What do you think?
Rate this book
Biblioteca Descubrir la Filosofía #11
Rousseau: Y la política hizo al hombre (tal como es)
Y la política hizo al hombre... tal como es. Si alguien ha reparado en que la política y sus gobernantes modelan decisivamente a los pueblos, fue Rousseau, firme partidario de gravar las grandes fortunas, al creer que la cohesión social pasaba por propiciar una clase media, erradicando simultáneamente la indigencia y la opulencia: Fue músico, novelista, politólogo, filósofo moral, pedagogo, botánico, e inauguró el género autobiográfico. Ilustrado atípico, el culto a la razón, propio de su tiempo, no le hace olvidar el papel de las emociones. De ahí que sus escritos inspirasen tanto a Kant como al romanticismo. Robespierre le idolatró y muchos vieron en él al padre intelectual de la Revolución francesa, pero también se le ha tenido por un ancestro de Marx sin que falten quienes lo consideran precursor de los totalitarismo. El máximo interés de Rousseau consiste en haber sabido atisbar todas las encrucijadas que caracterizan a la época moderna: la nuestra.
Manuel Cruz (director de la colección)
Manuel Cruz (director de la colección)
- GenresPhilosophy
143 pages, Hardcover
First published January 1, 2015
3 people are currently reading
109 people want to read
About the author
Roberto R. Aramayo
60 books9 followersRoberto Rodríguez Aramayo (Madrid, 1958), profesor de investigación del CSIC, estudió filosofía entre 1975 y 1980 en la Universidad Complutense de Madrid, en la que llegó a ser alumno de Aranguren, además de tener entre sus condiscípulos a Carlos Gómez Muñoz, Rosa García Montealegre, Juan Antonio Rivera y Concha Roldán. En 1984 se doctoró por esa misma Universidad, bajo la tutela de su maestro, mentor y amigo Antonio Pérez Quintana, con una tesis titulada La filosofía práctica de Kant como elpidología eudemonista, trabajo que orientó su labor ulterior como historiador de la ideas morales.
Entre sus publicaciones cabría destacar los libros titulados Crítica de la razón ucrónica. Estudios en torno a las aporías morales de Kant (1992), La quimera del Rey Filósofo. Los dilemas del poder o el frustrado idilio entre la moral y lo político (1997), Immanuel Kant. La utopía moral como emancipación del azar (2001).
Es relevante también su labor como editor y traductor.
Entre sus publicaciones cabría destacar los libros titulados Crítica de la razón ucrónica. Estudios en torno a las aporías morales de Kant (1992), La quimera del Rey Filósofo. Los dilemas del poder o el frustrado idilio entre la moral y lo político (1997), Immanuel Kant. La utopía moral como emancipación del azar (2001).
Es relevante también su labor como editor y traductor.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 11 of 11 reviews
February 12, 2021
Încă de la început, de când am văzut ce filosofi vor fi prezentați în cele 40 de numere ale colecției editurii „Litera”, câteva nume le-am așteptat și încă le aștept cu puțin mai mult interes și entuziasm față de celelalte, printre care Marx, Kierkegaard, Simone de Beauvoir, Russell, Machiavelli, Socrate. Apoi, după numărul dedicat lui Voltaire, care m-a fascinat, am mai adăugat încă doi pe listă din aceeași perioadă: Rousseau și Diderot. Ajungând astfel la Rousseau, deși cu așteptări mari, s-a întâmplat ceea ce se întâmplă mai rar, realitatea a satisfăcut așteptările, „Contractul social” și „Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni” fiind trecute imediat pe lista cărților de citit chiar de anul acesta, fără amânare.
„Cei bogați și cei puternici prețuiesc lucrurile de care se bucură doar în măsura în care ceilalți sunt privați de ele și, fără să schimbe condițiile, ar înceta să mai fie fericiți dacă poporul nu ar mai fi nefericit.”
„Putem admira cât vrem societatea; fapt este că îi face inevitabil pe oameni să se urască reciproc, proporțional cu interesele lor tot mai mari, să își furnizeze reciproc doar servicii aparente și să își facă în schimb cât mai mult rău.”
