Yahudiler, Dünya ve Para: Yahudi Halkının Ekonomik Tarihi

by Jacques Attali, Berna Günen (Translator)

Yahudilerin dünyayla ve parayla ilişkisinin tarihi, tartışmalara ve büyük acılara zemin oluşturmuş bir alan. Kimileri için uygarlığın, kimileri içinse dünyadaki kötülüklerin kaynağı. İbrahim Peygamber'den beri dünyanın her tarafında kendi yaşayışlarını başkalarının düzenlerine uydurarak var olan bu insanlar tarih boyunca büyük zorluklarla karşılaştılar. Aydınlanma Çağı ve Sanayi Devrimi'yle talihleri değişecekken modern dünyanın en sistemli katliamlarına ve soykırıma maruz kaldılar.

Jacques Attali, Yahudiler, Dünya ve Para'da Yahudiye ve Samarya'daki krallıklarının dağılmasından binlerce yıl sonra bile hâlâ günah keçisi ilan edilen Yahudileri ve onların kültürlerinin ekonomiye bakışını inceliyor.

Genres: History, Economics, Nonfiction, Israel, Historical, Judaism

508 pages, Paperback

First published January 16, 2002

About the author

Jacques Attali is a French economist and scholar. From 1981 to 1991, he was an advisor to President François Mitterrand. He subsequently cast doubt on Mitterrand's past as a mid-level Vichy government functionary in his retrospective of Mitterrand's career, C'était François Mitterrand, published in 2005.

In April 1991 he became the first President of the London-based European Bank for Reconstruction and Development, the financial institution established by western governments to assist the countries of eastern and central Europe and the former Soviet Union in their transition to democratic market economies. He worked at the bank until 1993.

In 1998 Attali founded the French non-profit organization PlaNet Finance which focuses on microfinance.

Attali is perhaps best known in America as the author of Noise: The Political Economy of Music.

Reviews

[Mohand Genaidy · Rating 3 out of 5]

-مرجع ضخم، يتحدث عن النواحي الاقتصادية والاجتماعية لما أسماه الكاتب "الشعب اليهودي" منذ عصر النبي إبراهيم حتى عصرنا الحالي.

-قام الكاتب بتقسيم الكتاب إلى خمسة فصول، وأعطى لكل فصل اسماً من أسماء أسفار موسى الخمسة في الكتاب المقدس العبري، بحيث يتناسب اسم السفر ومحتواه مع تاريخ حقبة معينة للشعب لليهودي قديماً وحديثاً.

-الكاتب (جاك أتالي) يهودي، وفي هذا الكتاب كان متعصباً ومنحازاً ليهوديته، وهو أمر مفهوم لا يُستعجب منه، فعمد إلى الإشارة إلى أن أخلاقيات المعاملات الاقتصادية التي انتهجها اليهود على مر التاريخ، مستمدة ومستوحاة في المقام الأول من الكتاب المقدس اليهودي والتلمود، ونسب بذلك عدداً من المباديء للتوراة (ما ينفع اليهودي يجب أن يكون نافعاً لسائر الناس، الافتداء والتعويض بالمال بدلاً من اللجوء لمبدأ العين بالعين، المال يجب أن يكون وسيلة لا غاية :) ، منع التعامل بالربا بين اليهود والسماح به مع الأغيار، الخ..)

تناول الكتاب حياة اليهود في البلدان التي عاشوا فيها ونظرة أهل تلك البلدان وحكامها لليهود والعلاقة التي نشأت بين الاثنين، مستعرضاً -من وجهة نظره- كيف أن اليهود كانوا سبباً في ازدهار اقتصادات البلدان التي استضافتهم وأن ذلك كان نابعاً من المبدأ التوراتي (ما ينفع اليهودي يجب أن يكون نافعاً لسائر الناس) وكون لجوء اليهود إلى العمل المعاملات المالية والاقراض والربا سببه التضييق الذي تعرضوا له في بلدان المنفى، وحظرهم من ممارسة الوظائف العامة المعتادة، فكان الآخرون سبباً في الصاق تلك الصورة النمطية بهم.

-اعتنى الكاتب عناية شديدة توثيق كافة أشكال الاضطهاد التي تعرض لها اليهود في كافة البلدان التي استضافتهم والرد على التهم التقليدية التي وُجهت إليهم.

