Merită să îl citim pe Balthasar?
Teologia este frumoasă prin ea însăși. Revelația are o frumusețe intrinsecă care așteaptă să fie descoperită de fiecare căutător al ei. De când am văzut cartea în urmă cu ceva timp, fiind intrigat de tema și titlul ei, mi-am zis că trebuie să o citesc. Trebuie să o am. O teologie estetică? Nu îmi amintesc să fi citit ceva similar. Abordată la un asemenea nivel? Nu pot trece pe lângă ea. Nu prea întâlnești la orice colț de stradă așa ceva. În consecință, am zis să mă pregătesc, într-un fel sau altul pentru ce urma. Știind că o să fie un timp de sacrificiu, m-am înarmat sufletește. Dacă a meritat? Rămâne să vă dezvălui.
Finalizând acum doar primul volum, vreau să spun că Balthasar este un fel de Hegel al creștinismului. Un fel de Kant al teologiei. Abordarea generală pe care și-o asumă în studiul de față, este una pur abstractă, de fiecare dată căutând în mod intenționat să meargă tot mai adânc în argumentare, de aceea pe alocuri îți conferă un sentiment de incomprehensibilitate. Cu alte cuvinte, te năucește. Există multe cuvinte compuse ce sunt folosite pentru a desemna un concept filosofic, similar cum întâlnim în operele lui Heidegger. Nivelul său de erudiție te face să te simți începător, un neinițiat în ale teologiei. De multe ori mă întrebam la modul cel mai sincer, "Omul acesta, chiar a scris toate acestea?"
Seria sa "Slava lui Dumnezeu", ce constă în 7 volume destul de mari, este o lucrare extrem de îndrăzneată, ea fiind doar prima parte din marea sa trilogie: Theo-Dramatica (5 volume) - Theo-Logica (3 volume). Cartea aceasta, mai exact Volumul I, este de o profunzime nemaiîntâlnită, deși se prezintă a fi doar o introducere în teologia estetică. Prezența cuvintelor din greacă și latină au înfrumusețat cu siguranță întregul peisaj argumentativ. De aceea, și pe bună dreptate, Balthasar va ocupa primul loc când vine vorba de cel mai dificil autor-teolog-filosof creștin pe care l-am citit până în prezent. Deși m-am împotmotlit la multe secțiuni, sunt totuși mulțumitor că am rămas cu câte ceva.
În mod suprinzător am găsit multe idei și concepte pe care consider că le-a articulat foarte bine, într-o manieră elegantă, cu still - academică. Nu mi se pare că a căutat să aibă o abordare practică în cele expuse. La fel, nu mi se pare că și-a ales o audiență largă pentru cărțile sale, ci a scris pentru un public foarte restrâns. Un subiect de nișă nu poate avea decât un public nișă. Oricum, m-am simțit îmbogățit intelectual. El fiind un teolog catolic, am știut de la început că mă voi lovi de idei cu care nu pot să fiu în acord, eu fiind protestant, mai specific baptist. Am căutat să văd întâi de toate lucrurile pe care le avem în comun - și chiar sunt multe - dar în același timp nu am ezitat să amendez pe cele pe care le consider ca fiind nebiblice. Un mare minus al său, a fost faptul că a folosit foarte rar Scriptura în construcția argumentelor sale, iar când o folosea, prezenta o dogmatică tradițional catolică, adică nu a făcut o exegeză în adevăratul sens al cuvântului atunci când voia să îl explice, ci a privit materialul biblic printr-o lentilă strict confesională, în mare parte părtinitoare, plecând de la premisa că celelalte perspective sunt din start greșite fără a oferi însă un contra-argument în acest sens.
Ediția din limba română de la Editura Galaxia Gutenberg nu este cea mai reușită, din păcate. Nu este cartonată, deși o astfel de carte merita din plin să fie. Coperta nu are nici un design. În mare, are un aspect de carte ieftină, vizual. Cel mai supărător fapt a fost că am găsit zeci de greșeli de tipărire, ceea ce nu este admisibil, un detaliu pe care nu am putut să nu îl semnalez celor responsabili cu editarea și corectarea manuscrisului. Traducerea, la fel, nu cred că a fost un punct forte. Cred că se putea mult mai bine, pentru că la astfel de cărți a avea o traducere bună este crucial. Notele de subsol care erau, au fost amețitoare, nu atât de ajutătoare, cu toate acestea, ar fi trebuit să fie mai multe. În mare parte, aparatul critic care trebuie să vină în ajutorul cititorului, a lipsit. O introducere de asemenea a lipsit.
Cred că dacă Balthasar investea mai mult timp în a sintetiza, în a aranja ideile într-o formă mai accesibilă, mai citibilă, cu mai mult miez decât coajă, dacă era mai "estetic" cartea ar fi fost mult mai reușită. Ar fi avut un impact mai mare. Cred că acesta este și motivul pentru care nu este atât de cunoscut în mediul creștin. În multe locuri este atât de greu de înțeles, încât mă tot gândeam dacă este cineva în lume, în prezent care dacă îl citește îl înțelege pe deplin. Nu cred că este de mare folos ca tot timpul să scrii zeci de pagini pentru a articula o idee, un concept. Acesta este un alt minus al său. A prezenta chintesența unui principiu cred că este de dorit în orice situație.
Ca regulă primară și concluzie, consider orice autor trebuie abordat, nu oricum, ci într-un mod cât se poate de critic ca să putem spune la final că a meritat timpul și banii. Nu putem înghiți tot ceea ce citim. Nu putem pune egal între "erudit" și "infailibil". Balthasar a demonstrat aceasta. Oricât de învățat este cineva, el tot poate greși. De aceea, greșelile la acest nivel sunt mai grave și mai puțin acceptabile. Într-un sens, nu este o carte pe care o recomand neapărat cuiva să o citească. Este un chin să o parcurgi dacă nu ai o pregătire în spate și dacă subiectul nu este unul de interes. Dar pe de altă parte, dacă cineva chiar dorește să facă un exercițiu intelectual pe măsură și să-și lărgească perspectiva asupra ramurii esteticii, îl încurajez să o citească. Există multe idei și concepte pe care le putem învăța din orice carte, cu condiția să ne punem timp deoparte pentru fiecare.