What do you think?
Rate this book
O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă
Ioana Chicet-Macoveiciuc este autoarea unuia dintre cele mai iubite bloguri romanesti despre cresterea copiilor, www.PrintesaUrbana.ro. In prima ei carte, ea spune povestea adevarata a propriei familii fericite.
Cum e mai bine să nasti, prin cezariana sau natural, cum trebuie raspuns crizelor de furie ale celor mici, cum sa-i aperi de necazuri si sa le lasi libertatea de care au nevoie, care e cea mai buna hrana, ce e de făcut cand responsabilitatile par sa te copleseasca?
Nonfictiune narativa, O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda raspunde acestor intrebari si multor altora nu prin retete universal valabile, ci prin experienta personala a unei mame care ştie sa zambeasca si sa te faca sa zambesti. Uneori, printre lacrimi. O carte ca o imbratisare – si cine nu are nevoie de o îmbratisare?
Cum e mai bine să nasti, prin cezariana sau natural, cum trebuie raspuns crizelor de furie ale celor mici, cum sa-i aperi de necazuri si sa le lasi libertatea de care au nevoie, care e cea mai buna hrana, ce e de făcut cand responsabilitatile par sa te copleseasca?
Nonfictiune narativa, O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda raspunde acestor intrebari si multor altora nu prin retete universal valabile, ci prin experienta personala a unei mame care ştie sa zambeasca si sa te faca sa zambesti. Uneori, printre lacrimi. O carte ca o imbratisare – si cine nu are nevoie de o îmbratisare?
256 pages, Paperback
First published September 9, 2015
59 people are currently reading
1337 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 121 reviews
March 1, 2018
Translation widget on the blog!!!
O carte frumoasa, scrisă într-un stil sensibil și plin de emoție.
Recenzia mea completă o găsiți aici:
https://www.delicateseliterare.ro/si-...
O carte frumoasa, scrisă într-un stil sensibil și plin de emoție.
Recenzia mea completă o găsiți aici:
https://www.delicateseliterare.ro/si-...
October 18, 2015
Urmăresc blogul Ioanei de câțiva ani, încă de dinainte să aibă copii, și am fost încântată să aflu de carte. Am comandat-o de când a apărut și am așteptat cu sufletul la gură să o primesc.
Cartea este o prelungire a blogului, ceea ce, pe de o parte, m-a încântat, pentru că mi-a permis să mă afund mai mult în povestea de viață a Ioanei; pe de altă parte, însă, nu cred că aș fi cumpărat-o în format tipărit dacă aș fi știut asta de la început. Mă așteptam cumva la o carte de ficțiune, nu la parenting & viața Ioanei, despre care citesc deja pe blogul ei de atâta vreme.
E o carte ușor de citit (am terminat-o în câteva zile cu efort minim), amuzantă pe alocuri, adeseori tristă, emoționantă, o carte care povestește realitatea unei familii adevărate. Scrisă bine, în stilul bine-cunoscut al Ioanei, dar, cum ziceam, o prelungire a blogului - și pe alocuri (mai mult decât mi-ar fi plăcut) cu texte luate efectiv de pe blog.
Și cumva e dezamăgitor faptul că textul care m-a emoționat cel mai mult din toate cele 200 și ceva de pagini e cel scris de soțul ei.
Cartea este o prelungire a blogului, ceea ce, pe de o parte, m-a încântat, pentru că mi-a permis să mă afund mai mult în povestea de viață a Ioanei; pe de altă parte, însă, nu cred că aș fi cumpărat-o în format tipărit dacă aș fi știut asta de la început. Mă așteptam cumva la o carte de ficțiune, nu la parenting & viața Ioanei, despre care citesc deja pe blogul ei de atâta vreme.
E o carte ușor de citit (am terminat-o în câteva zile cu efort minim), amuzantă pe alocuri, adeseori tristă, emoționantă, o carte care povestește realitatea unei familii adevărate. Scrisă bine, în stilul bine-cunoscut al Ioanei, dar, cum ziceam, o prelungire a blogului - și pe alocuri (mai mult decât mi-ar fi plăcut) cu texte luate efectiv de pe blog.
Și cumva e dezamăgitor faptul că textul care m-a emoționat cel mai mult din toate cele 200 și ceva de pagini e cel scris de soțul ei.