-احتوى الكتاب على عدد من الأخطاء التاريخية ولاسيما الجزء الذي تناول به العالم الإسلامي فأورد قصة أو اثنتين شاذتين ولم يذكر لهما مصدر، كما أن الأرقام والاحصائيات التي أوردها عن اليهود -كتعدادهم في فلسطين قبل طردهم على يد الرومان- كان بها مبالغة شديدة!

-الكاتب وإن كان يهودياً لكنه في نفس الوقت ليس صهيونياً كما أكد المترجم على ذلك في مقدمته للكتاب، وبالرغم من ذلك فقام بالتدليس فيما يتعلق بأحداث حرب عام ١٩٤٨.

الكتاب كان تجربة لطيفة للغاية لأنه تناول قصة شائكة من منظور مغاير للنظرة التقليدية السائدة في العالمين العربي والإسلامي سواءً اتفقنا مع الكاتب أم لا، يُنصح بقرائته.

[Razvan Zamfirescu · Rating 4 out of 5]

Deşi am fost foarte entuziasmat, la început, de acest studiu al lui Jacques Attali, el a reuşit, din păcate, să mă dezamăgească cumplit.

Am devorat cartea cu o sete de cunoaştere cum rar am mai simtit, însă probabil că am fost şi eu de vină pentru ca am avut foarte mari aşteptări de la acest volum si am fost deziluzionat violent si abrupt…

Nu sunt nici istoric, nici sociolog ci doar un împătimit căruia îi place să studieze evoluţia marilor iluzii ale umanităţii, fie ele religioase, politice sau filosofice. Însă citesc şi încerc să înţeleg ceea ce citesc nefăcând apel la misticism sau obscurantism, preferând, la fel ca mulţi oameni, bineînţeles, să caut să înţeleg lucrurile prin natura umană. Am un set de întrebări cu care purced la drum, ca să zic aşa, de fiecare dată când mă apuc să-mi dedic timpul unei anumite probleme. Aceste întrebări sunt simple, însă răspunsurile sunt extrem de greu de aflat datorită, în primul rând, modului exagerat şi adeseori uşor absurd cu care oamenii preferă să-şi înfăşoare gândurile. Foarte mulţi cercetători suferă de “arhitecturarea corolii de minuni a lumii” pe care o cercetează ori pentru a o face mai atractivă, ori pentru a nu o simplifica şi a o face astfel prea uşor de înţeles, ori pentru a adăuga acel ingredient care poate provoca polemici aprinse şi, bineînţeles, faimă, etc.

Jacques Attali face în Evreii, lumea şi banii, mai ales la sfârşitul volumului, exact ceea ce eu condamn şi mi se pare de neiertat într-o lucrare care se vrea serioasă şi exactă despre istoria poporului evreiesc. Pe lângă faptul că trece foarte uşor peste anumite fapte istorice referitoare la evrei, lucru care nu ar fi neapărat de condamnat având în vedere ce a dorit de fapt Attali să demontreze într-un final, ceea ce surprinde şi face ca volumul să-şi piardă şi mai mult din forţă şi calitate este capitolul de încheiere în care autorul ridică o odă cu puternice accente mistice şi mult prea demiurgice la adresa poporului ales. Concluzia lui Attali este extrem de periculoasă, însă nu ştiu câtă lume ar putea fi de acord cu mine. Mistificarea şi/sau zeificarea extremă a unui popor poate să aducă două mari deservicii indivizilor respectivi:

- Reducerea capacităţilor intelectuale sau a dorinţei de muncă şi afirmare a acelor indivizi, susţinând că oamenii, fiind aleşi (?), trebuie să facă ceea ce fac nu numai pentru a supravieţui ci, în primul rând, pentru a îndeplini o profeţie. O absurditate cu atât mai periculoasă cu cât este spusă în secolul XXI, un secol în care lumea intelectuală pretinde că a depăşit momentele penibile ale pateticului văl întunecat al iraţionalului.