„Iubirea de sine este un sentiment natural, care îl face pe orice animal să se îngrijească de propria conservare și care, ghidat în om de rațiune și modificat de milă, produce umanitatea și virtutea. Amorul propriu este doar un sentiment contingent, artificial și născut în societate; el îl determină pe orice individ să țină cont mai mult de sine decât de oricine altcineva, le inspiră oamenilor toate relele pe care și le fac reciproc și este însăși originea trufiei.”
„Cei bogați și cei puternici prețuiesc lucrurile de care se bucură doar în măsura în care ceilalți sunt privați de ele și, fără să schimbe condițiile, ar înceta să mai fie fericiți dacă poporul nu ar mai fi nefericit.”
„Putem admira cât vrem societatea; fapt este că îi face inevitabil pe oameni să se urască reciproc, proporțional cu interesele lor tot mai mari, să își furnizeze reciproc doar servicii aparente și să își facă în schimb cât mai mult rău.”
„Iubirea de sine este un sentiment natural, care îl face pe orice animal să se îngrijească de propria conservare și care, ghidat în om de rațiune și modificat de milă, produce umanitatea și virtutea. Amorul propriu este doar un sentiment contingent, artificial și născut în societate; el îl determină pe orice individ să țină cont mai mult de sine decât de oricine altcineva, le inspiră oamenilor toate relele pe care și le fac reciproc și este însăși originea trufiei.”
March 31, 2020
Sigo repasando lo que aprendí o más bien lo que no aprendí en el liceo.
Rousseau es una de las piedra fundadora de la lucha contra la desigualdad, de la libertad, de la propia revolución francesa.
Sus conceptos sobre la voluntad general, el hombre salvaje, la religión civil, la libertad política y los sentimientos tienen más que vigencia en nuestro tiempo.
El libro es correcto para el nivel de la serie.
Estaría bueno que los políticos leyeran un poco más a JJ Rousseau y hablaran acorde...
Rousseau es una de las piedra fundadora de la lucha contra la desigualdad, de la libertad, de la propia revolución francesa.
Sus conceptos sobre la voluntad general, el hombre salvaje, la religión civil, la libertad política y los sentimientos tienen más que vigencia en nuestro tiempo.
El libro es correcto para el nivel de la serie.
Estaría bueno que los políticos leyeran un poco más a JJ Rousseau y hablaran acorde...
September 13, 2021
Rousseau este un personaj interesant din mai multe puncte de vedere. Unul din ele este faptul ca pune accentul pe latura sentimentala a omului deoarece oamenii pot fi cel mai bine educati daca invata sa fie mai intai oameni inainte de toate, folosind aceasta perspectiva pentru a explica starea naturala a omului si felul in care o societate ar trebui sa fie guvernata, oranduita sau altfel spus, cum ar trebui sa evitam inegalitatile sociale in societatea structurata de institutii politice (sfaturi valabile si pentru societatea contemporana, analiza lui Rousseau fiind foarte actuala).
Rousseau face parte dintr-o serie de nume importante ale filosofiei politice (precum Thomas Hobbes sau John Locke), care la randul lor au incercat sa afle cum s-au intemeiat primele societati asa cum le cunoastem astazi, de la ce baze conceptuale au pornit, iar asta pentru a reusi sa ofere din nou o perspectiva restrospectiva care sa ne aminteasca in ce consta esenta politicii si a societatii, iar asta deoarece politica se facea (si inca se face) in detrimentul cetatenilor, ci nu pentru acestia, ceea ce tradeaza si denatureaza insasi scopul politicii, acela de a guverna in folosul cetatenilor pentru binele tutror, cel comun (sau ar zice Rousseau in acord cu vointa generala).