January 27, 2020
Cartea asta chiar este ca o îmbrăţişare. Nu am mai citit alte cărţi de pareting, nu sunt mamă. Ba chiar mai am ceva ani până mă voi simţi pe deplin pregătită. Însă nu-i o carte tehnică din care înveți cum să-ți crești copilul. E o carte care te face să zâmbești, ba chiar și să râzi, care-ți aduce informația împachetată foarte "friendly". Nu urmăream blogul autoarei, însă constat că-i o femeie foarte mișto. Cât despre carte? Am s-o pun bine și-am s-o recitesc când o să mă hotărăsc că vreau să fiu mămică.
December 30, 2016
Cred ca nimeni din prietenii mei pe Facebook nu mai avea dubii despre nota care urma sa i-o ofer dupa toate citatele care le postasem, nu? :)
Citind cartea, mi se crease impresia ca, in sfarsit ,dupa mult timp, ma întâlnisem cu o prietena buna, la o cafea (poate mai multe ), intr-o atmosfera caldă si plăcută si discutând despre preferata noastra tema- maternitatea. Pe alocuri imi venea sa zic "Da, da , da , Ioana, stiu exact despre ce vorbesti ,caci la fel am pățit si eu". Alteori puteam fi de o opinie mai diferita (dar asa e mereu, nu? ). Uneori imi dădeau lacrimi regasindu-ma in momentele frumoase de care isi aminteste ea, alteori ma simteam tristă si vinovată înțelegând ca am comis si eu aceleasi greseli de care regretă si autoarea.
Multe sfaturi, gânduri bune, idei, îndemnuri au fost adunate cu drag in aceasta carte, si avantajul cel mai mare e ca forma sa usoara, narativă, ofera posibilitatea sa te simti relaxată in timp ce citesti toate aceste povete.
Simțul formidabil al umorului si autoironia care sunt prezente in carte o fac sa fie complet fermecătoare, astfel încât citind-o nu te simti oarecum mai inferioară ca autoarea. E doar un schimb de experiente (poate doar intr-o singura directie), dar e unul care te încarcă pozitiv si e unul plin de afectiune.
Acum, citind si pasajele despre nastere si viata cu un bebeluș mic, am devenit si mai nerăbdătoare pentru marea intalnire cu bebelusa noastra si sunt gata provocării de a fi mama a doi copii. :)
Citind cartea, mi se crease impresia ca, in sfarsit ,dupa mult timp, ma întâlnisem cu o prietena buna, la o cafea (poate mai multe ), intr-o atmosfera caldă si plăcută si discutând despre preferata noastra tema- maternitatea. Pe alocuri imi venea sa zic "Da, da , da , Ioana, stiu exact despre ce vorbesti ,caci la fel am pățit si eu". Alteori puteam fi de o opinie mai diferita (dar asa e mereu, nu? ). Uneori imi dădeau lacrimi regasindu-ma in momentele frumoase de care isi aminteste ea, alteori ma simteam tristă si vinovată înțelegând ca am comis si eu aceleasi greseli de care regretă si autoarea.
Multe sfaturi, gânduri bune, idei, îndemnuri au fost adunate cu drag in aceasta carte, si avantajul cel mai mare e ca forma sa usoara, narativă, ofera posibilitatea sa te simti relaxată in timp ce citesti toate aceste povete.
Simțul formidabil al umorului si autoironia care sunt prezente in carte o fac sa fie complet fermecătoare, astfel încât citind-o nu te simti oarecum mai inferioară ca autoarea. E doar un schimb de experiente (poate doar intr-o singura directie), dar e unul care te încarcă pozitiv si e unul plin de afectiune.
