și să porți povara durerilor și bucuriilor lui.
De aceea strig către Tine, oh, Dumnezeul meu! Dă-mi putere să înfrunt orice soartă, să înving orice temere, să străbat prin orice furtună.
Dă-mi nesfârșită răbdare,oh, Doamne, și voință de a birui orice ispită nevrednică; fă-mă fără teamă,bună și dreaptă, oh, Doamne, așa încât să rămân neclintită în mijlocul oricărei nenorociri. Dă-mi o inimă vitează ca să suport toate durerile pe care le văd și le aud; o inimă vitează ca să nu pierd curajul la sfârșitul unei zile de zbucium; o inimă destul de mare ca să îi poată iubi și pe cei care nimeni nu iubește, destul de dreaptă ca niciodată să nu osândească în grabă și destul de milostivă ca să poată ierta de “70 de ori 7”.
Dă-mi darul cuvintelor care mângâie, oh, Doamne și darul compătimire și al înțelegerii, ca de câte ori întind mâna să nu fie în zadar.
Îngăduie-mi, oh, Doamne să țin capul sus nu din trufie, ci pentru că mi-e cugetul curat ca cristalinul în care strălucește soarele făcut scoțând la iveală o mie de lumini, și pentru că mă pot uita fără teamă în ochii oricui, iar când va veni ceasul meu din urmă, oh, Doamne, fă să mă găsească fără amărăciune în suflet împotriva nimănui și fă ca nimeni să nu se creadă dușmanul meu, așa încât înainte de a veni în fața Ta, mâinile ce le ridic în binecuvântare să fie ușoare ca niște aripi plutind spre cer. Și de își va aminti cineva de mine pe pământ, oh, Doamne, să mă vadă cu un zâmbet pe buze, cu un dar în mănă și cu lumina credinței în ochi, acea credință care mută munții din loc.
AMIN
June 17, 2021
Volumul care mi-a plăcut cel mai mult dintre cele 3, o incursiune în istoria României și a Primului Război Mondial, dar, mai ales, o lecție de patriotism, curaj, sacrificiu și cinste. Cum treci peste momente de disperare fără să te pierzi? Iată o întrebare la care mi-a răspuns regina Maria.
September 14, 2022
Povestea vieții mele. Începutul căsătoriei ne duce înapoi la primii ani petrecuți de regina Maria în noua ei țară, cea de adopție, și trebuie să recunosc că am vărsat câteva lacrimi pe măsură ce i-am citit mărturisirile. Prințesa de atunci, fata aceea cu părul bălai și cu naivitatea specifică netrecerii prin viață, a trecut prin multe și a suferit enorm printre străini, iar de multe ori nu a avut un umăr pe care să poată vărsa lacrimi. Mama și surorile îi sunt departe, prietene nu poate avea pentru că nu i se permite, soțul îi este prins cu munca, obiceiurile sunt stranii, iar libertatea îi este tare mult îngrădită, mai ales că știm din volumele precedente că i se permisese să zburde după pofta inimii și să își folosească imaginația în orice mijloc. Nici nu pot să îmi închipui pe deplin ce greu i-a fost să se afle într-o țară opusă ca mentalitate celei britanice, în care se trece peste orice prin glume, uneori prea libertine. Și poate că, în unele momente, mi-am dorit să o îmbrățișez, așa cum ea însăși ar vrea acum, ca adult:
„De peste ani, îmi vine să-i întind o mână de ajutor acelei umbre blonde a făpturii mele. Parcă mă gândesc la o soră mai mică a mea. Retrasă, foarte timidă și tare prostuță, în care nu mă mai recunosc deloc acum. Slabă, cu părul blond și prea încrețit, cu ochii albaștri, un copil sincer, stângaci, modest, care căuta în alții stabilitatea pe care nu o găsea în sine. Naivă, impulsivă, nepregătită să dea piept cu necazuri și greutăți, probabil arătam exact cum eram, cu mintea plină de iluzii și visuri.”
Finalul volumului doi ne lăsase cu un nod puternic în gât, pentru că ultima imagine este cea a micuței Maria, în vârstă de doar șaptesprezece ani, luându-și adio de la locurile natale, familie și tot ceea ce cunoscuse până în acel moment. De la libertatea absolută în definitiv. Se pierde în lume alături de bărbatul pe care îl iubește, dar care nu îi este încă la fel de familiar încât să reușească să îi calmeze inima. Iar volumul trei ne prezintă o Maria la fel de îngândurată, de îndurerată de pierderile suferite și de neadaptată la noua ei viață. Nu e sigură ce să creadă despre noua ei țară și poporul care a adoptat-o cu iubire și considerație. Ar vrea să își păstreze caracterul nobil, dar, în același timp, este destul de confuză:
„Aveam impresii confuze, nu mai știam ce simțeam. Încercam să mă înclin cât mai grațios, dar arta înclinării se deprinde treptat. Pe atunci eram țeapănă ca o păpușă, tot din cauza faptului că eram incredibil de sfioasă.”