Desigur trebuie sa luam in calcul faptul ca perioada istorica in care a trait Rousseau a fost una marcata de nedreptati. Revolutia Stiintifica isi facuse deja aparitia, iar ca efect si Iluminismul drept curent ce facea apel la uzul ratiunii ( Sapere aude ) pentru a elibera omenirea din secolele Evului Mediu marcate de superstitii, dogme si legitimari ale puterii (si implicit abuzurilor) si deci pentru a deschide calea omenirii catre un nou orizont de dezvoltare, marcat de libertate de gandire si expresie, precum si toleranta. In acest sens, Rousseau este un filosof iluminist putin atipic: desi adera si el la uzul ratiunii, considera ca prea mult uz al ratiunii nu este de asemenea de dorit, iar asta deoarece in obsesia pentru ratiune si explicatii rationale pierdem din vedere un aspect fundamental al omului, latura sentimentala. Inainte de toate, omul simte, iar mai apoi gandeste si formeaza idei. Chiar si stiinta are nevoie de perceptii senzoriale pentru a putea face stiinta. Inainte ca Newton sa fi scris despre legea gravitatiei, a observat prin simturi ca un obiect cade. In sensul acesta, stiinta necesita verificabilitate empirica, deci accentul pur rationalist al Iluminismului, i s-a parut lui Rousseau o abordare insuficienta. In sensul acesta, putem intrezari in Rousseau un romantic (desi mai tarziu Romantismul ca miscare avea sa fie dezvoltat in Prusia drept raspuns la Iluminism. Daca iluminismul punea accent pe folosirea ratiunii si legarea cunoasterii strict de ratiune, romantismul drept curent in antiteza considera ca sentimentele, individualitatea sau trairile personale sunt cele care reprezinta punctul de plecare pentru a explica restul realitatii. Iar in acest sens, Romantismul a dat nasterii Idealismului German, care tot in antiteza cu rationalismul, propunea ca lumea nu este doar ce vedem si putem explica prin ratiune, ci mai mult de atat, presupune si o latura ce nu poate fi rationalizata, despre care putem vorbi doar facand apel la idei, gandire, adica in mod speculativ, spre deosebire de certitudinea stiintifica mostenita de Iluminism).
Rousseau pare in acest sens sa fie de "ambele parti ale baricadei", ca sa spunem asa, dar in sensul ca e un fel de precursor sau "vestitor" al Romantismului sau al criticilor ce aveau sa fie aduse de acest curent Iluminismului. Revenind la partea politica, care este cea de baza in filosofia lui Rousseau, putem regasi niste propuneri foarte rezonabile precum impozitarea sau taxarea averii celor foarte bogati pentru a crea o clasa de mijloc solida, eliminand astfel excesul si deficitul de avere. Se simte in aceasta propunere o tenta de marxism, in fond, o critica a capitalismului ce permite catorva oameni sa se imbogateasca in detrimentul multora (in prezent, in jur de 50% din totalul averii din lume e detinut de 1% din populatia lumii). Daca ar fi trait Rousseau in prezent cred ca ar fi fost profund dezamagit ca in ciuda eforturilor sale de a schimba ceva, lucrurile au ajuns intr-o situatie atat de precara.
Rousseau este un optimist. Pleaca de la ideea ca omul nu se naste rau. In starea naturala oamenii nu concureaza intre ei deoarece nu au niciun motiv sa faca asta. Nu exista concurenta deoarece nu exista proprietate privata. Natura e pentru toti si toti se pot bucura de ea si roadele ei, iar oamenii neavand conceptul de proprietate privata gasesc mult mai usor sa-i ajute pe ceilalti din compasiune. Problema apare cand unii oameni cauta sa-si insuseasca o parte din natura (creand proprietatea privata), iar pe baza acesteia sa promoveze un contract social, menit sa garanteze dreptul de proprietate al tuturor (printre alte drepturi). Odata ajunsi in societate si odata stabilita proprietatea privata, intervine competitia si tot ce rezulta de aici: abuz de putere, ura, invidia, conflictul, deci inegalitatile sociale. Iar asta nu este partea nerezolvabila, deoarece printr-o guvernare corecta pentru cetateni, acest contract social poate fi doar benefic pentru toti oamenii. Societatea promoveaza binele comun, iar astfel implicit binele fiecarui individ, dar daca cei care sunt la putere incalca dreptul pentru foloase personale (cunoastem prea bine in Romania), atunci toata societatea devine mai mult o jungla caracterizata de saracie, durere, nedreptate, etc. In aceasta viziune, se poate interpreta din nou in cheie anti-capitalista. Rousseau intuieste aici ceva ce Marx avea sa dezvolte mult mai tarziu si care va sta la baza criticii sale fata de capitalism: faptul ca proprietatea privata e o conditie de posibilitate pentru conflictul in societate, doar ca Rousseau nu o specifica in felul acesta si nici nu trebuie interpretat ca fiind un comunist, deoarece tot ce doreste sa obtina e o schimbare de gandire astfel incat societatea ce urmeaza orbeste cuvantul autoritatii Bisericii si Monarhiei sa scape de acest jug, sa se trezeasca si sa nu mai accepte tirania.