Acum, citind si pasajele despre nastere si viata cu un bebeluș mic, am devenit si mai nerăbdătoare pentru marea intalnire cu bebelusa noastra si sunt gata provocării de a fi mama a doi copii. :)
April 2, 2020
Sunt dezamagita de continutul cartii, acesta nu are o consecutivitate de idei, nu are nici o legatura intre denumirea cartii si imaginea de pe coperta.Faptul ca autoarea a incercat sa redea trairile ei in timpul sarcinii si unele sentimente ce le are fata de copii ei nu a fost suficient. Denumirea cartii versus coperta cartii versus continutul cartii nu sunt intr-un tandem fapt pentru care consider oportun sa o notez doar cu 3⭐️.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Read
December 7, 2019Edit decembrie 2019: parerea despre cartea asta ramane la fel de proasta. Dupa 2 copii pe care ii cresc cu blandete, "modern"... nu e o carte de parenting. Pt carti de parenting: Laura Matkham, Alfie Kohn sau Janet Lansbury
Este oare posibil sa iti fie antipatic un blogger fara sa il fi intalnit vreodata, ci doar dupa tonul pe care il foloseste in articole? Raspunsul meu este DA. Asa ca atunci cand am primit cartea asta am inceput sa o citesc cu mare scepticism. MARE. Drept dovada ca am vrut sa o arunc cat colo dupa primele 5 pagini, cand autoarea povesteste despre o experienta in spital care musteste a ignoranta si lipsa de informare, dar la ce ai putea sa te astepti din partea unei carti scrise 90% subiectiv. Problema mea cu Printesa Urbana e de fapt cea a comentatorilor ei, pentru ca eu atunci cand citesc un blog ma uit sa vad cine il comenteaza, deci ce fel de oameni atrage, si am gasit acolo tot felul de persoane lipsite de toleranta la parerile altora, cu parenting dus la extrem dupa niste modele moderne, cu intoleranta zero fata de orice idee mai veche, de pe vremea bunicilor sau parintilor, de parca intre ideile vechi este intotdeauna semn de egalitate cu rau, invechit.
Totusi, nu imi sta in fire sa renunt la o carte doar dupa 5 pagini, pana si Procesului lui Kafka i-am dat sansa celor minim 15% inainte de a renunta.
Daca reusesti sa treci de momentele de ignoranta si uneori problema exclusiv personala a autoarei cu medicii (nascuta din experientele neplacute prin care a trecut), ramai cu o carticica usoara, cu experiente personale, emotionante, uneori umoroase, alteori plictisitoare, si din cate am inteles cu paragafe luate direct de pe blog, dar nu m-as hazarda sa zic ca este o carte de parenting, dupa care sa te ghidezi in viata de parinte, maxim sa iei ideile care ti s-ar putea potrivi.
Inca nu mi-a trecut scepticismul, si e departe de mine gandul ca ar putea sa imi treaca prea curand.
In materie de jurnale, acesta ar merita 3 stele din 5, iar in materia de carti de parenting, avand in vedere ca scriitoarea (bloggerita) isi descrie doar ideile si experientele personale, ii dau tot doua stele din 5 (am fost tentata sa ii dau o stea), aceasta nota putand sa creasca sau sa scada in functie de alte carti de parenting pe care le voi citi. Nu neg, contine catva idei bune, care de fapt tin de bunul nostru simt.
Nu e cea mai proasta lectura, si nici hater nu sunt, dar nu mi se pare ca are vreo valoare literara, si transcrierea textelor de pe blog mi se pare o idee extrem de proasta.
Este oare posibil sa iti fie antipatic un blogger fara sa il fi intalnit vreodata, ci doar dupa tonul pe care il foloseste in articole? Raspunsul meu este DA. Asa ca atunci cand am primit cartea asta am inceput sa o citesc cu mare scepticism. MARE. Drept dovada ca am vrut sa o arunc cat colo dupa primele 5 pagini, cand autoarea povesteste despre o experienta in spital care musteste a ignoranta si lipsa de informare, dar la ce ai putea sa te astepti din partea unei carti scrise 90% subiectiv. Problema mea cu Printesa Urbana e de fapt cea a comentatorilor ei, pentru ca eu atunci cand citesc un blog ma uit sa vad cine il comenteaza, deci ce fel de oameni atrage, si am gasit acolo tot felul de persoane lipsite de toleranta la parerile altora, cu parenting dus la extrem dupa niste modele moderne, cu intoleranta zero fata de orice idee mai veche, de pe vremea bunicilor sau parintilor, de parca intre ideile vechi este intotdeauna semn de egalitate cu rau, invechit.
Totusi, nu imi sta in fire sa renunt la o carte doar dupa 5 pagini, pana si Procesului lui Kafka i-am dat sansa celor minim 15% inainte de a renunta.
Daca reusesti sa treci de momentele de ignoranta si uneori problema exclusiv personala a autoarei cu medicii (nascuta din experientele neplacute prin care a trecut), ramai cu o carticica usoara, cu experiente personale, emotionante, uneori umoroase, alteori plictisitoare, si din cate am inteles cu paragafe luate direct de pe blog, dar nu m-as hazarda sa zic ca este o carte de parenting, dupa care sa te ghidezi in viata de parinte, maxim sa iei ideile care ti s-ar putea potrivi.