- Anatematizarea automată a indivizilor. Indiferent de ceea ce cred ei, ce doresc ei, ce visează ei, indivizii unei societăţi sunt gândiţi şi prezentaţi drept rezultatul unei, hai să-i zicem, conspiraţii demiurgice, al cărei plan - prezetarea anumitor indivizi de a fi superiori - nu face altceva decât să atragă ura celorlalţi semeni. Anatema alesului a fost aruncată de-a lungul istoriei multor popoare, voit sau nu, însă aceasta, odată pusă nu mai poate fi ridicată atâta timp cât nu este văzută şi aratată lumii. Or, nimeni, niciodată nu vrea ridicarea sa (totuşi, suntem o civilizaţie care şi-a aflat rostul în viaţă datorită unei coroane de spini şi unui instrument de tortură), ba dimpotrivă. Anatema alesului dăinuie în conştiinţa colectivă şi este atât de bine ascunsă, încât în momentul în care facem apel la un popor anatemizat întotdeauna reuşim să-l înfierăm şi mai mult, atât datorită diferenţei culturale cât în primul şi în primul rând modului în care lăsăm raţiunea să zburde veselă pe tărâmul ocultismului şi misticismului religios. Germanii au avut de suferit de pe urma acestei anateme. Ruşii, însă, se descurcă mult mai bine deoarece par a fi singurul popor anistoric de pe această planetă (nu sunt rasist ci doar un anticomunist convins), indienii americani la fel, britanicii şi francezii aşijderea. Evreii nu vor putea niciodată scăpa de anatema alesului atâta timp cât Occidentul le va mistifica existenţa…

Evreii, lumea şi banii este un studiu pe care, dacă eşti interesat de istoria poporului evreu, este bine să-l citeşti şi chiar să-l ai în bibliotecă, atât datorită conţinutului cât şi bibliografiei destul de darnice, însă în niciun caz să nu te opreşti la acest volum şi în niciun caz să nu crezi că Jacques Attali este noul tată al istoriei acestui popor. Totuşi, nu este decât o carte de 400 de pagini.

P.S. evreii sunt poporul care a câştigat cele mai multe premii Nobel şi are parte de extraordinari reprezentanţi în diferite ramuri ale ştiinţei şi artelor nu pentru că sunt un popor ales de cineva care sălăşluieşte în nori sau pentru că ei cred asta, ci pentru că sunt nişte oameni dedicaţi, inteligenţi şi foarte muncitori. Lumea aşa cum o ştim li se datorează lor, în mare parte, dar NU numai lor. Să nu uităm că Pământul are o populaţie de 7 miliarde de oameni din care undeva la 15 milioane sunt evrei… Dacă am crede că marile minţi evreieşti nu au gândit pentru umanitate ci doar pentru ei, atunci EI şi numai EI ar fi vinovaţi de aproape tot răul din această lume. Ai curajul să faci o astfel de acuzaţie acum când citeşti acest articol cu ajutorul unui calculator care nu ar fi existat dacă nu ar fi fost un evreu?

Nu sunt pro-semit, nici pro-zionist, nici pro-iudaism, nu sunt pentru niciun fel de –ism sau orice altă teorie care susţine superioritatea rasială sau religioasă, însă sunt clar de acord cu Nietzsche şi al lui supraom, supraom care s-a demonstrat că se poate naşte în orice cultură şi oriunde în lume!

[Renato Renato · Rating 5 out of 5]

J'ai beaucoup apprendre avec ce livre. Il apport non seulement des informations historiques d'un peuple specifique (les juifs) mais aussi leaur rapport avec le monde et l'argent. C'est un vrai livre sur l'histoire des civilizations sur la lumière du peouple hebréu.
Ce livre met aussi en valeur les contribuitions juif dans des diverses aspectes de la vie humaine tels que, par example, les échanges commerciaux, les échanges cultureles, l'economie, les religions, la science, le cinema, la globalisation, la techinologie, etc.
Durant le mois et demi qui je lit ce livre, je turné, dans quelques moment, ma pensé envers un autre livre, The Narrative of the life of Frederick Douglas - An American slave, que, comme ceci, met au jour les suffrances des êtres humains par des autres êtres humains que ce soit par la haine ou pour penser être superieurs ou par l'intolerance.
Le peuple juif a soufrait beaucoup de violence tout au long de leur histoire dans les lieux le plus variées. L'holocaust que sans doute est l'expression ultime de cette haïne contre les juifs n'est que le plus eminent d'une longue serie d'actes violents contre le peuple juif perpetrée par de variées peuples où existait des communautées juifs.