In fine, o informatie foarte interesanta este legata de faptul ca Revolutia Franceza (la care Rousseau a contribuit prin filosofia sa, desi nu a apucat sa o si vada) a inceput dintr-o cearta (desigur, mult simplificat, acea cearta a fost doar un factor declansator sau picatura care a umplut paharul). Oamenii, supusi la nedreptati sociale si economice din ce in ce mai mari, au rabufnit atunci cand un tapiter a afirmat ca un muncitor poate trai cu 15 centi pe zi, ceea ce a dus la jefuirea casei acestuia si la o confruntare dintre civili si autoritati, iar de aici totul a luat amploare. Acolo unde politica esueaza si nu intervine pentru a corecta inegalitatile, inevitabil se ajunge la revolutie, zice Rousseau, ceea ce s-a si adeverit cu Revolutia Franceza. Si scriserile sale raman inca actuale cand observam ca multe din problemele semnalate de el sunt prezente si in ziua de astazi, ceea ce face din Rousseau un autor esential cand vine vorba de politica si il face chiar profetic intr-un sens. Orice popor este oglinda clasei sale politice. Clasa politica e cea care ofera conditii de posibilitate cetatenilor, prin politica se decide daca un popor are conditii sa prosepere sau nu, iar daca intalnim un popor cufundat in amaraciune (cum e al nostru), asta este vina clasei politice in mod cert. Politicienii nu te vor destept, ca altfel nu te mai pot fura. In aceasta situatie, cel mai recomandat lucru este sa nu fim pasivi sau apatetici. Sa nu fim nepasatori cu privire la politica pentru ca asta vor si politicienii ca sa mentina aceeasi situatie in care saracii raman saraci, iar bogatii isi umpla buzunarele, fentand legea.
Rousseau face parte dintr-o serie de nume importante ale filosofiei politice (precum Thomas Hobbes sau John Locke), care la randul lor au incercat sa afle cum s-au intemeiat primele societati asa cum le cunoastem astazi, de la ce baze conceptuale au pornit, iar asta pentru a reusi sa ofere din nou o perspectiva restrospectiva care sa ne aminteasca in ce consta esenta politicii si a societatii, iar asta deoarece politica se facea (si inca se face) in detrimentul cetatenilor, ci nu pentru acestia, ceea ce tradeaza si denatureaza insasi scopul politicii, acela de a guverna in folosul cetatenilor pentru binele tutror, cel comun (sau ar zice Rousseau in acord cu vointa generala).