Inca nu mi-a trecut scepticismul, si e departe de mine gandul ca ar putea sa imi treaca prea curand.
In materie de jurnale, acesta ar merita 3 stele din 5, iar in materia de carti de parenting, avand in vedere ca scriitoarea (bloggerita) isi descrie doar ideile si experientele personale, ii dau tot doua stele din 5 (am fost tentata sa ii dau o stea), aceasta nota putand sa creasca sau sa scada in functie de alte carti de parenting pe care le voi citi. Nu neg, contine catva idei bune, care de fapt tin de bunul nostru simt.
Nu e cea mai proasta lectura, si nici hater nu sunt, dar nu mi se pare ca are vreo valoare literara, si transcrierea textelor de pe blog mi se pare o idee extrem de proasta.
March 26, 2018
O carte fragmentata, fara un fir rosu si fara sa faca un point din absenta unui fir rosu... Autoarea incearca sa lege niste intamplari din copilaria ei cu atitudinea ei ca parinte si cu experientele copiilor ei, dar lasa un mare spatiu gol intre cele doua planuri - personajele sunt abia schitate, intamplarile sunt banale, informatiile preluate si “interpretate”. Lucrarea se vrea emotionanta sau, oricum, mergand in profunzimea emotiilor general umane - in realitate, si cele mai adanci emotii exprimate aici sunt banale, gospodaresti, lumesti, iar scriitura stangace nu face decat sa accentueze aceasta banalitate ubicua.
Personal, sub raport de continut, m-a deranjat foarte tare un singur lucru: autoarea se marturiseste supra-empatica in privinta copiilor si familiei ei, insa aceasta empatie nu se extinde asupra altor oameni din jurul ei. E neiertatoare, agresiva si otarata cu cei care incearca sa interactioneze cu ea si copiii ei in moduri care nu ii plac, crezand probabil, ca toti mosii din autobuze si bonele sexagenare din parcuri au aceleasi principii, lecturi de parenting, educatie si background cultural ca ea.
Atitudinea vag superioara din naming-ul blogului transpare si in scriitura - cartea este scrisa de parca cititorii deja ar trebui sa cunoasca personajele, familiei ei i se permit lucruri care din partea altora sunt inacceptabile si sfaturile, parerile si recomandarile ei sunt oferite in absenta oricaror surse de informare, autoritatea ei este suprema.
Dupa aceasta incercare de scriere, cred ca am ramas, totusi, cu ceva: o sa stiu cu siguranta cum sa tratez printesa urbana si pe copiii sai daca ne vom intalni vreodata prin parcuri sau autobuze: ignorare totala, asa cum probabil ar fi intelept sa fac si cu productiile sale literare.
Personal, sub raport de continut, m-a deranjat foarte tare un singur lucru: autoarea se marturiseste supra-empatica in privinta copiilor si familiei ei, insa aceasta empatie nu se extinde asupra altor oameni din jurul ei. E neiertatoare, agresiva si otarata cu cei care incearca sa interactioneze cu ea si copiii ei in moduri care nu ii plac, crezand probabil, ca toti mosii din autobuze si bonele sexagenare din parcuri au aceleasi principii, lecturi de parenting, educatie si background cultural ca ea.
Atitudinea vag superioara din naming-ul blogului transpare si in scriitura - cartea este scrisa de parca cititorii deja ar trebui sa cunoasca personajele, familiei ei i se permit lucruri care din partea altora sunt inacceptabile si sfaturile, parerile si recomandarile ei sunt oferite in absenta oricaror surse de informare, autoritatea ei este suprema.
Dupa aceasta incercare de scriere, cred ca am ramas, totusi, cu ceva: o sa stiu cu siguranta cum sa tratez printesa urbana si pe copiii sai daca ne vom intalni vreodata prin parcuri sau autobuze: ignorare totala, asa cum probabil ar fi intelept sa fac si cu productiile sale literare.