[Omar Almansouri · Rating 2 out of 5]

وإن كان الكاتب الصهيوني جاك أتالي يتظاهر بالليبرالية، فإنه حين يتحدث عن مجازر الصهاينة في فلسطين يبدو كما لو أنه يتحدث عن حدث ليس بشديد الوطأة، وأن مشروع الصهيونية يظهره كما لو أنه حل سليم وسديد للمسألة اليهودية التي بدأ يتحدث عنها المفكرين في أوروبا بكثرة منذ بدايات القرن التاسع عشر. النصف الأول من الكتاب تقريبا الذي أرخ فيه الكاتب من بداية ظهور اليهود حتى نهاية القرن الثامن عشر أقيمه ٤/٥. ولكن منذ أن بدأ يتكلم عن إجتياح نابوليون للشرق وبداية ظهور الأفكار الصهيونية فلا يمكن أن أعطيه في هذا النصف الثاني سوا ٠/٥!!!

[Ady ZYN · Rating 5 out of 5]

Așa cum James Joyce își articulează povestea lui Ulise pe schema Odiseei lui Homer, și povestea lui Jacques Attali este articulată pe schema Pentateuhului. Practic folosește Pentateuhul pentru a crea o analogie între drumul poporului evreu de la formare până la dezvoltarea doctrinei. Reflectând mai departe, de-a lungul istoriei poporului evreu, autorul reiterează aceeași temă introducând relațiile lui cu banii.

Stilul autorului este succint, cu propoziții și fraze scurte („Sunt negustori, bancheri, medici, horticultori, meșteșugari. Spre exemplu, rav Abba Arika, întemeietorul academiei Sura, se ocupă de comerțul cu mătăsuri ale unchiului său. Rav Hiya supraveghează piețele. Rav Samuel, care conduce academia din Nehardeea, face comerț cu mătase...”), care permit minții să-și creeze ușor imaginea transmisă. Frazele așa scurte și totuși cuprinzătoare sunt eficiente pentru crearea în minte a unei cronologii a poveștii plină de acțiune și personaje chiar dacă unele generice, evreii. Când frazele sunt mai lucrate și întortocheate, au abstractizare inerentă care le face mai greu de pătruns în minte. Au parcă un ecou mai puternic, iar vocea care-l generează e mai greu de distins.

În accepțiunea lui Kissinger, stilul unei scriituri mediază relația dintre scriitor și cititor, prin fuziunea dintre substanță și esență. Stilul devine o necesitate în condițiile în care lecturile se adună în timp și organizarea în minte devine din ce în ce mai dificilă. În cele din urmă, stilul nu face decât să sporească gândirea conceptuală, prin care mintea proiectează în viitor o serie de șabloane combinate din evenimente și date înmagazinate în timpul lecturilor. Iar stilul lui Attali înglobează cu succes substanța cu esența chiar dacă uneori întrerupe desfășurarea cronologică și se întoarce în timp să prezinte poveștile care se desfășoară concomitent în mai multe locuri;

lumea iudaică nu se desfășoară doar într-un timp, ci și în spațiu, pe patru continente chiar: la începutul secolului al XI-lea, Constantinopolul ia locul Bagdadului în rândul preferițelor evreilor. Avem apoi prezentarea vieții evreiești între Bizanț și Islam timp de câteva secole. Simultan există și-o deplasare a evreilor spre Europa de Est, mai ales spre Polonia și Lituania și, totodată, trebuie prezentată și viața evreilor în peninsula Iberică din aceeași perioadă. Astfel că imaginea de ansamblu se completează treptat din secvențe suprapuse temporal succedându-se în spațiu.

La final, autorul revelează că monografia de față e un studiu de caz al unei tendințe generale a globalizării, aceea a faptului că o societate sedentară este mereu supusă unei transformări pornită destul de viguros din cadrul minorităților care o compun și care pot fi reprimate de forțe conservatoare. Societățile deschise urmează a fi cele mai de succes atâta timp cât valorile unei diaspore viguroase, întreținute de memoria trecutului ei, de importanța educației, de cultivarea excelenței și a respectului față de alții, sunt asimilate atât în minoritățile nu neapărat proprii, cât și în populația gazdă sedentară. „Nu există oameni așezați fără a exista nomazi, și nici nomazi fără sedentari”. Poporul evreu este cazul particular al acestei tendințe. Dar și diaspora chineză, care este de două ori mai numeroasă decât cea evreiască și de treizeci de ori mai bogată, urmează aceeași traiectorie.