Desigur trebuie sa luam in calcul faptul ca perioada istorica in care a trait Rousseau a fost una marcata de nedreptati. Revolutia Stiintifica isi facuse deja aparitia, iar ca efect si Iluminismul drept curent ce facea apel la uzul ratiunii ( Sapere aude ) pentru a elibera omenirea din secolele Evului Mediu marcate de superstitii, dogme si legitimari ale puterii (si implicit abuzurilor) si deci pentru a deschide calea omenirii catre un nou orizont de dezvoltare, marcat de libertate de gandire si expresie, precum si toleranta. In acest sens, Rousseau este un filosof iluminist putin atipic: desi adera si el la uzul ratiunii, considera ca prea mult uz al ratiunii nu este de asemenea de dorit, iar asta deoarece in obsesia pentru ratiune si explicatii rationale pierdem din vedere un aspect fundamental al omului, latura sentimentala. Inainte de toate, omul simte, iar mai apoi gandeste si formeaza idei. Chiar si stiinta are nevoie de perceptii senzoriale pentru a putea face stiinta. Inainte ca Newton sa fi scris despre legea gravitatiei, a observat prin simturi ca un obiect cade. In sensul acesta, stiinta necesita verificabilitate empirica, deci accentul pur rationalist al Iluminismului, i s-a parut lui Rousseau o abordare insuficienta. In sensul acesta, putem intrezari in Rousseau un romantic (desi mai tarziu Romantismul ca miscare avea sa fie dezvoltat in Prusia drept raspuns la Iluminism. Daca iluminismul punea accent pe folosirea ratiunii si legarea cunoasterii strict de ratiune, romantismul drept curent in antiteza considera ca sentimentele, individualitatea sau trairile personale sunt cele care reprezinta punctul de plecare pentru a explica restul realitatii. Iar in acest sens, Romantismul a dat nasterii Idealismului German, care tot in antiteza cu rationalismul, propunea ca lumea nu este doar ce vedem si putem explica prin ratiune, ci mai mult de atat, presupune si o latura ce nu poate fi rationalizata, despre care putem vorbi doar facand apel la idei, gandire, adica in mod speculativ, spre deosebire de certitudinea stiintifica mostenita de Iluminism).
Rousseau pare in acest sens sa fie de "ambele parti ale baricadei", ca sa spunem asa, dar in sensul ca e un fel de precursor sau "vestitor" al Romantismului sau al criticilor ce aveau sa fie aduse de acest curent Iluminismului. Revenind la partea politica, care este cea de baza in filosofia lui Rousseau, putem regasi niste propuneri foarte rezonabile precum impozitarea sau taxarea averii celor foarte bogati pentru a crea o clasa de mijloc solida, eliminand astfel excesul si deficitul de avere. Se simte in aceasta propunere o tenta de marxism, in fond, o critica a capitalismului ce permite catorva oameni sa se imbogateasca in detrimentul multora (in prezent, in jur de 50% din totalul averii din lume e detinut de 1% din populatia lumii). Daca ar fi trait Rousseau in prezent cred ca ar fi fost profund dezamagit ca in ciuda eforturilor sale de a schimba ceva, lucrurile au ajuns intr-o situatie atat de precara.
Rousseau este un optimist. Pleaca de la ideea ca omul nu se naste rau. In starea naturala oamenii nu concureaza intre ei deoarece nu au niciun motiv sa faca asta. Nu exista concurenta deoarece nu exista proprietate privata. Natura e pentru toti si toti se pot bucura de ea si roadele ei, iar oamenii neavand conceptul de proprietate privata gasesc mult mai usor sa-i ajute pe ceilalti din compasiune. Problema apare cand unii oameni cauta sa-si insuseasca o parte din natura (creand proprietatea privata), iar pe baza acesteia sa promoveze un contract social, menit sa garanteze dreptul de proprietate al tuturor (printre alte drepturi). Odata ajunsi in societate si odata stabilita proprietatea privata, intervine competitia si tot ce rezulta de aici: abuz de putere, ura, invidia, conflictul, deci inegalitatile sociale. Iar asta nu este partea nerezolvabila, deoarece printr-o guvernare corecta pentru cetateni, acest contract social poate fi doar benefic pentru toti oamenii. Societatea promoveaza binele comun, iar astfel implicit binele fiecarui individ, dar daca cei care sunt la putere incalca dreptul pentru foloase personale (cunoastem prea bine in Romania), atunci toata societatea devine mai mult o jungla caracterizata de saracie, durere, nedreptate, etc. In aceasta viziune, se poate interpreta din nou in cheie anti-capitalista. Rousseau intuieste aici ceva ce Marx avea sa dezvolte mult mai tarziu si care va sta la baza criticii sale fata de capitalism: faptul ca proprietatea privata e o conditie de posibilitate pentru conflictul in societate, doar ca Rousseau nu o specifica in felul acesta si nici nu trebuie interpretat ca fiind un comunist, deoarece tot ce doreste sa obtina e o schimbare de gandire astfel incat societatea ce urmeaza orbeste cuvantul autoritatii Bisericii si Monarhiei sa scape de acest jug, sa se trezeasca si sa nu mai accepte tirania.