December 13, 2015
Cred ca cel mai bine descrie aceasta carte chiar sintagma "viata ca un platouas cu de toate" atribuita de fapt blogului. In sine cartea chiar este in parte o extensie si in parte o contractie a blogului Printesa Urbana, impartind cu acesta numeroase portiuni (desi multe din ele reorganizate si prezentate intr-o lumina noua)
Ar fi fost insa nedrept sa ma astept la o carte despre viata personala a autoarei din care sa lipseasca un element atat de semnificativ cum este blogul sau. Mi-ar fi placut insa sa simt mai mult ca textul se adreseaza unui cititor de literatura si nu unui cititor de blog. Multe din fragmentele care ma transpuneau intr-un spatiu captivant se terminau subit inainte sa ma dezmeticesc prea bine. Daca pe blog lucrul asta e perfect ok avand in vedere ca oricum te astepti la un text care sa te tina maxim 10-15 minute ocupat, in carte fragmentarea mi s-a parut frustranta. Textele se insiruie intr-adevar logic din punct de vedere al continutului, dar starea pe care o presupun lectura lor este foarte diferita. Multe povestiri extrem de frumoase din trecutul autoarei treceau brusc la prezentari de sfaturi si concluzii pentru care nu eram deloc pregatita la nivel de experienta literara. Asta m-a facut sa imi displaca majoritatea pasajelor cu diverse indemnuri si chiar o parte din povestirile legate de copii care aveau insa o evidenta tema moralizatoare. Bizar este insa ca aceleasi texte le-am citit cu mare placere pe blog, deci problema nu e de continut ci de context.
Una peste alta, cartea se citeste totusi usor si ramane in mare o lectura placuta.
Ar fi fost insa nedrept sa ma astept la o carte despre viata personala a autoarei din care sa lipseasca un element atat de semnificativ cum este blogul sau. Mi-ar fi placut insa sa simt mai mult ca textul se adreseaza unui cititor de literatura si nu unui cititor de blog. Multe din fragmentele care ma transpuneau intr-un spatiu captivant se terminau subit inainte sa ma dezmeticesc prea bine. Daca pe blog lucrul asta e perfect ok avand in vedere ca oricum te astepti la un text care sa te tina maxim 10-15 minute ocupat, in carte fragmentarea mi s-a parut frustranta. Textele se insiruie intr-adevar logic din punct de vedere al continutului, dar starea pe care o presupun lectura lor este foarte diferita. Multe povestiri extrem de frumoase din trecutul autoarei treceau brusc la prezentari de sfaturi si concluzii pentru care nu eram deloc pregatita la nivel de experienta literara. Asta m-a facut sa imi displaca majoritatea pasajelor cu diverse indemnuri si chiar o parte din povestirile legate de copii care aveau insa o evidenta tema moralizatoare. Bizar este insa ca aceleasi texte le-am citit cu mare placere pe blog, deci problema nu e de continut ci de context.
Una peste alta, cartea se citeste totusi usor si ramane in mare o lectura placuta.
October 4, 2015
Dupa indelungi dezbateri cu mine insami am optat pentru varianta e-book a O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă.
Mi-a placut cartea. Este in parte carte de parenting, in parte poveste de viata a autoarei, in parte carte despre relatiile dintre parinti dupa aparitia copilului. Si este placuta si foarte usor de citit.
Ce-mi place foarte mult, este ca Ioana Chicet-Macoveiciuc este o femeie autentica. Ea nu se sfieste sa scrie si despre experientele ei mai putin placute si despre cum reuseste sa transforme orice mic esec intr-o lectie pe care si-o insuseste cu gratie si naturalete. Nu suntem perfecti. Este ok sa gresim. Este ok sa crestem odata cu micutii nostri.
Felicitari autoarei pentru aceasta carte frumoasa si sper sa mai urmeze multe alte carti.
Mi-a placut cartea. Este in parte carte de parenting, in parte poveste de viata a autoarei, in parte carte despre relatiile dintre parinti dupa aparitia copilului. Si este placuta si foarte usor de citit.
Ce-mi place foarte mult, este ca Ioana Chicet-Macoveiciuc este o femeie autentica. Ea nu se sfieste sa scrie si despre experientele ei mai putin placute si despre cum reuseste sa transforme orice mic esec intr-o lectie pe care si-o insuseste cu gratie si naturalete. Nu suntem perfecti. Este ok sa gresim. Este ok sa crestem odata cu micutii nostri.
Felicitari autoarei pentru aceasta carte frumoasa si sper sa mai urmeze multe alte carti.
February 5, 2016
Recenzia cartii aici http://www.lumealaurei.ro/article/car...
November 8, 2020
Pe coperta din spate scrie "o carte ca o imbratisare" si chiar asa a fost. Nu as zice ca asta e o carte de parenting. Am citit-o ca o discutie cu o prietena, o prietena care stie cum e sa fii parinte, care nu te judeca, care zice 'uite asa fac eu', nu 'uite asa TREBUIE facut'.
