M J C

by Ion Iovan

Acesta este „romanul“ ultimului Caragiale, Mateiu. Un demers insolit, impletire de autentic, imaginatie si verosimil pe scena belle epoque a lumii dimbovitene. O lume urmarita atit din exteriorul, cit si din interiorul unui cuget aparte, cugetul „celui mai reactionar scriitor roman“. Personajul este unul cu totul special, semet, nonconformist, dificil de acceptat. Tinar, isi tese cu obstinatie modul de existenta si infatisarea de veritabil dandy, scandalizindu-si filistinii contemporani, in frunte cu celebrul sau tata. Matur, se izoleaza in tinuta si trufie, ajungind personalitatea cea mai ciudata a Bucurestiului interbelic. Devine, din bastardul „berarului“ Caragiale, urmasul contilor transilvaneni pe care-i adoptase. Isi traieste ultimul deceniu in casa boieroaicei Marica Sion, cirpind mosia acesteia din Baragan, pe care se incapatineaza sa o transforme intr-o adevarata seniorie. Acum, prin toata fiinta, demonstreaza ceea ce dorise: noblesse, elegance, style. Aproape ca se rupe de vremea lui, vremea in care „alesii vulgului incep sa imbaloseze totul“. Tinjea dupa Romania dinainte de primul razboi, asa cum tinjesc unii dintre noi dupa Romania dinaintea celui de-al doilea.

512 pages, Paperback

First published September 1, 2015

Reviews

[Liviu · Rating 3 out of 5]

A book in two parts - an year by year description of events surrounding IL (starts from when he comes to Bucharest and has the relationship that leads to Mateiu until his death) and Mateiu (from his birth till his early 50's, some two years before his death) and then the journal of Mateiu's last two years more or less (a year and some actually)

Wry, ironical and a good panoramic view of Romanian society without illusions, but I found something lacking - the book is very bland, lacks "slat and pepper" as we say

[Socrate · Rating 3 out of 5]

„Un principe de sânge hainindu-și spița, dezicându-se de mărețul ei trecut. Pentru a intra în cârdășie cu parveniții parveniților! Cu drojdia complotiștilor de la Mazar Pașa. Cine-și poate închipui una ca asta?

Și nu e singura iritare de la începutul verii: în Monitorul Oficial din iulie apare decretul care numește în gradul de cavaler al ordinului Coroana României pe domnul Mateiu Caragiale, șef de cabinet al ministrului Lucrărilor publice. În inferiorul grad de cavaler, la nivelul în care numărul membrilor nu avea limită! Și nu în cel de ofițer, în care puteau fi nominalizate maxim o mie de persoane.

„Sunt adânc jignit, dargă Amice, propus ofițer al Coroanei României de ministrul Artelor, n-am fost făcut decât cavaler. Și ar fi fost unica distincție cari m-ar fi răscumpărat de acest post. Cu atât mai mult cu cât activitatea mea e total diferită de a celorlalți șefi de cabinet, pentru cari funcția nu este decât o sursă de foloase și privilegii, oricum disproporționate cu meritele lor. Iată, imbecilul de Ciorănescu a decroșat cinci cravate de comandor și două plăci de mare ofițer – atâtea a obținut Take pentru șeful său de cabinet. Prevăd totuși că reușita ce visez va schimba natura aceasta injustă.”