In fine, o informatie foarte interesanta este legata de faptul ca Revolutia Franceza (la care Rousseau a contribuit prin filosofia sa, desi nu a apucat sa o si vada) a inceput dintr-o cearta (desigur, mult simplificat, acea cearta a fost doar un factor declansator sau picatura care a umplut paharul). Oamenii, supusi la nedreptati sociale si economice din ce in ce mai mari, au rabufnit atunci cand un tapiter a afirmat ca un muncitor poate trai cu 15 centi pe zi, ceea ce a dus la jefuirea casei acestuia si la o confruntare dintre civili si autoritati, iar de aici totul a luat amploare. Acolo unde politica esueaza si nu intervine pentru a corecta inegalitatile, inevitabil se ajunge la revolutie, zice Rousseau, ceea ce s-a si adeverit cu Revolutia Franceza. Si scriserile sale raman inca actuale cand observam ca multe din problemele semnalate de el sunt prezente si in ziua de astazi, ceea ce face din Rousseau un autor esential cand vine vorba de politica si il face chiar profetic intr-un sens. Orice popor este oglinda clasei sale politice. Clasa politica e cea care ofera conditii de posibilitate cetatenilor, prin politica se decide daca un popor are conditii sa prosepere sau nu, iar daca intalnim un popor cufundat in amaraciune (cum e al nostru), asta este vina clasei politice in mod cert. Politicienii nu te vor destept, ca altfel nu te mai pot fura. In aceasta situatie, cel mai recomandat lucru este sa nu fim pasivi sau apatetici. Sa nu fim nepasatori cu privire la politica pentru ca asta vor si politicienii ca sa mentina aceeasi situatie in care saracii raman saraci, iar bogatii isi umpla buzunarele, fentand legea.
November 7, 2018
Esta foi a minha segunda exposição a Rousseau depois da História da Filosofia Ocidental de Bertrand Russel deixou-me completamente rendido a este filósofo. Ao contrário da maior parte dos filósofos que tenho conhecido melhor através desta coleção, este livro deixou-me com genuína vontade de saber mais e ler a sua obra em primeira mão. Estou fascinado pela personalidade, vida e pensamento de Rousseau.
O livro em si é simples e extremamente acessível. Como considero esta coleção uma espécie de porta de entrada para a filosofia, considero estes dois factores de extrema importância.
O livro em si é simples e extremamente acessível. Como considero esta coleção uma espécie de porta de entrada para a filosofia, considero estes dois factores de extrema importância.
March 28, 2021
“Cetățeanul Genevei”, așa cum se semna filozoful elvetian, este deopotrivă apreciat și denigrat, decisiv și ignorat, fondator al politicii europene, cât și al comunismului.
Viața și scrierile sale sunt dovada vie, că intențiile bune nu au întotdeauna rezultate bune.
Citatul preferat:
“Fiecare se contrazice mereu pe sine, fără ca nimeni sa găsească acest lucru ridicol” .
Viața și scrierile sale sunt dovada vie, că intențiile bune nu au întotdeauna rezultate bune.
Citatul preferat:
“Fiecare se contrazice mereu pe sine, fără ca nimeni sa găsească acest lucru ridicol” .
August 17, 2021
Como con San Agustín y Aristóteles, no pude amarrar correctamente con este libro. Sentí que la información no estaba bien cohesionada y que había temas completamente innecesarios. La verdad es que me costó muchísimo terminarlo.
November 2, 2017
El libro es decente para conocer las ideas de Rousseau, lo malo es que tiene una marcada tendencia socialdemócrata, aunque no niego que probablemente esté más al margen de las ideas de Rousseau.
August 13, 2020
Muy interesante ensayo sobre la vida y obra de Juan Jacobo Rousseau.
November 6, 2020
Baja la valoración por su estructura, menos didáctica que las anteriores.
July 17, 2023
Es demasiado general y poco instructivo.
May 21, 2016
Nederlandse vertaling. De Morgen serie 'Grote Denkers' 2016, nummer 15.
Displaying 1 - 11 of 11 reviews