Asta iubesc la stilul reginei Maria: sinceritatea și modul în care se raportează la ea, cea din trecut, ba chiar și la situații, pe care le analizează la fel de sincer, cu obiectivitate, putând admite că, în unele cazuri, s-a pripit din cauza tinereții și, tot din această cauză, nu a fost capabilă să înțeleagă pe deplin ce anume i s-a cerut, fapt pentru care s-au iscat multe conflicte, iar ea a vărsat multe lacrimi.
Primele două volume sunt extrem de vesele, cu imagini de vis ale unor lumi la care ne bucurăm să avem acces prin intermediul cărților. Acest al treilea volum este un crescendo total, o transformare totală, poate tocmai pentru că și prințesa a crescut și a început să se lovească de greutățile și necazurile vieții de adult. Vioiciunea i se transformă în contemplare, iar zburdălnicia mai poate fi observată doar în numeroasele curse cu caii pe care le întreprinde, mai ales prin pădurile din Sinaia, cam singura libertate care i se permite în acești primi ani ai săi de femeie căsătorită.
„De peste ani, îmi vine să-i întind o mână de ajutor acelei umbre blonde a făpturii mele. Parcă mă gândesc la o soră mai mică a mea. Retrasă, foarte timidă și tare prostuță, în care nu mă mai recunosc deloc acum. Slabă, cu părul blond și prea încrețit, cu ochii albaștri, un copil sincer, stângaci, modest, care căuta în alții stabilitatea pe care nu o găsea în sine. Naivă, impulsivă, nepregătită să dea piept cu necazuri și greutăți, probabil arătam exact cum eram, cu mintea plină de iluzii și visuri.”
Finalul volumului doi ne lăsase cu un nod puternic în gât, pentru că ultima imagine este cea a micuței Maria, în vârstă de doar șaptesprezece ani, luându-și adio de la locurile natale, familie și tot ceea ce cunoscuse până în acel moment. De la libertatea absolută în definitiv. Se pierde în lume alături de bărbatul pe care îl iubește, dar care nu îi este încă la fel de familiar încât să reușească să îi calmeze inima. Iar volumul trei ne prezintă o Maria la fel de îngândurată, de îndurerată de pierderile suferite și de neadaptată la noua ei viață. Nu e sigură ce să creadă despre noua ei țară și poporul care a adoptat-o cu iubire și considerație. Ar vrea să își păstreze caracterul nobil, dar, în același timp, este destul de confuză:
„Aveam impresii confuze, nu mai știam ce simțeam. Încercam să mă înclin cât mai grațios, dar arta înclinării se deprinde treptat. Pe atunci eram țeapănă ca o păpușă, tot din cauza faptului că eram incredibil de sfioasă.”
Asta iubesc la stilul reginei Maria: sinceritatea și modul în care se raportează la ea, cea din trecut, ba chiar și la situații, pe care le analizează la fel de sincer, cu obiectivitate, putând admite că, în unele cazuri, s-a pripit din cauza tinereții și, tot din această cauză, nu a fost capabilă să înțeleagă pe deplin ce anume i s-a cerut, fapt pentru care s-au iscat multe conflicte, iar ea a vărsat multe lacrimi.
Primele două volume sunt extrem de vesele, cu imagini de vis ale unor lumi la care ne bucurăm să avem acces prin intermediul cărților. Acest al treilea volum este un crescendo total, o transformare totală, poate tocmai pentru că și prințesa a crescut și a început să se lovească de greutățile și necazurile vieții de adult. Vioiciunea i se transformă în contemplare, iar zburdălnicia mai poate fi observată doar în numeroasele curse cu caii pe care le întreprinde, mai ales prin pădurile din Sinaia, cam singura libertate care i se permite în acești primi ani ai săi de femeie căsătorită.
January 4, 2023
Mi-a placut nespus faptul ca au fost inserate scrisori originale, insa ce mi-a displacut intr-o oarecare masura este copierea muultor zile din Jurnalul de razboi. Insa, per ansamblu, 5👸 cu + ❤❤
January 25, 2023
La şcoală nu mi-a plăcut istoria, dar cartea e fabuloasă! Consider că orice român ar trebui sa o citească.