November 30, 2023
Foarte, foarte utila, mai ales viitorilor parinti care se afla pentru prima oara in situatia asta. Am gasit informatii pretioase si am apreciat ca sunt scrise cu haz si nu sunt “lalaite”, ci explicate pe intelesul tuturor.
November 13, 2017
Review pentru "O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă".
Nu am habar de ce acum apare la "Te iubesc orice-ai face"
What the hell happened here?
---
Pentru mine cartea asta e ca o ferastruica prin care privesc timida inspre viitor si ma minunez de ce are sa vina. Presarata cu zambete si cu umor (alaturi de temeri si sperante), dar si plina de informatii pretioase, este exact tipul de lectura de care aveam nevoie in acest moment.
Si abia astept sa imi tin in brate puisorul - atat cat vrea el si inca o secunda... Si inca una... Hai, inca una...
Nu am habar de ce acum apare la "Te iubesc orice-ai face"
What the hell happened here?
---
Pentru mine cartea asta e ca o ferastruica prin care privesc timida inspre viitor si ma minunez de ce are sa vina. Presarata cu zambete si cu umor (alaturi de temeri si sperante), dar si plina de informatii pretioase, este exact tipul de lectura de care aveam nevoie in acest moment.
Si abia astept sa imi tin in brate puisorul - atat cat vrea el si inca o secunda... Si inca una... Hai, inca una...
September 28, 2015
Ioana se vede la fiecare pagina ca ai scris cartea asta cu multa dragoste. Am ras, am plans si iar am ras, pagina dupa pagina am invatat cat de mult gresesc si cate mai am de trait. Iti multumesc ca ai impartasit cu noi toate trairile tale. Nu am cuvinte sa descriu cat de bine ma simt acum dupa ce am citit cartea ta. Bafta incontinuare, te voi citi si reciti! Te imbratisez...
January 26, 2016
" Cred ca lacrimile mele curg si din alți ochi,care doar citesc rândurile mele,ca bucuriile mele nasc zâmbete si pe chipurile altora,ca lecțiile mele pot fi învățate si de alții."
Asta este de fapt chintesența întregii carti, si farmecul ei . In rândurile așternute de Ioana, te afunzi ca intr-o îmbrățișare , caci ele vorbesc desprea ea, despre tine, despre noi !
Asta este de fapt chintesența întregii carti, si farmecul ei . In rândurile așternute de Ioana, te afunzi ca intr-o îmbrățișare , caci ele vorbesc desprea ea, despre tine, despre noi !
October 14, 2016
"O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă" este o mică plăcere vinovată pe care mi-am permis-o la sfârșitul săptămânii trecute când frigul nu prea mă îmbia să scot nasul din plapumă și simțeam nevoia de o lectură deconectantă. Chiar dacă nu ești interesat să afli ce mai e nou în metodele de creștere a copiilor, sau cum să treci peste diversele provocări pe care meseria de părinte ți le scoate în cale, este aproape imposibil să nu fi auzit de Ioana Chicet-Macoveiciuc sau Prințesa Urbană, una dintre cele mai cunoscute bloggerițe din țară, o povestitoare extrem de talentată ce transformă orice întâmplare într-un deliciu narativ. Urmăresc blogul Ioanei cam de vreo 2 ani tocmai pentru incredibilul său talent de a pune pe hârtie emoții și trăiri ce ar putea părea banale, dar care își găsesc ecou în mintea tuturor cititorilor. Prima sa publicație de non-ficțiune urmează aceeași notă jucăușă a postărilor de pe blog și este scrisă cu sinceritate viscerală și un umor debordant, lăsând însă loc și sfaturilor practice. Chiar dacă în mare parte textele nu sunt noi, cartea reunește frământările majore cărora un cuplu trebuie să le facă față odată cu venirea pe lume a unui copil, constituindu-se astfel ca un mic îndreptar în domeniul parentingului. Tonic, optimist, rupt din realitatea zilnică a vieții de familie, cu bune și rele, volumul "O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă" îți dă curajul să speri că putem face o lume mai frumoasă pentru viitorii noștri copii.
http://www.bookishstyle.ro/ce-am-mai-...
http://www.bookishstyle.ro/ce-am-mai-...