***

În primul capitol, Facerea, povestea coincide cu tematica biblică continuând apoi cu istoria evreilor până în primul mileniu. Avem imaginea unui popor care supraviețuiește între popoare raportând-se permanent la tradiție și descoperind mecanismele economice ale vieții, mecanisme care își au proiecția în propria carte sfântă. Observăm un "popor mic, format din țărani, negustori, meșteri, meșteșugari, comercianți, finanțiști și cărturari, amestecați în principele evenimente ale lumii", care reușește, urmărind un cod moral strict, să se conserve în ciuda vicisitudinilor istoriei.

Din Palestina, la Roma și Persia în Egipt, comunitățile au reușit să-și conserve identitatea, inițial centrată în jurul Templului din Ierusalim. Fără el, alungați în toate colțurile lumii, evreii au construit lumi din care vor fi excluși apoi.

În partea a doua, Exodul, este urmărită dezvoltarea evreilor în diaspora. Comerțul este punctul esențial exploatat cu pricepere mai ales când legendara solidaritate comunitară furnizează încredere. Centrul comunității, țara făgăduită, a căzut odată cu al doilea Templul, și bunăstarea de acolo s-a dispersat în toate comunitățile din diaspora. Eliberați de centru, evreii se reîntorc la obiceiurile exilului babilonian, de cu secole în urmă. Muncă asiduă și comunicare între comunități.

Persecutați împreună cu creștinii de către romani și mai apoi de către creștini — mai aspru în Imperiul Roman de Răsărit, evreii reușesc să supraviețuiască trăind din comerț și artizanat. Pe parcursul succesiunii împăraților din răsărit, momentele propice au alternat cu cele de persecuție în timp ce în apus, barbarii care invadează Imperiul de Apus îi tratează mai bine până când barbarii se creștinează și atunci devin puțin mai aspri față de ei. Biserica de la Roma este mai binevoitoare față de evrei decât Constantinopolul.

Tolerați de islam, apoi de Europa carolingiană, evreii ajung principalul mijloc de transmitere a progresului din diverse părți ale lumii odată cu negustorii și tehnicile lor financiare. Doar evreii au cea mai mare mobilitate și devin purtătorii cunoașterii. Totodată devin motoarele de susținere a unei economii europene în creștere în ciuda perioadelor de persecuții. Din Arabia, în norodul Africii, Spania, Franța și Germania, evreii întocmesc frâiele comerțului pe uscat și pe mare; sunt singurii dintre europeni care au acces la porturile musulmane și singurii care au voie să opereze cu împrumuturi (pentru că doar această sferă le era permisă).

Partea a treia, care trimite la capitolul biblic Leviticul arată dezvoltarea comunităților evreiești după secolul al XI-lea. O perioadă în care evreii sunt în general săraci, fără privilegii speciale. Trăiesc comasați în majoritate în Spania islamică, Mesopotamia și Egipt. În feudalismul secolelor urmaroare, evreii sunt practic proprietatea principilor și vasalilor acestora și sunt forțați să se ocupe de finanțele de care dispun stăpânii lor prin mijloace nu mereu ortodoxe. Evreii dau altă valoare a banilor. Banul și munca sunt pentru ei mijloace prin care ei sunt liberi, nu spre acumularea bunurilor materiale. Munca este un mod de a fi util lumii, banii, o garanție a libertății. Ușor ușor ei pun bazele capitalismului. Prigoniți și iertați ca să fie jefuiți de biserică și autoritățile seculare, evreii se împrăștie în Europa prosperând și decăzând, ridicând pe umerii lor națiunile care ies din perioada feudală. Rețelele lor comerciale încep să se extindă și pe alte continente și încep să fie apreciați din ce în ce mai mult pentru calitățile lor financiare și îndeletnicirile lor practice, fără a fi întrutotul respectați. Spre sfârșitul secolului XVIII autoritățile din unele zone încep a le oferi drepturi și apar marii bancheri și negustori care vor spori capitalul tinerelor națiuni precum Anglia, Olanda și Statele Unite.

