Respecto a Blaise PAscal (1623-1662), Baudelaire escribió en Las flores del mal que "tenía un abismo que se movía con él". Y era cierto: un abismo que le llevó a enfrentarse a la naturaleza humana de la forma más inmisericorde que la Historia de la Filosofía había conocido hasta el momento. En un tiempo marcado por un optimismo sin fisuras en la razón, Pascal, profundo conocedor de la misma, nos obligó a no apartar la vista de sus límites, a aceptarlos. Al hacerlo,pretendía recordarnos que las cuestiones realmente importantes para el hombre, aquellas que le tocan de manera íntima y radical, no se demuestran con razonamiento, sino que se deben sentir. De ahí, su famosa afirmación "el corazón tiene razones que la razón no entiende", que no es en el fondo otra cosa que una apuesta, de la que el presente libro intenta dar cuenta.
• În „Cugetări”, Pascal elogiază acest ideal al omului onest și afirmă că, în ceea ce îl privește, nu dorește nimic altceva:„E necesar ca despre cineva să nu se poată spune: e matematician, e predicator, e elocvent, ci e om onest. Doar această calitate universală îmi place.”
• „Nu există decât trei tipuri de oameni: cei care, găsindu-l pe Dumnezeu, îl slujesc; cei care negăsindu-l, se străduiesc să îl caute; și ceilalați care își petrec viața fără să-l găsească și fără să-l fi căutat vreodată. Primii sunt raționali și fericiți, ultimii sunt nebuni și fericiți, cei din mijloc sunt nefericiți, dar raționali.”
• Însă, partea cea mai frumoasă a reprezentat-o abordarea matematică a problemei existenței lui Dumnezeu: „numerele nu pot fi finite, și fiecare dintre ele este par sau impar; ca urmare, dacă numerele nu pot fi finite, rezultă că infinitul trebuie să existe. Însă despre numărul infinit nu putem spune dacă este par sau impar. Deci, ne aflăm în fața unui lucru despre care știm că există, dar nu-i putem defini natura. Faptul că putem cunoaște un lucru fără să-i înțelegem natura nu contrazice rațiunea. În același fel, se poate ști că există Dumnezeu fără a ști ce este El, dacă rațiunea nu e în stare să explice natura infinitului, ci atât mai puțin o poate releva pe cea a lui Dumnezeu.”
Ca un fulger pe cerul nopții, Pascal a trimis unde urmașilor filosofiei, apoi s-a stins pâlpâind în întuneric.
Pascal, creierul ți-a fost inundat de puroi în rezultatul autopsiei, dar mintea ta eclipsează matematica, geometria, fizică, de secole întregi!
Cea de-a 10 carte din an și prima din luna februarie pe care o consacr doar descoperii filosofiei.
Blaise Pascal - Omul este o trestie gânditoare.
Prin această nouă carte începută de la Descoperă filosofia, mă simt și mai năuca, mai neștiutoare decât eram înainte.
Cum este Pascal, un geniu în matematică, geometrie, fizică, filosofie care sfârșește la 39 de ani? Pentru că 39 de ani era vârstă medie a oamenilor în secolul al XVII!
Primul inventator al mașinei de calcul exact numită "pascalina". Pascal va abandona cât de curând lumea științelor exacte făcând un viraj spontan spre creștinism.
Totuși opera sa "Cugetări" neterminata și lăsată pe birou înainte de moartea sa este o apologie a creștinismului, un pilon pentru istoria filosofiei și a antropologiei, o reflecție deosebită asupra existenței omului, atât de fulgerătoare pentru vastitatea universului, atât de neimportanta și sterilă.
Filosof cu o profundă gândire austera, dar și cu un stil de viață la fel de ascetic, chiar dacă moștenește o avere de la tatăl său, Blaise Pascal este tatăl principal al existențialismului, înainte de Kierkegaard, cel care îl va adora mai târziu. Marii existențialisti care i-au urmat în secolele XIX și XX, își recunosc datoria față de marele gânditor Pascal: Kierkegaard, Heidegger, Henri Bergson, dar și al nostru Emil Cioran.
Inima omului, pentru Pascal, are astfel de rațiuni, dese ori omul își creează probleme de unul singur, nu poate fi liniștit și împăcat cu tot ce are, nu e capabil să stea închis singur într-o cameră cu gândurile pentru că nu și le suportă.
De aceea, închisoare sau detenția este atât de cumplită pentru mulți din noi pentru că nu aveam o activitate constanta prin care să ne îndepărtăm gândurile.
Unui spirit analitic sau melancolic, introvertit, îi e greu să suporte această lume, pentru că își face prea multe griji, este măcinat de angoase, petrece prea mult timp în singuratatea propriei minți care funcționează precum o mașină de calcul cu rezultate prea fixe, prea lucide, aceste operații pot fi fatale uneori pentru cel care le percepe.
După Cioran, Bergson, Schopenhauer, Kierkegaard, Pascal este filosoful nou cunosc de mine în care mă regăsesc parțial. Fragilitatea vieții omului este adusă în prim-plan de marele matematician, fizician, filosof, antropolog al secolului al XVII-a, precum Blaise Pascal.
Conocía muy poco de la filosofía de Pascal, pero si conocía el concepto de «La apuesta de Pascal», pero no conocía las generalidades de su vida ni su filosofía.
Este libro breve es una buena introducción a su vida inquietudes y filosofía. Tiene ademas otras recomendaciones de escritos en caso se quiera profundizar.
El libro está muy bien y en cierta parte me da la impresión de que es más efectivo leerlo que al propio Pascal.
Como libro en si me parece bastante bueno, ya que cumple muy bien su objetivo, pero me cuesta no ponerle tres estrellas siendo que me pareció algo...mediocre, más que nada en las ideas que expresa.
Pascal fue un genio pero también un filosofo algo irrelevante, y más allá de tener frases interesantes como "las razones del corazón, la razón no las entiende" me parece un simple preludio al existencialismo y al pesimismo.