June 28, 2017
„Te iubesc orice-ai face” este prima carte pentru copii, scrisă de Ioana Chicet-Macoveiciuc. Este o carte despre năzbâtiile copiilor, pe care autoarea le numește atât de frumos – experimente. Cecilia a îndrăgit-o pe Ema de la primul experiment și acum, când face vre-o poznă, spune că ea face un experiment, ca Ema.
Cartea ne învață pe noi, părinții, să reacționăm cu blândețe la micile trăsnăi ale copiilor (ei doar le fac din curiozitate și din dorința de a descoperi mai multe lucruri) și să nu uităm să le spunem mai des TE IUBESC, decât NU E VOIE.
Iar copiilor le oferă o lecție de viață și vine ca o asigurare că, indiferent de boacănele pe care le fac și cu care ne necăjesc uneori, noi îi vom iubi și le vom fi alături, ORICE AR FACE...
Cartea ne învață pe noi, părinții, să reacționăm cu blândețe la micile trăsnăi ale copiilor (ei doar le fac din curiozitate și din dorința de a descoperi mai multe lucruri) și să nu uităm să le spunem mai des TE IUBESC, decât NU E VOIE.
Iar copiilor le oferă o lecție de viață și vine ca o asigurare că, indiferent de boacănele pe care le fac și cu care ne necăjesc uneori, noi îi vom iubi și le vom fi alături, ORICE AR FACE...
March 10, 2016
Mi-a placut. O carte scrisa frumos. Povestea unei mame care isi adora copiii. Citesc blogul Ioanei de cativa ani si eram curioasa sa vad cum e cartea. Ma bucur ca am cumparat-o. Merita citita de cei care au copii dar si de cei care isi doresc copii.
February 11, 2019
'locul in care ne aflam acum, fiecare dintre noi, este cel mai bun dintre locurile posibile.'
November 2, 2015
„Habar n-ai ce-i o glumă bună până când n-auzi o mamă nedormită de doi ani cum îți povestește despre ultima scenă de amor cu bărbatul ei.”
October 4, 2021
Multe mame se vor regăsi în descrierile din carte.
October 25, 2022
O carte cu exemple și trăiri din viața Ioanei, din care putem să învățăm foarte multe despre copii și noi, ca părinți.
E important să aplicăm din tot ce citim, ceea ce ni se potrivește nouă ca familie și copilului/copiilor noștri.
E important să aplicăm din tot ce citim, ceea ce ni se potrivește nouă ca familie și copilului/copiilor noștri.
June 3, 2021
O carte dragă sufletului meu ,iubită de al meu copil și până să i-o citesc și să discutăm despre ea nu ma gândisem la ce simte copilul atunci când i se atrage atenția...chiar mi-a spus că nu se simte iubit...
https://youtu.be/91zjsbB1rKo
https://youtu.be/91zjsbB1rKo
June 12, 2024
Un exemplu de creștere blândă a copiilor. Prezintă experiențe reale de viață care te pot inspira, educa sau amuza.
May 4, 2022
Sorry, not sorry! 🙈
•
Cu parere de rau, aceasta carte a fost o dezamagire pentru mine. De la felul cum este scrisa, pana la feminismul suprem. Sa explic la ce ma refer:
Femeile au super puteri, femeile ingrijesc cel mai bine copiii, femeile in sus, femeile in jos, femeile fac totul, femeile sunt minunate si lista continua!
Feminismul acesta tras de par m-a facut sa las cartea si sa incep altceva. Daca noi facem si dregem, de ce mai avem nevoie de barbati? Hai sa facem putin schimb de roluri, sa mergem noi la munca si o sa vedem ca si ei se descurca.
Nu ma intelegeti gresit, femeile sunt minunate, dar, sa fim seriosi si barbatii sunt. Asa cum nu-mi place misoginismul, nu-mi place nici feminismul dus la extrem.
•
In schimb am apreciat sinceritatea cu care este scrisa cartea. Indemnurile de a-ti impartii din sarcini si micile trucuri sunt utile pentru proaspetele mamici.
Desi nu am citit blogul, am inteles ca multe idei se regasesc si acolo.
•
Cu parere de rau, aceasta carte a fost o dezamagire pentru mine. De la felul cum este scrisa, pana la feminismul suprem. Sa explic la ce ma refer:
Femeile au super puteri, femeile ingrijesc cel mai bine copiii, femeile in sus, femeile in jos, femeile fac totul, femeile sunt minunate si lista continua!