Modernitatea, la care ei contribuie în fel și chip, se construiește și metafora biblică, a Numerelor, adică a numărării tribului care iese dintr-o epocă și intră în alta, dezvăluie fuziunea dintre mișcările europene și poporul iudeu; remarcabilă este dorința acestor străini, pentru care nimic nu e bun dacă nu e bun și pentru cei din jur — ideea care i-a condus de-a lungul întregului exod printre popoare ostile timp de 15 secole, de a fi asimilați fără a-și pierde identitatea. Acum e momentul în care destinele diverg și se împart dinspre o comunitate mai mult sau mai puțin omogenă spre afirmare individuală și sublimare în societate, valorificarea potențialului fiecăruia spre împlinirea sinelui. Încă nedreptățiți ca grup, sunt încurajați să lupte pentru sine. "Trebuie să li se refuze evreilor totul ca națiune și să li se acorde totul ca indivizi; să nu constituie în stat nici corp politic, nici un ordin", decreta Clermont Tonnerr de la tribuna Adunării Constituante.

Unii rabini sunt speriați de toleranța crescândă a societății pentru că aceasta ar fi contribuit la dezbinarea comunității și pierderea ei. Asimilarea consta în identificarea omului, în primul rând, cu națiunea, nu cu etnia sau comunitatea. Moses Mendelssohn este inițiatorul curentului Iluminist evreiesc (Haskalah — trezire); încurajează evreii estici la modernitate prin scoaterea din centrul vieții a Talmudului și încurajarea oamenilor spre deschiderea spre științele profane; recomanda refuzul idișului, încât oamenii să se folosească doar de limba națiunii respective; evreii sunt îndrumați să lucreze în industrie și să lase deoparte utopiile lor religioase întrucât lumea celor vii trebuie ameliorată.

Odată ce evreii s-au îndepărtat de rabin, nevoia lor de lider spiritual și universalism nu s-a pierdut. Atunci, când rețelele familiale nu erau de ajuns — în destul de puține cazuri, au virat în parte spre organizații precum francmasoneria, sau spre saint-simonism, care preia pe departe așa de seducătoarele principii talumudice de folosire a bogăției spre binele general.

America se deschide evreilor, Europa devine, în cele din urmă mașina ucigașă de evrei. Statisticile ne arată cum și câți evrei au ajuns magnați ai finanțelor, câți au rămas simpli comercianți, ingineri și câți săraci de la sfârșitul secolului XVIII până la momentul concretizării ideii de națiune evreiască. Tot numerele statisticilor descriu drama holocaustului nazist.

Capitolul final, Deuteronomul, descrie stabilirea acestui popor în teritoriul de unde a fost risipit. Revenirea între străini și stabilirea regulilor de conviețuire cu ei este o repetare a reîntoarcerii evreilor din exilul Babilonian, cu secole și secole în urmă. Atunci evreii erau transformați de exeperiența depărtărilor, acum, de aceeași experiență. Un început greu și tulbure al unui popor care și-a fondat identitatea, în mod forțat, pe nomadism și pe tot ce implică el — „numele său este călătorie, viața sa este mișcare, nostalgia sa este sedentarismul”; nevoia nomazilor de a rămâne solidari pentru a se ajuta mai ușor pe ei înșiși, dar și orientarea spre prosperitatea gazdele lor care, deseori li se vor întoarce împotrivă spoliindu-l fără milă. Cu toate acestea, evreii au fost intermediari ai păcii și progresului între Orient și Occident. Au inovat și au contribuit în mod definitoriu la crearea prezentului prezentând omenirii idei revoluționare în finanțe, tehnologie și știință, toate parvenind din modul lor nomad de viață și din capacitatea lor de abstractizare a aspectelor vieții pe care au fost forțați să le întâlnească.

„Valoarea timpului se măsoară în bani; evreul și-a pus, adesea spre nefericirea sa, Dumnezeul și banul la dispoziția altora, oferind astfel timpul lumii — timp etern (prin Dumnezeu) și timp material (prin bani), timp spiritual (prin artă). Îi rămâne să facă din timp un nou izvor de progres al umanității.”

