Un duh postromantic şi ludic trece prin textele poetice ale lui Adrian Voicu, oferind, cu sonuri livreşti, o lume prinsă în mrejele iubirii. O prospeţime stilistică se naşte din asumarea unei poezii senzoriale a vieţii. Sinestezii lirice, deloc liricoide, puse sub semnul unei revrăjiri a unui timp şi spaţiu de azi pe mâine. Veţi citi o carte bună ca un vin vechi şi levantin.