Feminismul acesta tras de par m-a facut sa las cartea si sa incep altceva. Daca noi facem si dregem, de ce mai avem nevoie de barbati? Hai sa facem putin schimb de roluri, sa mergem noi la munca si o sa vedem ca si ei se descurca.
Nu ma intelegeti gresit, femeile sunt minunate, dar, sa fim seriosi si barbatii sunt. Asa cum nu-mi place misoginismul, nu-mi place nici feminismul dus la extrem.
•
In schimb am apreciat sinceritatea cu care este scrisa cartea. Indemnurile de a-ti impartii din sarcini si micile trucuri sunt utile pentru proaspetele mamici.
Desi nu am citit blogul, am inteles ca multe idei se regasesc si acolo.
March 5, 2021
O lectură ușoară, plăcută, despre parenting cu povești reale din viața ei, despre nașteri natural vs cezariană, despre cum să-l înlocuim pe NU în educația copilului, despre liberate, renunțarea în a deține controlul absolut, impunerea limitelor pentru a câștiga o relație bună cu copiii și o legătură strânsă.Totul relatat într-o formă amuzantă, povești și întâmplări reale, întâlnite zilnic și cum să le faci față.Parcurge povestea ei, cum a început totul, cum decurge viața lor de când au devenit părinți și nu numai.
Cartea conține și mici liste cu sugestii pentru diferite momente din viața unei mame.
"Nu există copii, există doar oameni"
Cartea conține și mici liste cu sugestii pentru diferite momente din viața unei mame.
"Nu există copii, există doar oameni"
January 19, 2016
Recunosc, am luat cartea pentru ca eram curioasa sa aflu mai multe despre drumul parcurs de Ioana pana aici. Voiam sa vad daca voi gasi multe texte de pe blog in carte, dar nu a fost chiar asa. Cartea e frumoasa pentru ca e reala. Desi au fost momente cand doream sa o cert pe autoare ca mereu spune ca nu e chiar norocoasa, dar povestea profesionala o cam contrazice, am luat din carte exact ce am avut nevoie: sfaturi despre cum sa mergi mai departe cand simti ca nu mai ai putere. Iar din punct de vedere stilistic, experienta in ale scrisului a Ioanei isi spune cuvantul.
March 15, 2020
O carte ca o îmbrățișare caldă. ☀️
Scrisă frumos, cu multe sfaturi utile, începând de la sarcină, naștere, nopțile nedormite cu nou-născutul în brațe, educație, dăruire și iubire la infinit, de parcă le-ai primi de la cea mai bună prietenă.
O recomand cu mare drag mămicilor și fetelor cu burtici. M-am regăsit în multe fragmente, unele citindu-le cu lacrimi în ochi, altele cu zâmbetul până la urechi.
Fiecare carte are timpul său potrivit și mă bucur că am citit-o anume acum dar nu mai devreme, întrucât nu aș fi înțeles multe amănunte. ❤️
Scrisă frumos, cu multe sfaturi utile, începând de la sarcină, naștere, nopțile nedormite cu nou-născutul în brațe, educație, dăruire și iubire la infinit, de parcă le-ai primi de la cea mai bună prietenă.
O recomand cu mare drag mămicilor și fetelor cu burtici. M-am regăsit în multe fragmente, unele citindu-le cu lacrimi în ochi, altele cu zâmbetul până la urechi.
Fiecare carte are timpul său potrivit și mă bucur că am citit-o anume acum dar nu mai devreme, întrucât nu aș fi înțeles multe amănunte. ❤️
September 1, 2019
Am râs (şi nu o dată), am zâmbit, m-am întristat, înfuriat, frustrat citind cartea. Poate am citit-o la momentul potrivit, poate acum 2 ani nu m-ar fi prins, nu aş fi înțeles-o ca acum. Clar o voi reciti, când timpul va fi mai darnic cu mine (mai am vreo 2 maldere de cărți de citit, parenting, dezvoltare personală şi altele), până atunci voi mai citit pe capitole.
Recomand cu drag!
P.S.: Aş recomanda-o cu mare drag taţilor (bărbaților) şi bunicilor, nu doar femeilor!
Recomand cu drag!
P.S.: Aş recomanda-o cu mare drag taţilor (bărbaților) şi bunicilor, nu doar femeilor!
Displaying 1 - 30 of 121 reviews