[Karrarabd · Rating 3 out of 5]

الكتاب يعتبر مرجع مهم في تاريخ اليهود العام والاقتصادي بشكل خاص ايضا ويذكر الكثير من الحقائق والدروس ويكرر دائما بغرابة ان المكان الوحيد الذي عاش فيه اليهود بأمان وحرية هو في ظل الحكم الاسلامي على مختلف العصور ..
المصنف تغافل عن جرائم الصهاينة في تأريخه ويضع الحلول برأيه هو السلام والتعايش في الارض المحتلة !!
لم يذكر المصنف للأسف يهود العراق بشخصياتهم الفذة ومر مرور الكرام بهم ولعله أرخ لمنطقته اوربا

[Miguel Luna · Rating 5 out of 5]

Este libro revive la historia económica, política, religiosa, social y cultural de los judíos. Y personalmente me hace ver reiteradamente que a pesar de los embates, las diferencias de pensamiento, se requiere de disciplina y de no dejar de lado el objetivo primordial así pasen generaciones. Los judíos han mostrado al mundo como hacer dinero de la nada pero pocos han aprendido.

[Jose Luis Medrano · Rating 5 out of 5]

este libro abarca la historia del pueblo Judío desde sus inicios, desde el punto de vista economico, es formidable. Es el mejor libro de la historia del pueblo Judío desde el punto de vista Económico.

[Olea · Rating 5 out of 5]

O carte care mi-a schimbat comportamentul; asta numesc eu o carte de cinci stele.

[Radu Rafa · Rating 4 out of 5]

Ca toate cărțile de acest gen, este captivantă prin bogăția faptelor pe care le înfățișează, deși, de cele mai multe ori, o face doar în trecere.
Autorul și-a dorit să dea cărții un înțeles mai profund decât simpla prezentare a evenimentelor, împărțind cartea în cinci părți (după cărțile Pentateuhului), și înfățișând la sfârșitul cărții un fel de morală a istoriei evreilor din care nu am înțeles prea mare lucru. În această privință putem spune că forma dată cărții este un forțată, iar îndemnurile de la final sunt ambigue (eu tot n-am înțeles dacă autorul își dorește ca evreii să devină sedentari în propriul stat, trăind laolaltă cu arabii, sau, dimpotrivă, vede în nomadism însăși felul de existență al evreilor fără de care specificitatea lor ar dispărea). Alături de acest minus, se mai pot adăuga două: în primul rând faptul că, deși relația evreu-ban este înfățișată mai mult decât în alte cărți pe care le-am citit despre evrei, totuși mi se pare că autorul subevaluează intenționat aceste aspecte, trecând prea repede peste anumite personaje importante ale finanțelor internaționale. În al doilea rând, pe alocuri pare o carte de apologetică la adresa evreilor, ceea ce e de înțeles de vreme ce autorul însuși este un evreu (francez). Toate acestea m-au îndemnat să-i scad la nota de evaluare.

Lăsând însă la oparte aceste considerații, trebuie să recunoaștem că istoria evreilor este una dintre cele mai magnifice istorii ale omenirii. Acest popor extraordinar nu numai că a reușit să supraviețuiască vreme de 2000 de ani fără stat (fapt nu neaparat unic în istorie dacă ne gândim la kurzi), dar, în toate locurile unde s-a sălășluit, și-a facut remarcate calitățile intelectuale și pragmatice extraordinare. Practic nu există imperiu sau putere majoră europeană unde să nu se găsească cel puțin un evreu în contact direct cu regalitatea, ori în calitate de sfetnic, ori de doctor, ori de finanțist. Multă vreme poporul evreu a fost cel mai educat popor din lume, educația devenind obligatorie încă din 75 îHr (lucru pe care autorul nu-l menționează), fetele devenind ulterior incluse în această schemă cel puțin parțial. Așa încât, oriunde i s-a dat ocazia, evreul a prosperat și s-a ridicat pe cele mai înalte trepte sociale. Găsim evrei învățați atât în creștinism, cât și în islam. Deși în vremea renascentismului s-au făcut puțin remarcați (poate inclusiv în iluminism), totuși, de la începutul secolului 19, au fost constant în fruntea vieții intelectuale europene. Nu trebuie să amintesc nume de oameni de știință evrei pentru că mulți se cunosc deja.
În schimb, aș aminti nume de bancheri și finațiști evrei, dintre care doar Rotschild este mai cunoscut. Alături de acesta sunt: Selingman, Kuhn, Gugenheim, Montesori, Sachs, Goldman, Warburg, Lazard, frații Lehman (Lehman brothers), frații Solomon (Solomon brothers), Schiff etc. etc. Toți aceștia au dominat autoritar piața bancară și finanțele internaționale vreme de cel puțin câteva secole, până la venirea celui de-al doilea război mondial care a adus cu sine o mulțime de schimbări. Deși multe dintre aceste bănci au dispărut, geniul evreiesc în materie de finanțe a rămas și încă este semnificativ (pe acest aspect mi-aș fi dorit să insiste autorul).
Alături de acești finanțiști și bancheri foarte bogați, aș vrea să mai pomenesc alte întreprinderi evreiești extraordinare. Adolf Zukor, evreu, avea să proiecteze primul film într-un cinematograf - "The great train robbery" (1907). Mai târziu, în 1917, avea să înființeze Paramount. Un alt evreu, Carl Laemmle, înființează Universal Studios, iar Wilhelm Fuchs înființează 20th century Fox. Warner Brothers au fost tot evrei (primul film sonor, în 1927), și, evident, MGM întemeiat tot de evrei printr-o fuziune petrecută în 1924. Printre primele posturi TV publice din lume, CBC și NBC, înființate și conduse tot de evrei. Tot evreii dețin și onoarea de a fi înființat periodice precum New York Post (nemenționat în carte) sau New York Times (cumpărat de un evreu în 1896).

