Repetitiv pe alocuri (adica ideile sunt reluate uneori prea des), iar in anumite puncte indicatiile matematice nu sunt total clare (sunt mentionate, dar o exemplificare mai concreta ar fi utila). Chestiunile mai matematice sunt putine totusi, deci ansamblul cartii poate fi inteles si fara acestea. Pe langa asta, in prima parte a cartii se vorbeste despre presocratici sau in fine, despre precursorii intelectuali ai lui Pitagora cu scopul de a initia cititorul in contextul istoric si intelectual in care apar ideile pitagoreice, dar care oricum cred ca ocupa putin prea mult din continutul cartii. Initial aveam doua asteptati: una era ca o sa fie multe referinte matematice, iar cealalta ca majoritatea cartii se va axa pe Pitagora. La ambele m-am inselat. Prima as spune ca e benefica pentru cititor (nu toti stim matematica), dar a doua poate fi putin coplesitor pentru ca se face referire efectiv la o multime de filosofi (Thales, Anaximandru, Anaximene, Heraclit, Parmenide, Platon, Aristotel si altii care sunt mentionati mai mult trecator), iar sprintul asta intelectual reprezinta un bagaj de informatii destul de greu de gestionat.
In rest, am fost placut surprins sa vad ca unul din obiectivele cartii este acela de a arata ca stiinta si filosofia nu sunt chiar asa indepartate precum tindem sa credem in prezent. Filosofia a aparut ca un reflex al reflectiei stiintifice asupra lumii, ceea ce creeaza o relatie de interdependenta intre aceste doua domenii (de altfel, nu degeaba exista o ramura a filosofiei numita Filosofia Stiintei). Simpatica si remarca regasita in carte cum ca de-a lungul timpului desi filosofia si stiinta s-au distantat, fiecare cu prietentiile sale personale, nu au incetat niciodata sa se uite una in gradinea celeilalte (adica intotdeauna filosofia s-a folosit de descoperirile stiintifice pentru a progresa in cazul chestiunilor filosofice, precum si stiinta s-a inspirat de la filosofie pentru noi abordari stiintifice).
Prin postularea faptului ca tot ce exista se poate reduce la numere sau poate fi inteles prin principiile care se aplica numerelor, Pitagora a plantat samburele stiintei asa cum o cunoastem astazi. Intr-un fel, de atunci umanitatea nu a renuntat niciodata la aceasta abordare pitagoreica a lumii, matematica si fizica fiind domenii indispensabile in vremurile noastra, o influenta impresionanta avand in vedere ca Pitagora nu a lasat nimic scris. Pe langa acest aspect, pitagoreicii s-au remarcat si in Academia platonica, iar Aristotel a fost nevoit sa paraseasca Academia si sa fondeze Liceul pentru a scapa de tendinta pitagoreicilor de a reduce totul la numere. Deci intr-un sens, pitagoreicii au avut influenta si asupra celor mai emblematice figuri din istoria filosofiei (Platon si respectiv Aristotel).