Cinste ție, Regina Maria pentru ce ai făcut pentru țara ta!❤
Cinste ție, Regina Maria pentru ce ai făcut pentru țara ta!❤
November 3, 2020
Al treilea volum al autobiografiei Reginei Maria mi s-a părut cel mai greu de citit. De altfel, am tras de el mai bine de două luni, încercând să nu mă pierd în amănuntele crunte ale exilului familiei regale la Iași, în timpul Primului Război Mondial, și în ororile războiului, foametei și molimelor care au cuprins în acea perioadă nu doar armata, ci chiar întreaga populație a țării. Deznodământul este unul fericit, volumul se termină odată cu Marea Unire, dar până la acel punct am tras de mine cât am putut pentru a nu nă lăsa cuprinsă de deznădejde. Deși în mare știam cum au evoluat lucrurile, cărțile de istorie din școală nu ne dau multe din amănuntele acelor ani, ci trecem în detaliu prin Mărăști-Mărășești-Oituz, dar nu ne povestește nimeni ce s-a întâmplat cu adevărat în spatele frontului...
Aș reciti oricând cu mare bucurie primele două volume, dar pe acesta aș vrea să-l uit. Să sar direct de la declarația de război la gloria Unirii de la 1 decembrie 1918. Nu e o poveste ușor de digerat, dare una necesară pentru a înțelege cu adevărat cum s-au petrecut lucrurile de fapt și ce a îndurat țara asta în acei câțiva ani de război.
Trebuie să recunosc că aveam o imagine oarecum distantă, legendară a Reginei Maria și sunt bucuroasă că am reușit să mi-o apropii, să o construiesc mai bine în minte după lectura acestei autobiografii. Ne imaginăm aceste mari figuri ale istoriei ca fiind ceva abstract, ceva definit de câteva trăsături - patriotism, dedicare, abnegație, dar uităm că au fost oameni, cu greutățile, iubirile, luptele lor proprii. De aceea e important să mergem puțin mai departe de cărțile de istorie din școală și să pătrundem cu adevărat în viețile lor. Numai așa ne vom cunoaște într-adevăr trecutul.
Aș reciti oricând cu mare bucurie primele două volume, dar pe acesta aș vrea să-l uit. Să sar direct de la declarația de război la gloria Unirii de la 1 decembrie 1918. Nu e o poveste ușor de digerat, dare una necesară pentru a înțelege cu adevărat cum s-au petrecut lucrurile de fapt și ce a îndurat țara asta în acei câțiva ani de război.
Trebuie să recunosc că aveam o imagine oarecum distantă, legendară a Reginei Maria și sunt bucuroasă că am reușit să mi-o apropii, să o construiesc mai bine în minte după lectura acestei autobiografii. Ne imaginăm aceste mari figuri ale istoriei ca fiind ceva abstract, ceva definit de câteva trăsături - patriotism, dedicare, abnegație, dar uităm că au fost oameni, cu greutățile, iubirile, luptele lor proprii. De aceea e important să mergem puțin mai departe de cărțile de istorie din școală și să pătrundem cu adevărat în viețile lor. Numai așa ne vom cunoaște într-adevăr trecutul.
May 4, 2021
Acest ultim volum conține jurnalul zilelor din timpul primului război mondial. Am sa înșirui câteva fragmente:
“Se spune ca trecea un preot pe stradă, ținând un copilaș de mână; copilul fu ucis, iar preotul avu numai brațul ușor rănit. Superstiția poporului crede că e semn rău să întâlnești un preot; cu atât dar e mai primejdios să umbli cu el de mână în timp de război!”
“Fiecare om trebuie să-și poarte singur durerea și pe cât se poate să nu împovăreze pe alți..”
“Însă voi încerca, voi lupta, voi lupta orbește, căci lumină nu e; voi lupta fără nădejde, căci nu găsesc pe nimeni care să mă poată sprijini până la amarul sfârșit.”
“Una din priveliștile cele mai îngrozitoare ce am văzut vreodată a fost ceea ce se numea ‘triajul’ din gări...Dante n-a născocit niciodată un iad mai înfiorător.”
“Se spune ca trecea un preot pe stradă, ținând un copilaș de mână; copilul fu ucis, iar preotul avu numai brațul ușor rănit. Superstiția poporului crede că e semn rău să întâlnești un preot; cu atât dar e mai primejdios să umbli cu el de mână în timp de război!”
“Fiecare om trebuie să-și poarte singur durerea și pe cât se poate să nu împovăreze pe alți..”
“Însă voi încerca, voi lupta, voi lupta orbește, căci lumină nu e; voi lupta fără nădejde, căci nu găsesc pe nimeni care să mă poată sprijini până la amarul sfârșit.”
“Una din priveliștile cele mai îngrozitoare ce am văzut vreodată a fost ceea ce se numea ‘triajul’ din gări...Dante n-a născocit niciodată un iad mai înfiorător.”
Displaying 1 - 9 of 9 reviews