Cred că e suficient pentru a arăta rolul jucat de evrei în capitalismul modern și societatea modernă, deși s-ar mai putea adăuga multe (de exp, despre Solomon Bibo, care a ajuns conducătorul indienilor Acoma!). Această carte deschide o perspectivă asupra tuturor acestor fapte și oferă cel puțin un început pentru cei ce vor să aprofundeze unele dintre subiecte sau derivatele lor.

[Moustafa269 El Sayed]

لا يشرفني استكمال هذا الكتاب البغيض.... لقد كتبه مؤلف راضع الصهيونية كل همه في الحياة تشويه التاريخ ...كل تاريخ العالم ... وبالطبع في الصدارة كل ما يمت للإسلام والمسلمين بصلة. ربما الحسنة الوحيدة التي حصلتها هي انني فهمت لماذا يعيش الغرب في غيبوبة صنعتها الصهيونية. فهذا الكاتب اليهودي الصهيوني كان مستشارٍا خاصا للرئيس الفرنسي فرنسوا ميتران.

[Suat Aydin · Rating 5 out of 5]

Yahudi tarihini, Yahudi kökenli bir iktisat tarihçisinin kaleminden öğrenmek ilginçti. Yazarın, elinden geldiğince objektif kalmaya çalıştığı anlaşılıyor. Kitabın dinler tarihine etlileyici bir girişle başladığını da eklemek isterim.

[Francis Vachon · Rating 5 out of 5]

Livre fantastique avec tant d'information, tant de chiffre, tant d'anecdote, tant de recherche! Parlant de recherche... Le livre est ponctué de nombreuse note de bas de page.

[Maximilien Duclos · Rating 3 out of 5]

Une étude grandiose, mais compliquée. Elle permet de nous éclairer sur la relation entre les juifs et l'argent, les mythes et les faits entourant ce sujet.

[Hubert Ricard · Rating 1 out of 5]

Compliqué et peu intéressant. Après 100 pages, je ne sais toujours pas ce que l'auteur veut démontrer car il semble toutrer en rond.

[Kilroy]

YAHUDİLER, DÜNYA ve PARA

Sanıldığının aksine kıtlık arzuyu değil, arzu kıtlığı doğurur. Kitab-ı mukaddes böyle der. Bu ilk ekonomi politik dersidir.

Tanrı'nın hizmetinde bir araç olan Para; Tanrı'nın rakibi bir put olabilir. Ahlaki çerçeveye oturtulmadıkça zenginleşmek de bir nevi puta tapmaktır.

[Guilherme Meibak · Rating 3 out of 5]

I really liked from 1800 onwards, the history of the biggest investment banks is fascinating and the author does a good job detailing everything.
Having said that, the beginning of the book is too much intense and hard to follow as way too much details, dates and names are given. I thinks people that loves history will enjoy it.

[Jean-François Lisée · Rating 3 out of 5]

Un livre étonnant de Jacques Attali brossant la fresque totale de l'histoire juive à travers un rapport à l'argent que leur impose, paradoxalement, la chrétienté.

Par volonté d'exhaustivité, le livre devient parfois fastidieux, mais on s'y fait.

[Michel Van Goethem · Rating 5 out of 5]

Les juifs, le monde et l'argent
by Jacques Attali - 768 p.


Extreem interessant, informatief, verrijkend, helder en compleet.